Petrolul care valorează mai puţin decât nimic: petroliştii americani te plătesc ca să le iei ţiţeiul

Anumite sortimente de petrol de şist sunt mult mai ieftine decât cotaţiile stabilite pe bursă  FOTO Shutterstock

Petrolul este atât de abundent şi de ieftin în SUA încât o companie a făcut inimaginabilul: a postat un anunţ în care arată că ar plăti pe oricine doreşte să preia ţiţeiul său.

Compania în cauză este Flint Hills Resources LLC, braţul de rafinare al imperiului industrial al fraţilor Charles şi David Koch. Aceasta a anunţat că oferă -0,5 dolari pe un sortiment de petrol de slabă calitate extras din statul Dakota de Nord, care conţine mult sulf. În urmă cu un an, petrolul respectiv costa 13,5 dolari pe baril, iar în ianuarie 2014 era 47,6 dolari, conform Bloomberg.

Preţul negativ vine ca urmare a lipsei conductelor de transport, dar subliniază problemele pe care le înfruntă producătorii americani de petrol. Cotaţiile internaţionale ale ţiţeiului au scăzut cu mai bine de 70%, de la 115 dolari pe baril în 2014 la niveluri sub 28 de dolari, cel mai mic nivel din ultimii 13 ani.

„Dacă spui producătorilor că trebuie să plătească pentru a le prelua petrolul le va da cu siguranţă noi stimulente pentru a-şi închide sondele“, a afirmat Andy Lipow, preşedinte al Lipow Oil Associates LLC din Houston.

Citiţi pe Adevărul Financiar: Criza petrolului se apropie de România: scăderea cotaţiilor internaţionale începe să afecteze ţara noastră

Preţuri mult mai mici decât nivelul internaţional

Preţurile postate de Flint Hills Resources şi de rivali ca Plains All American Pipeline LP sunt de referinţă, fiind ulterior folosite pentru a stabili preţurile pentru alte sortimente de ţiţei extras în SUA.

Plains All American a postat, la rândul său, alte două preţuri foarte mici: un sortiment din Texas  la 13,25 pe baril şi de 13,5 dolari pentru unul din Oklahoma.

Ţiţiul sulfuros este doar o cantitate mică din producţia Dakotei de Nord, cu o producţie mai mică de 15.000 de barili pe zi. Producţia a scăzut odată cu creşterea producţiei de ţiţei cu conţinut scăzut de sulf din formaţiunea de şisturi Bakken, din vestul statului american, care a ajuns la 1,1 milioane de barili pe zi.

Diversele sortimente de petrol au preţuri variate ca urmare a calităţii lor şi a costurilor de transport către rafinării. Ţiţeiul bogat în sulf este mai ieftin din cauză că poate fi procesat doar de către rafinării care au instalate anumite echipamente capabile să elimine sulful. Producătorii şi companiile de rafinare au deseori mixuri diferite pentru a obţine carburanţi diferiţi, iar preţul pentru fiecare componentă creşte sau scade ca urmare a condiţiilor economice.

Citiţi pe Adevărul Financiar: Premieră mondială: Recesiune economică provocată de ieftinirea abruptă a petrolului

Propanul şi bitumul din Canada, situaţii similare

Enbridge Inc, o companie care operează mai multe conducte de transport, a stopat în anul 2011 folosirea oleoductelor sale la transportul ţiţeiului cu un conţinut ridicat de sulf, forţând producătorii care îl extrag să folosească mijloace mult mai costisitoare de transport, precum trenurile sau tir-urile.

Nu numai în SUA au astfel de probleme. Preţul bitumului natural extras în Canada a scăzut la 8,35 de dolari pe baril săptămâna trecută, de la 80 de dolari în urmă cu doi ani.

Preţurile negative sunt rare, dar există şi alte precedente. Propanul s-a tranzacţionat sub zero timp de trei luni în Edmonton, un hub din provicia canadiană Alberta, bogată în petrol. De asemenea, rafinăriile plătesc clienţii pentru a scăpa de produsele care au cerere slabă, pentru a elibera spaţiu de depozitare.

Mai poţi citi pe Adevărul Financiar: Roboţii îţi vor mânca pensia. Viitoarea revoluţie tehnologică va produce cinci milioane de şomeri în următorii cinci ani