Comisia Europeană le pregăteşte ceva ţărilor conduse de politicienii populişti. Cine rămâne în afara zonei euro riscă să devină stat eşuat. Cazul României

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
juncker

Comisia Europeană îşi face temele pentru a lansa Fondul Monetar European şi alte instrumente care să ajute statele din zona non-euro să adere la spaţiul monedei unice dar şi pentru a implementa reforme structurale. În acest timp, Uniunea Europeană pare că se îndepărtează de noi cu aceeaşi viteză cu care ne îndepărtăm noi de ea. În loc să fructificăm la maxim momentul 2019, guvernanţii actuali împing România spre Vişegrad, nu spre Bruxelles.

Modelul unui stat fantomă

Coaliţia PSD-ALDE, susţinută de UDMR şi, pe-alocuri, de PMP, transformă România într-un stat fantomă care este condus de nişte politicieni fără niciun Dumnezeu, porniţi numai să facă jaf, ascunzându-şi urmele în spatele unor mesaje de genul „Războiul este pace, „Libertatea este sclavie” iar Ignoranţa este putere”. Au inventat şi Nouvorba: „statul paralel”, „binomul” şi „multinaţionalele” sunt cele mai folosite cuvinte ale acestui vocabular pervers iar Soroş este Emmanuel Goldstein.

În timp ce aleşii neamului împing ţara noastră în afara orbitei Uniunii Europene iar noi căscăm gura la minutele de ură puse la dispoziţie de televiziunile de casă ale Partidului, Bruxelles-ul tocmai a transmis un mesaj care ar trebui să ne intereseze şi pe noi.

Comisia Europeană a demarat planurile pentru a crea Fondul Monetar European şi o serie de mecanisme financiare care să fie folosite de statele lovite de şocul unei crize economice. Pe de altă parte, va pune la dispoziţie instrumente mult mai clare pentru a ajuta statele non-euro să adere la moneda unică. Planul este unul ambiţios şi va modela nu numai zona euro, ci şi politica statelor care nu folosesc moneda comună europeană.

Ce este Fondul Monetar European

Nucleul acestui plan pregătit de Comisia Europeană este transformarea Mecanismului European de Stabilitate într-un fond monetar cu un rol mai larg care să funcţioneze ca un creditor de ultimă instanţă în situaţii de criză.

În ultimii ani, Mecanismul european de stabilitate s-a dovedit a fi decisiv în menţinerea stabilităţii financiare a zonei euro, oferind sprijin financiar suplimentar pentru statele membre din zona euro aflate în dificultate. Fondul Monetar European va continua să ofere sprijin pentru stabilitate financiară statelor membre aflate în dificultate. Capacitatea financiară de care va dispune Fondul Monetar European pentru a face faţă crizelor va fi identică, capacitatea de creditare totală fiind de 500 de miliarde EUR.

Fondul Monetar European va trebui, în ultimă instanţă, să ofere Fondului unic de rezoluţie un mecanism comun de sprijin în cadrul uniunii bancare. De data asta, de exemplu, banii vor fi recuperaţi de la bănci, şi nu de la cetăţeni, aşa cum a fost cazul în Cipru.

fondul monetar

Având în vedere faptul că este înfiinţat în cadrul Uniunii, Fondul Monetar European va răspunde în faţa Parlamentului European, respectând în acelaşi timp pe deplin rolul parlamentelor naţionale.  Consiliul şi Comisia îşi vor păstra competenţele şi responsabilităţile în materie de supraveghere economică şi bugetară şi coordonare a politicilor, astfel cum se prevede în Tratatele UE. 

MTO-ul va fi integrat în legislaţia europeană

România, alături de alte 24 de state europene, a semnat în anul 2012 „Tratatul privind stabilitatea şi guvernanţa în Uniunea Economică şi Monetară”. Asta înseamnă că împarte controlul naţional asupra bugetului şi asupra fiscalităţii cu reprezentanţii Comisiei Europene. În acest fel se consolidează şi Pactul de Stabilitate şi de Creştere, luând în considerare marja de flexibilitate adecvată prevăzută de pact

În termen de cel mult cinci ani de la intrarea în vigoare a prezentului tratat, pe baza unei evaluări a experienţei privind punerea sa în aplicare, se iau măsurile necesare, în conformitate cu dispoziţiile Tratatului privind Uniunea Europeană şi ale Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene, cu scopul de a include dispoziţiile prezentului tratat în cadrul juridic al Uniunii Europene.

