Patru ani de criză. Tu cum i-ai petrecut?
0
În urmă cu patru ani, între români şi criza economică eradistanţă de-un ocean şi-un continent. Pe 12 septembrie 2008, una dintre cele mai mari bănci din SUA anunţa că este la un pas de faliment. „România nu va intra în criză!“, repetau politicienii de la Bucureşti. Aşa că românii continuau să-şi cumpere case în plin boom imobiliar, făceau credite cu buletinul şi mergeau în vacanţe pe care nu şi le permiteau. Tu ce „ţepe“ ai luat în patru ani?
12 septembrie 2008. Americanii erau şocaţi. Cele mai negre scenarii şoptite doar pe la colţurile zgârie-norilor de pe Wall Street deveneau realitate. Una dintre cele mai mari bănci americane arunca prosopul şi anunţa că va intra în faliment dacă nu va primi bani de la stat. Nu i-a primit, iar trei zile mai târziu şi-a declarat oficial falimentul.
Ceea ce a urmat nu este istorie, ci încă prezent: criza economică mondială izbucnită atunci este departe de a se fi încheiat, iar analiştii avertizează că ceea ce este mai rău abia urmează.
Pentru români, noţiuni impersonale precum „pieţele“, „investitorii“ şi „bursele“ au căpătat, treptat, feţele reprezentanţilor FMI în România, ale celor concediaţi atunci când fabrica Nokia de la Jucu s-a închis şi a bugetarilor cu salariile scăzute. Ratele au crescut considerabil pentru cei cu credite în valute exotice, precum francul elveţian, sau pur şi simplu au devenit imposibil de achitat în urma pierderii unui loc de muncă.
În iulie 2010, Teodora N., 34 de ani, a luat un credit de nevoi personale în valoare de 35.000 de lei de la ING pe o perioadă de şase ani. Era convinsă că nu va avea probleme cu ratele. Ea şi soţul ei aveau locuri de muncă bine plătite. Rata lunară era în jur de 700 de lei şi urma să scadă treptat. În mai 2011, Teodora şi-a pierdut locul de muncă din cadrul grupului telecom Abacus Group.
„Rata a ajuns acum în jur de 650 de lei, dar nu mai reuşesc să-i fac faţă. Am deja restanţă pe patru luni. Banii s-au dus naibii. Am vrut să-i folosesc pentru renovarea casei. Între timp am plecat într-un concediu, în care nu am cheltuit sume extravagante. Banii s-au dus oricum, pe facturi şi cheltuieli de zi cu zi. Nu pot să spun că am făcut ceva cu ei sau că ştiu pe ce anume s-au dus.“
Gabriel S., are acum 42 de ani şi este inginer în cadrul unei multinaţionale. Şi-a cumpărat, în 2009, un televizor Samsung LCD cu diagonala de 80 de centimetri. A achitat cele 2.559 de lei în 12 rate egale, după ce a făcut un credit „cu buletinul“ direct în magazin. Acum, un televizor similar, dar mai nou şi cu mai multe opţiuni, costă în jur de 1.200-1.300 de lei.
Alina D., 32 de ani, a decis în 2008 că este momentul să-şi schimbe maşina. A vândut cu 4.000 de lei modelul Dacia Nova pe care îl deţinea şi a decis să cumpere un autoturism Logan, la mâna a doua. A făcut un credit de nevoi personale în valoare de 7.000 de lei de la BCR, pe o perioadă de patru ani. „Am terminat până la urmă creditul, dar nu înainte să mă bage în biroul de credite. Nici eu şi nici soţul meu nu ne-am pierdut locurile de muncă, dar aveam atunci un copil care intra în clasa întâi, iar totul în jurul nostru s-a scumpit exagerat.“ Acum, Alina ar lua-o de la capăt cu băncile, chiar dacă, după cum spune ea, au fost perioade în care vorbea la telefon cu angajaţii băncii chiar şi de câte două ori pe zi. Creditul nu ar mai fi însă destinat schimbării maşinii, ci cumpărării unui apartament pentru că „plata chiriei în ultimii ani a fost cea care nu m-a lăsat să dorm noaptea“.
