ANALIZĂ România, stat ultrasocial sau de ce 600.000 de şomeri nu pot ocupa 55.000 de locuri de muncă vacante

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Ofertele cu locuri de muncă vacante sunt prezente în permanenţă pe avizierele instituţiilor, dar ocuparea acestora este tot mai dificilă. FOTO: Costel Crângan
Ofertele cu locuri de muncă vacante sunt prezente în permanenţă pe avizierele instituţiilor, dar ocuparea acestora este tot mai dificilă. FOTO: Costel Crângan

Chiar dacă statisticile consemnează peste 600.000 de şomeri, numărul locurilor de muncă vacante creşte continuu, ajungând la aproape 55.000 în 2015. Salariile oferite de unii angajatori sunt prea mici, iar veniturile obţinute de asistaţii social îi descurajează în căutarea de joburi

În anul 2015, în România au fost generate 15.000 de locuri de muncă noi care au rămas însă neocupate, numărul total al locurilor de muncă vacante ajungând astfel la 54.700.

Asta în condiţiile în care şi numărul şomerilor a crescut, depăşind pragul de 600.000, arată datele centralizate la Institutul Naţional de Statistică (INS).

De ce câteva sute de mii de şomeri şi alte categorii de persoane fără locuri de muncă nu pot ocupa câteva zeci de mii de posturi vacante?

„Adevărul“ vă propune o mică incursiune pe piaţa muncii, prin care se pot contura câteva răspunsuri.

Şi salarii prea mici, şi asistenţă socială prea intensă

Da, este şi una, şi alta: pe de-o parte, salariile oferite de angajatorii care anunţă posturi vacante sunt prea mici pentru a-i atrage pe potenţialii candidaţi, iar de cealaltă parte, veniturile şi celelalte facilităţi obţinute de beneficiarii de asistenţă socială sunt suficiente pentru un minimum de trai fără muncă.

„Atât se poate, deocamdată, dau 1.000-1.200 de lei şi bonuri de masă, poate decontăm şi naveta, dar mai mult nu îngăduie business-ul“, ne spune un angajator care a deschis o seră legumicolă pe fonduri europene, în judeţul Constanţa.

El arată că pe o rază de cel puţin 10 kilometri în jur, în niciuna dintre localităţi, nu mai sunt angajatori de talia aceasta, deci ar trebui să fie înghesuială la angajări. Dar... „Sunt mulţi cu venitul minim garantat de la stat, plus alocaţiile copiilor, plus alte facilităţi, normal că nu le convine să muncească (la noi sau altundeva) pe aproape aceiaşi bani şi să mai piardă şi acele facilităţi“, ne mai spune angajatorul.

Îl întrebăm de ce nu oferă mai mult.
„Pentru ce, dom'le, că nu vine să-şi rupă mâinile aici! Supraveghează doar cum evoluează plantele, apoi recoltează, pune în lădiţe... muncă uşoară, cu o calificare uşoară - cât să-i dai? Iar afacerea asta, producţia de legume, nu e aşa profitabilă, mai sunt şi riscuri pe piaţă, nu se pot da salarii mai mari şi să fie şi sigure“.

Alt angajator, care avea de cules o vie, astă-toamnă, ne-a spus: „Anii trecuţi veneau pentru 50 de lei pe zi plus o masă caldă şi transport-navetă, acum nu mai vin nici pentru 70 de lei pe zi. Asta e, că i-au învăţat cu venitul minim garantat de la primărie şi acum nu se mai dau jos din pat pentru 70 de lei pe zi“.

Ce spun însă beneficiarii de asistenţă şi de programe sociale? Cei mai mulţi chiar se laudă cu faptul că obţin venituri fără să muncească, ba unii subliniază: „N-am muncit o zi în viaţa mea şi nici nu am de gând să mă angajez!“.

Foarte puţini se plâng, pe bună dreptate, că ofertele salariale sunt prea slabe („aproape la concurenţă cu banii pe care-i iei ca şomer sau ca asistat social“), că programul de lucru ar fi prea dur în raport cu veniturile sau că jobul este cumva inferior calificării lor profesionale.

Posturile din industrie, cel mai greu de ocupat

Până una-alta, nu putem decât să consemnăm ce arată statisticile oficiale: un număr de 54.700 locuri de muncă erau vacante în ultimul trimestru din 2015, în creştere cu 2.200 faţă de trimestrul anterior şi cu 15.000 mai mare faţă de acelaşi trimestru din 2014.

Potrivit INS, în trimestrul IV din 2015, în industria prelucrătoare s-au concentrat 26% din numărul total al locurilor de muncă vacante (14.200 de posturi neocupate).

Sectorul bugetar a însumat peste o treime din numărul total al locurilor de muncă vacante: 8.200 în administraţia publică, 7.600 în sănătate şi asistenţă socială, respectiv 2.700 în învăţământ.

La polul opus, cele mai mici valori atât în ceea ce priveşte rata, cât şi numărul locurilor de muncă vacante s-au regăsit în industria extractivă (0,14%, respectiv 100 de locuri vacante), urmată de producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat (0,26%, respectiv 200 de locuri vacante).

Datele INS mai relevă că, în ultimul trimestru din 2015, prin comparaţie cu trimestrul precedent, cele mai semnificative creşteri ale ratei locurilor de muncă vacante s-au înregistrat în agricultură, silvicultură şi pescuit (+0,41 puncte procentuale), respectiv în sectorul de activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice (+0,35 puncte procentuale).


Specialiştii sunt cei mai căutaţi

Din punctul de vedere al ratei şi numărului locurilor de muncă vacante pe grupe majore de ocupaţii, datele INS arată că, în trimestrul IV din 2015, cea mai mare cerere de forţă de muncă salariată exprimată de angajatori a fost pentru ocupaţiile de specialişti în diverse domenii de activitate (16.000 de locuri vacante).

Cele mai mici valori au fost înregistrate în rândul ocupaţiilor de lucrători calificaţi în agricultură, silvicultură şi pescuit (100 de locuri vacante).

Comparativ cu trimestrul precedent, atât rata, cât şi numărul posturilor vacante au înregistrat cea mai relevantă creştere în rândul ocupaţiilor de tehnicieni şi alţi specialişti din domeniul tehnic (+800 de locuri vacante).

Economie



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite