La Davos, pericolul recesiunii provocat de economiile emergente va fi cap de afiş

Mai mult de o mie de miliarde din dolarii investiţi au fost retraşi de pe pieţele emergente în ultimele 18 luni. Însă ieşirile de capital s-ar putea dubla, pe măsură ce economiile ce odată erau în plin avânt se află la finalul unui ciclu economic.

Dacă în anii trecuţi, la reuniunea anuală a liderilor de la Forumul Mondial de la Davos economiile emergente erau vedete prin ratele mari de creştere economică, în acest an, participanţii la discuţii se tem de cei mai rău tocmai din partea statelor care se aflau în plin avânt economic.

Temerile sunt legate de creditarea mai strictă din SUA, creşterea dolarului american, încetinirea economiei chineze şi implozia „superciclului” mărfurilor. Toate acestea cresc posibilităţile ca să nu fie o revenire rapidă după perioada de stagnare care se profilează la orizont, se arată într-o analiză Reuters la debutul întâlnirii anuale de la Davos.

„Fundamentele economiei globale şi presiunile care se manifestă pe pieţele emergente sunt diferite în prezent faţă de cele din 2001”, spune David Spegel, şef al diviziei pieţe emergente de la ICBC Standard Bank, referindu-se la perioada în care Asia, Rusia şi Brazilia îşi reveneau după criza de la sfîrşitul anilor 1990.

Sănătatea economiei Chineze îngrijorează cel mai mult

„Atunci toate planetele erau aliniate pentru globalizare iar pieţele emergente au profitat cel mai mult de conjunctura favorabilă. De data aceasta, pur şi simplu nu mai avem asemenea catalizatori puternici”, a mai spus el.

Principalul catalizator în 2001 a fost bineînţeles China. Proaspătul membru de atunci al Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC) a declanşat un deceniu-miracol al exporturilor şi al investiţiilor care au propulsat China de pe locul şase în ierarhia economică mondială pe locul secund.

Ascensiunea fulminantă a fost un sprijin puternic pentru economiile în dezvoltare, de la exporatatorii de soia şi oţel din America Latină la industria asiatică, care au devenit angrenaje într-un gigantic lanţ de producţie. Dar scăderea drastică de acum a ritmului de dezvoltare din China afectează în egală măsură, dar în sens negativ aceste state.

Exporturile economiilor emergente – de la maşinile coreene la cuprul din Chile – scad continuu an de an, cu cea mai mare viteză de la criza din 2008, arată datele băncii UBS.

Un alt semn îngrijorător este comerţul mondial, care creşte într-un ritm inferior celui al economiei mondiale, şi asta pentru al patrulea an consecutiv, conform Organizaţiei Mondiale a Comerţului. Acest fenomen constrastează puternic cu deceniile precedente când expansiunea schimburilor comerciale internaţionale avea o viteză cel puţin dublă faţă de creşterea globală.

Concluzia sumbră la care au ajuns unii economişti este că efectul exercitat de China induce o schimbare ale cărei efecte nu vor mai dispărea nici pe termen lung.

„Faţă de aşteptarea ca pieţele emergente să se întoarcă la anii de boom din perioada 2002 – 2007, există riscul ca în termeni ai schimburilor comerciale globale , să ne apropiem mai degrabă de climatul economic din anii 1980”, spune economistul Manik Narain de la UBS.

Exodul capitalurilor

Una dintre caracteristicile „anilor de aur” a fost cantitatea imensă de capital investită pe pieţele emergente, care, conform Insitutului de Finanţe Internaţionale (IIF), a totalizat în perioada 2001 – 2011 aproape 3.000 de miliarde de dolari.

O parte din aceşti bani au început să iasă de pe aceste pieţe, calculele IIF arătând o pierdere de capital de 540 miliarde de dolari şi care urmează să se accelereze în 2016.

Alte estimări, precum cea a JPMorgan, arată că aproape 1.000 de miliarde de dolari au ieşit doar din China începând cu semestrul al doilea din 2014. Numai rezervele băncii centrale de la Beijing s-au diminuat cu mai mult de 500 de miliarde de dolari anul trecut, bani injectaţi în economie.
 

Productivitatea scade alarmant în economiile emergente

Retragerile de pe bursele de capital ale ţărilor emergente a atins un record de 60 de miliarde în 2015, spune compania de analiză a fondurilor de investiţii EPFR Global.

Directorul executiv al IIF Hung Tran spune că problemele pieţelor emergente nu sunt doar de natură externă. Ele trebuie să ţină cont de o problemă internă: scăderea productivităţii.

Tran estimează că productivitatea, care este un element cheie al dezvoltării economice, creşte în majoritatea statelor în dezvoltare doar cu 0,9% pe an, un sfert din ritmul de până în 2007, apropiat de cel al statelor bogate, 0,4%.

„Avantajul productivităţii al economiilor emergente, care este un elemnt cheie în atragerea fluxurilor de capital şi de investiţii, a colapsat. Ele se confruntă cu un ciclu al diminuării profiturilor investiţiilor”, spune Tran.

Într-o luare de poziţie mai puţin obişnuită, Christine Lagarde, directorul FMI, a spus că naţiunile emergente trebuei să adopte un alt model de creştere după ce ani de zile s-au bazat pe bani ieftini şi preţuri mari la materiile prime.

„Ratele de creştere sunt mici şi forţele structurale şi ciclice au subminat paradigama tradiţională a dezvoltării”, a spus Lagarde.

Mai mult, ea a atenţioant că întărirea dolarului în raport cu monedele economiilor emergente poate cauza o nouă rundă de turbulenţe financiare, să provoace noi scăderi ale preţurilor mărfurilor şi reducerea estimărilor de creştere.