Falimentul personal: Cine nu îşi poate cere insolvenţa

Legea falimentului personal, care intră în vigoare peste aproximativ două săptămâni, are o serie de prevederi care nu le permit debitorilor să îşi ceară intrarea în insolvenţă. Printre acestea se numără şi neacceptarea datornicului căruia i-a fost închis contractul de muncă prin acordul părţilor şi nici a celui care şi-a dat demisia în ultimele şase luni anterior cererii de intrare în insolvenţă.

Prevederile Legii 151/2015 privind procedura insolvenţei persoanelor fizice conţin o serie de interdicţii privind deschiderea procedurii. Persoanelor fizice cărora li s-a închis contractul de muncă prin acordul părţilor – procedură deseori ăntâlnită în rândul angajatorilor, chiar şi atunc când fac concedieri – nu li se acceptă cererea de intrare în insolvenţă.

În aceeaşi situaţie sunt şi persoanele fizice care şi-au dat demisia în ultimele 6 luni anterior formulării cererii de deschidere a procedurii, ori cele care au vândut bunuri cu 3 ani înainte de a intra în dificultate financiară.

Nu sunt admise nici cererile depuse de persoanele fizice care deţin acţiuni la vreo societate, indiferent cât de puţine sunt acestea sau cât de mici ori inexistente sunt câştigurile.

Nu îşi pot cere insolvenţa nici persoanele fizice care au fost concediate în ultimii doi ani din vina lor sau care pot să-şi găsească de lucru dar nu o fac.

Datornicul trebuie să aibă reşedinţa în România de cel puţin 6 luni, să nu fie asociat sau administrator al vreunei societăţi şi să nu existe posibilitatea ca în 12 luni să edevină capabil să îşi execute obligaţiile astfel cum au fost contractate, cu menţinerea unui nivel de trai rezonabil pentru sine şi pentru persoanele pe care le are în întreţinere.

Interdicţii pentru condamnaţi de evaziune fiscală şi fals...

Procedurile prevăzute legea falimentului personal nu sunt aplicabile debitorului care a fost condamnat definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni de evaziune fiscală, a unei infracţiuni de fals sau a unei infracţiuni intenţionate contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii.

Nu poate beneficia de procedura insolvenţei nici debitorul care a fost concediat în ultimii 2 ani din motive ce îi sunt imputabile şi nici cel care, deşi apt de muncă şi fără un loc de muncă ori alte surse de venit, nu a depus diligenţa rezonabilă necesară pentru a-şi găsi un loc de muncă sau care a refuzat, în mod nejustificat, un loc de muncă propus ori o altă activitate aducătoare de venit.

... şi pentru cei care nu şi-au chibzuit banii

Sunt excluşi din lista potenţialor beneficiari şi cei care  au acumulat datorii noi, ”prin cheltuieli voluptuare în timp ce ştia sau ar fi trebuit să ştie că este în stare de insolvenţă”, cei care au determinat sau a înlesnit ajungerea în stare de insolvenţă, cu intenţie sau din culpă gravă. 

Cheltuielile voluptuare sunt cele care nu au nimic în comun cu necesităţile unei persoane şi se referă, de cele mai multe ori, la cheltuieli considerate de lux.

În cazul ajungerii în stare de insolvenţă cu intenţie sau din culpă gravă se ia în calcul contractarea, în ultimele 6 luni anterior formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, a unor datorii care reprezintă cel puţin 25% din valoarea totală a obligaţiilor, cu excepţia obligaţiilor excluse.

Tot în această categorie intră şi asumarea, în ultimii 3 ani anterior formulării cererii, a unor obligaţii excesive prin raportare la starea sa patrimonială, la avantajele pe care le obţine din contract ori la ansamblul circumstanţelor care au contribuit semnificativ la incapacitatea debitorului de a-şi plăti datoriile, altele decât cele datorate de către acesta persoanelor cu care a contractat astfel.

Situaţia este similară şi în cazul efectuării, în ultimii 3 ani anterior formulării cererii, a unor plăţi preferenţiale, care au contribuit în mod semnificativ la reducerea sumei disponibile pentru plata celorlalte datorii, precum şi transferarea, în ultimii 3 ani anterior formulării cererii, de bunuri sau valori din patrimoniul său în patrimoniul altei persoane fizice ori juridice în timp ce ştia sau ar fi trebuit să ştie că prin aceste transferuri va ajunge în stare de insolvenţă.

Între două insolvenţe trebuie să treacă mai mult de 5 ani

Nu poate intra n insolvenţă nici datornicul care a mai trecut în ultimii cinci ani printr-o insolvenţă personală, unde procedura a fost închisă din vina sa (a refuzat să respecte planul de rambursare a datoriilor, de pildă, sau a ascuns anumite sume de bani, în definitiv, a dat dovadă de rea-credinţă);

"Nu poate beneficia de o procedură a insolvenţei pe bază de plan de rambursare a datoriilor, de o procedură judiciară de insolvenţă prin lichidare de active sau de o procedură simplificată de insolvenţă debitorul care a mai fost subiect al unei astfel de proceduri, finalizate cu eliberarea de datoriile reziduale, cu mai puţin de 5 ani anterior formulării unei noi cereri de deschidere a procedurii insolvenţei", scrie în actul care trebuie să intre în vigoare la 1 august.

Altfel spus, o persoană nu va putea trăi din insolvenţă în insolvenţă, acumulând datorii şi sperând că cineva îi va face un plan de ieşire şi-l va ierta de unele intre ele la final.