Apostolii crizei: cine negociază salvarea Greciei

Dacă Atena nu ajunge la o înţelegere cu băncile, falimentul ei poate veni chiar în martie. Cine face însă jocurile?

Salvarea Greciei de la intrarea în incapacitate de plată depinde de finalizarea unei înţelegeri cu creditorii săi privaţi (bănci, fonduri de investiţii) pentru ca aceştia să participe voluntar la programul de restructurare a datoriei publice a statului. Negocierile sunt dure - de la dobânzi şi prelungirea scadenţelor, niciuna dintre părţile implicate nu vrea să se clintească. Cei trimişi să negocieze acest acord, reprezentanţii creditorilor privaţi, ajung astfel să întruchipeze noţiuni de multe ori abstracte precum „pieţele" sau „investitorii".

Charles Dallara, şeful reprezentanţilor creditorilor privaţi, nu este la prima întâlnire cu Grecia. În anii '70, a petrecut doi ani pe însoritele meleaguri elene, făcând parte din Marina SUA. În vârstă de 62 de ani, americanul a fost directorul băncii de investiţii JP Morgan. A deţinut funcţii publice în timpul administraţiilor Bush şi Reagan, fiind considerat un veteran al crizelor datoriilor de stat din anii '80 şi '90.

100 de miliarde de euro sunt în joc

Acum, Dallara conduce Institutul pentru Finanţe Internaţionale (IIF) şi reprezintă creditorii care ar putea pierde 100 de miliarde de euro, adică jumătate din valoarea totală a obligaţiunilor guvernamentale elene pe care le deţin.

În iulie, liderii UE (în special Angela Merkel, cancelarul Germaniei), insistau ca orice nou program de asistenţă financiară externă pentru Grecia să includă şi participarea sectorului privat. Practic, ei doreau ca aceşti creditori privaţi să suporte pierderi de 20% din valoarea împrumuturilor acordate Greciei. Pretenţiile Bruxelles-ului au crescut între timp, iar creditorii privaţi au fost forţaţi să accepte „voluntar" pierderi de 50% pe împrumuturile acordate Greciei. În octombrie 2011, IIF a ajuns la un acord cu Bruxelles-ul în acest sens.

Mai multe rânduri de negocieri au eşuat, iar asupra Atenei scenariul falimentului plana mai ameninţător ca niciodată. La jumătatea lunii martie, statul are de răscumpărat obligaţiuni guvernamentale în valoare de 14,4 miliarde de euro, datorie pe care nu-şi permite să o achite fără ajutor extern, spun analiştii. Încheierea unui acord cu sectorul privat este o condiţie esenţială cerută de Fondul Monetar Internaţional şi de Comisia Europeană pentru a elibera o nouă tranşă din împrumutul elenilor.

Discuţiile au fost reluate însă săptămâna trecută când, în timp ce toţi ochii erau aţintiţi către mica staţiune elveţiană de schi Davos, unde se desfăşura cea de-a 42-a ediţie a Forumului Economic Mondial, reprezentanţii celor mai importanţi creditori privaţi au avut o întâlnire neoficială la Paris pentru a decide dacă vor accepta sau nu pierderile generate de restructurarea datoriilor.

„Rechinul" din Marina Americană

Găsirea de soluţii atunci când un stat este pândit de faliment nu este ceva nou pentru Dallara. El a ajutat la elaborarea obligaţiunilor guvernamentale pentru statele din America de Sud care intraseră în incapacitate de plată în anii '80.

Criza Greciei i se pare însă mult mai dificil de rezolvat, a recunosctu el. Văzut ca un duşman declarat în Grecia, americanului i s-ar putea face un portret demn de  „rechinii" de pe Wall Street. Iar asta pentru că, încă de pe vremea când activa în Marină, a rămas cu o slăbiciune pentru apă şi, sportiv convins, înoată şi joacă baseball (este fan înrăit al echipei New York Yankees). Dallara reprezintă peste 450 de companii financiare, însă este greu să evaluăm influenţa pe care o are în negocierile cu Atena.

Tot de partea creditorilor, la discuţii participă şi Jean Lemierre, consilier al grupului bancar BNP Paribas, care are o expunere de peste cinci miliarde de euro pe datoria publică a Greciei. Lucas Papademos, premierul elen şi fost vicepreşedinte al Băncii Centrale Europene, supervizează personal negocierile.

Jucătorul-cheie nu participă la discuţii

Absent de la discuţii, însă probabil jucătorul-cheie la acestea este Josef Ackermann, directorul executiv al grupului Deutsche Bank şi preşedinte al IIF. În vârstă de 64 de ani, bancherul neamţ s-a alăturat celei mai mari bănci germane în 1996. Înainte de asta, a lucrat în sistemele bancare din Marea Britanie, SUA şi Elveţia. Printre altele, Ackermann este membru al consiliului de supraveghere al Siemens, vicepreşedinte al consiliului director al Belenos Clean Power Holding, membru al consiliului director al companiei petroliere Royal Dutch Shell şi vicepreşedinte al consiliului director al companiei Zürich Financial Services.

Băncile câştigă dobânda pe care o vor

Cum era de aşteptat, punctul în care s-au poticnit toate negocierile de până acum a fost dobânda. Se pare că băncile doreau aplicarea unei dobânzi de 3,75% pentru noile titluri, însă grecii considerau că aceasta este prea ridicată. Până la urmă, băncile au câştigat, iar dobânda titlurilor va fi de 3,75%. Grecii s-au consolat singuri: „Câteva puncte zecimale la cupon nu vor deraia procesul de restructurare. Dacă este necesar, se vor face concesii minore", a declarat alt oficial elen, citat de „The Guardian".

Ackerman: Putem asista la o nouă criză bancară

Directorul general al Deutsche Bank a declarat că forţarea creditorilor privaţi să accepte pierderi de 50% pe împrumuturile acordate Greciei ar putea cauza izbucnirea unei noi crize de creditare. „Rămâne întrebarea dacă băncile vor fi capabile să ofere finanţare, în contextul în care potenţialele pierderi [...] le forţează practic să devină restrictive", a spus acesta.

160% din PIB este nivelul la care se situează datoria publică a Greciei.