Cristina O., 56 de ani, a cumpărat în 2008, prin leasing pe şapte ani, un autoturism Skoda Octavia. A făcut un credit de nevoi personale de la BRD şi a achitat un avans de 5.000 de euro. Ea lucra ca educatoare, iar soţul ei într-o întreprindere particulară. Ambii aveau locuri de muncă stabile, aşa că nu-şi făceau probleme legate de plata ratelor.
În fiecare lună, noua maşină le scotea din buzunat în jur de 300 de euro (leasing-ul, rata la bancă şi CASCO). În 2010, salariul Cristinei a fost diminuat cu 25% şi a pierdut şi o serie de bonusuri, aşa că, la final de lună, câştigul salarial era cu aproximativ 40% mai mic. „Am scos maşina undeva la 24.000 de euro, cu tot cu CASCO şi credit. Dacă o luam cu banii jos, mă costa în jur de 11.000 de euro, 13.000 dacă alegeam mai multe opţiuni. La un moment dat, ne-am gândit chiar să renunţăm la maşină, dar pierdeam toţi banii pe care îi achitasem deja“, îşi aminteşte ea.
Mihai I., în vârstă de 39 de ani, a cumpărat, în 2007, un apartament în Pipera, cu 255.000 de euro. O parte din bani îi avea strânşi, a vândut cu 135.000 de euro un alt apartament şi a luat un credit de 35.000 de euro de la BCR, pe patru ani. „Anul trecut, m-a întrebat un prieten dacă mai sunt apartamente libere în acelaşi bloc. I-am spus că da, l-am pus în legătură cu agenţia imobiliară prin care l-am cumpărat, însă am cerut să nu aflu care era oferta atunci, că aş fi avut nevoie de nitroglicerină. Valoarea apartamentului a scăzut cu aproape 50% între timp“, spune el.
Este greu de găsit un „vinovat“ pentru criză sau să identifici „motivul“ care a dus la izbucnirea crizei. Vorbim de dezechilibre sistemice care au „mocnit“ ani la rând şi până la urmă au escaladat, trimiţând lumea în criza cu care ne luptăm şi astăzi. În România s-a vorbit în principiu de doi factori: creditele „cu buletinul“, care au dus la creşterea alarmantă a gradului de îndatorare a populaţiei şi totodată la o adevărată explozie a ratelor creditelor neperformante din portofoliile băncilor, şi pe de altă parte de nechibzuinţa guvernanţilor.
Cert este că, penrtru prima oară, această criză a împărţit România în „bugetari“ şi „privaţi“ şi a dat naştere unei realităţi în care cei din urmă se bucurau de tăierea salarială din sectorul public, iar cei din prima categorie se simţeau persecutaţi. Locuri de muncă s-au pierdut deopotrivă în privat şi în sectorul bugetar, câştigurile salariale au scăzut pentru ambele „tabere“ şi toţi românii s-au confruntat cu majorările de taxe. Criza care, potrivit vorbei din 2008, „nu va ajunge în România“, ne-a afectat pe toţi, tineri, bătrâni, studenţi, angajaţi, bugetari, lucrători în sectorul privat, chiar şi miliardari.
adevarul.ro îţi va prezenta în următoarele zile filmul momentelor critice de la începutul crizei şi analize privind evoluţia economiei mondiale şi a celei româneşti în aceşti patru ani. Însă statistica riscă deseori să rămână seacă, iar datele de pe hârtie nu reflectă întotdeauna realitatea, aşa că vrem să auzim povestea ta.
Spune-ne ce a însemnat această perioadă pentru tine şi cum ţi-a schimbat criza viaţa!
Se încarcă comentariile...