Anul acesta, Comisia i-a solicitat României să reducă deficitul structural până la nivelul de 0.8% din PIB. Deocamdată, acest lucru nu a fost cuprins în proiectul de buget pentru anul 2018.

Pentru a evita astfel de derapaje, Bruxelles-ul vrea să integreze MTO-ul în legislaţia europeană pentru ca fiecare ţară să promoveze politici fiscale prudente în perioade de creştere economică şi să aibă instrumente la îndemână pentru a trece peste crize financiare.

Toate statele membre vor trebui până la 30 iunie 2019 să introducă acest Pact în toate legislaţiile naţionale. Acest lucru se va stabili chiar la summit-ul UE de la Sibiu.

Practic, vor fi prevăzute reguli fiscale obligatorii şi permanente, adică o planificare fiscală care să fie respectată la sânge. Prin această metodă, Comisia încearcă să preîntâmpine hazardele morale. Dacă o ţară se conformează Pactului de Stabilitate, ea nu va avea de ce să se confrunte cu turbulenţe financiare, nu? Cu alte cuvinte, nu or să mai vină aşa uşor toţi populiştii planetei ca să arunce cu bani în stânga şi-n dreapta şi să creeze tot felul de dezechilibre.

Pe de altă parte, cine va ajunge să se împrumute de la FME va avea de implementat reforme structurale, pentru a ajunge în situaţia de a avea datorii sustenabile.

Fiecare guvern îşi va seta MTO-ul şi va comunica toate măsurile prin care îl vor respecta. Practic, Comisia Europeană îi aduce MTO-ului un braţ corectiv prin crearea unui organism independent care să vegheze în ce măsură deciziile guvernelor respectă MTO-ul.

obiective

Suport tehnic pentru ţările care vor să adere la zona euro

Comisia propune instituirea unui mecanism de convergenţă specific pentru perioada de după 2020 pentru a sprijini statele membre care se pregătesc să adere la zona euro.

Acesta va acorda sprijin statelor membre care nu fac parte din zona euro în ceea ce priveşte pregătirea lor concretă pentru o tranziţie şi o participare la zona euro care să se desfăşoare fără sincope.

Planul sună în felul următor. Până la jumătatea anului 2018 ar trebui să se adopte propunerea de modificare ce vizează dublarea capacităţii Programului de sprijin pentru reforme structurale până în 2020. La Sibiu, în mai 2019, Parlamentul European şi Consiliul, în contextul cadrului financiar multianual de după 2020, ar trebui să adopte un mecanism de convergenţă specific pentru statele membre care nu fac parte din zona euro.

Fonduri europene pentru reforme structurale. Decizia va fi adoptată la Summit-ul din Sibiu, din 2019

Pe lângă sprijinul sub formă de asistenţă tehnică, de granturi şi de împrumuturi în cadrul viitoarelor instrumente ale UE, ar urma să se adauge două elemente noi: un instrument de realizare a reformelor care să acorde granturi suplimentare pentru a sprijini reformele identificate ca priorităţi în cadrul semestrului european şi o funcţie de stabilizare menită să acorde sprijin rapid pentru menţinerea nivelului investiţiilor în eventualitatea înregistrării unor şocuri asimetrice majore.

Comisia propune dublarea pachetului financiar al actualului Program de sprijin pentru reforme structurale, astfel încât valoarea acestuia să ajungă la 300 de milioane EUR pentru perioada de programare care se încheie în 2020. Astfel, Programul de sprijin pentru reforme structurale va putea răspunde la cererile de sprijin din partea statelor membre, care sunt mult mai numeroase decât se preconizase. Această propunere este prezentată sub forma unei modificări aduse Regulamentului privind Programul de sprijin pentru reforme structurale. Plecând de la această experienţă, Comisia intenţionează să propună un program subsecvent Programului de sprijin pentru reforme structurale în cadrul financiar multianual de după 2020.

