Summitul nostru şi summitul lor: pe adevărata agendă a mai-marilor europeni nu s-a regăsit niciunul dintre subiectele de interes pentru România

Această reuniune a Consiliului European a fost mai mediatizată decât oricare alta pe plan local. Cu toate acestea, conflictul dintre preşedinte şi premier a eclipsat un fenomen interesant: oficialii strânşi la Bruxelles s-au concentrat pe cu totul alte probleme decât cele anunţate oficial şi care, în mare parte, erau de interes major pentru România.

Disputa dintre Traian Băsescu şi Victor Ponta a făcut ca agenda acestui summit să fie urmărită cu atenţie de presa românească. Dincolo de şicanele politice, această şedinţă a Consiliului European era una cu miză semnificativă pentru România.

Oficial, urma să se discute despre următorul buget al Uniunii, despre exinderea Spaţiului Schengen şi despre găsirea unei strategii pentru revenirea la creştere economică în blocul comunitar. Agenda a fost însă abandonată de-ndată ce asistenta lui Herman van Rompuy, președintele Consiliului European, s-a ocupat de trimiterea ei către oficialii ce urmau să ajungă a doua zi la Bruxelles.

Angela Merkel, cancelarul Germaniei, și Francois Hollande, președintele Franței, s-au întâlnit încă de marți în particular pentru a-și coordona discursurile. Herman van Rompuy, Mario Draghi (președintele Băncii Centrale Europene), Jose Manuel Barroso (președintele Comisiei Europene) și Jean-Claude Juncker (președintele Eurogrupului), s-au întâlnit luni după-amiază pentru a finaliza lista de propuneri pentru această întâlnire. Aceasta a fost, de fapt, adevărata agendă a summitului. 

Pe noi ne interesau fondurile europene - nu doar nivelul lor, ci şi gradele de cofinanţare pe axe, subvenţiile şi intrarea în Schengen. Însă liderii europeni ale căror voci contează mai mult au mers la finalul săptămânii trecute la Bruxelles pentru a discuta despre federalizare, mai multă integrare, înfiinţarea unei uniuni bancare şi a unei trezorerii şi, bineînţeles, despre cele două state care au cerut oficial ajutor financiar de urgenţă de la UE (Spania şi Cipru) pentru a evita intrarea în incapacitate de plată.

Cel mai "fierbinte" subiect discutat a fost, fără urmă de îndoială, trecerea datoriilor publice ale statelor din uniunea monetară "la comun". S-a vorbit, de asemenea, despre mai multă integrare - o "pălărie" generoasă, sub care au intrat lejer subiecte precum acordarea unor puteri sporite pentru Banca Centrală Europeană, care să devină trezoreria zonei euro. O astfel de mişcare, combinată cu alte câteva prevederi scrise cu litere ceva mai mici, ar permite BCE să intervină mult mai ferm ca până acum pentru sprijinirea sistemelor bancare. Însă, în cazul în care instituţia capătă aceste noi atribuţiuni, ea va putea să cumpere direct obligaţiuni guvernamentale ale statelor cu probleme din zona euro, fără a se mai ascunde în spatele unor scheme complicate pentru a împrumuta guverne.

În ceea ce privește reușitele summitului, depinde pe cine întrebi. Spania și Italia au venit cu un singur gând: să obțină garanția oficialilor UE că vor interveni mult mai ferm pentru sprijinirea sistemelor bancare cu probleme. Așa cum era de așteptat, această propunere a trecut fără prea multe obiecții din partea celor prezenți.

Prea mare pentru a eşua

Acum, în urma acordului încheiat la Bruxelles, BCE va putea ajuta mult mai ferm băncile comerciale. Un alt punct-cheie al discuțiilor a fost stabilirea procesului prin care se va decide ce instituție de credit va beneficia de sprijin de la Banca Centrală Europeană. Pentru a evita greșelile făcute de Rezerva Federală (banca centrală a SUA), care a salvat un număr uriaș de bănci sub deviza ”prea mare pentru a eșua”, europenii au decis să schimbe șablonul. Acum, fiecare stat va putea cere ”salvarea” oricărei instituții de credit, indiferent de mărime, dacă argumentează că aceasta are o importanță sistemică pentru sectorul bancar național.

România s-a întors de la summit cu promisiunea că nivelul fondurilor europene nu va scădea. Cu toate acestea, nu s-a luat nicio decizie finală, iar discuția rămâne deschisă. Aceasta în contextul în care grupul statelor net contributoare la bugetul UE (Franța, Germania, Olanda, Marea Britanie și țările nordicce) continuă să facă presiuni pentru ca nivelul fondurilor europene pentru statele din sudul și estul Europei să scadă.

Principalul motiv invocat de reprezentanții acestor state este că aceste țări nu utilizează fondurile, așa că nu este indicat ca bugetul UE să blocheze sume importante pentru ele.
Propunerea nu este deloc una nouă. Aceste state au făcut presiuni încă de la sfârșitul anului trecut pentru a coborî de la 15% la 5% gradul de cofinanțare din fonduri europene pentru anumite proiecte.

Rata de absorbție a fondurilor europene în România este cea mai scăzută din UE, potrivit celor mai recente statistici.