Practic, Serviciului de sprijin pentru reforme structurale va oferi fonduri pentru e-guvernanţă, politici şi legislaţie privind piaţa forţei de muncă, sistemul de pensii şi de protecţie socială, strategii de combatere a spălării banilor, reforma sistemului judiciar, îmbunătăţirea cărţii funciare, pentru o mai bună gestionare a întreprinderilor deţinute de stat, pentru asistenţă medicală, educaţie şi formare profesională iar lista poate continua. 

Alocarea banilor pentru aceste reforme structurale se face la cererea statelor membre şi nu este nevoie de cofinanţare!

etape

România se îndepărtează, încet-încet, de criteriile Tratatului de la Maastricht

Mesajul este următorul: trezirea! După Brexit, 85% din PIB-ul UE va fi concentrat în zona euro. Exceptând Danemarca şi Suedia care au ajuns la un nivel de dezvoltare pe care nici în visele noastre cele mai fanteziste nu ni-l putem imagina, restul statelor, adică Cehia, Croaţia, Bulgaria, Ungaria, Polonia şi România, vor gravita ca nişte sateliţi în jurul galaxiei bogaţilor. Noi şi vecinii de la sud de Dunăre vom fi cei mai amărâţi, deşi Bulgaria, de exemplu, este campioană la absorbţia de fonduri prin Planul Juncker. Noi suntem cei care au rămas încremeniţi în timp.

Aderarea la zona euro ar fi trebuit să fie următorul proiect de ţară al României, dar el pare să fie cvasi-abandonat. Ultima oară s-a avansat anul 2024, dar mai mult aşa, pentru atmosferă. E mult mai simplu să proiectezi duşmani închipuiţi, să mănânci borş şi să atentezi la statul de drept.

În acest moment, România este împinsă de politicienii pe care îi are la conducere în afara criteriilor Tratatului de la Maastricht. Ideea nu este să te încadrezi pe hârtie în marja condiţiilor Comisiei Europene, ci de a adopta reforme structurale. De ce? Pentru a avea un grad de convergenţă cât mai apropiat de cel al statelor din zona euro, pentru a atenua şocul. 

Primul pas este respectarea recomandărilor făcute în Semestrul European. Următorul raport va veni anul viitor, probabil în februarie, şi va arăta o radiografie economică mai proastă decât cea din 2016.

Apoi, respectarea criteriilor de la Maastricht cade atât în sarcina Comisiei Europene, cât şi la Banca Centrală Europeană, dar noi suntem la ani lumină distanţă să ajungem acolo. Nu pentru că nu am putea, ci pentru că nu există voinţă politică!

Spre exemplu, pentru a se încadra în pragul unui deficit de 3%, guvernul Tudose a tăiat la sânge investiţiile, pentru a nu arunca în aer măririle de salarii promise.

Datoria publică a ajuns la 40%, este mult mai mică decât cea a altor state din zona euro, dar s-a triplat în ultimii zece ani. Cu toate astea, România rămâne, în continuare, o ţară cu un sistem de învăţământ precar, fără spitale şi fără autostrăzi, cu o administraţie publică osificată şi cu produse având o competitivitate scăzută. În timp ce alte ţări se pregătesc de cea de-a treia revoluţie industrială, guvernarea actuală are ca obiectiv centralizarea economiei.

Inflaţia, rata dobânzii şi cursul de schimb fluctuează deocamdată într-o bandă restrânsă, însă politicile fiscale sunt cele care îi pun pe gânduri oficialii de la Bruxelles.

Până la urmă, România poate semăna cu o oligarhie dimineaţa, cu o democraţie după-amiaza, cu o monarhie la ora cinei şi cu un stat totalitar până la culcare. De fapt, pentru aceşti politicieni, nici nu contează ce este România, atâta timp cât această hologramă nu este decât paravanul hoţilor în spatele căruia îşi fac mendrele. Adică statul paralel cu civilizaţia şi rigurozitatea europeană. Ferentariul Europei.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite