Suprataxarea companiilor, soluţia "de criză" folosită tot mai des

Petrom se află în vizorul statului pentru suprataxare FOTO: Mediafax

România va intra în rândul companiilor care suprataxează marile companii, a declarat Florin Georgescu, ministrul Finanţelor Publice. Soluţia a fost deja aplicată în Ungaria, Spania şi Franţa, iar Comisia Europeană a decis că toate sunt ilegale. Nu este prima dată când România apelează la o astfel de măsură.

De fiecare dată când un politician român pronunţă cuvântul „suprataxare“, printre următoarele sale cuvinte se vor numără invariabil „Petrom“ şi „redevenţe“. Astăzi, regula a fost reconfirmată. Faptul că întâlnirea premierului Ponta cu delegaţia FMI în România a avut loc la doar câteva ore după ce Petrom şi-a prezentat rezultatele financiare este o coincidenţă.

Dar declaraţiile lui Florin Georgescu nu au fost nicidecum întâmplătoare. Întrebat dacă marile companii precum Petrom, care obţin profituri ridicate având contracte de concesiune cu statul, ar putea fi supraimpozitate, ministrul Finanţelor a spus hotărât: „Toate aceste lucruri se vor discuta în toamnă. O bună parte din aceste profituri se va întoarce la buget sub formă de taxe.“

Acesta a amintit că există un calendar clar pentru liberalizarea pieţei gazelor, care va aduce profituri semnificativ mai mari pentru Petrom şi Romgaz, iar cadrul legal pentru aceste „taxe şi impozite speciale“ va fi finalizat cu siguranţă până atunci.

România nu s-ar afla la prima întâlnire cu suprataxarea acestor companii. În timpul mandatului lui Varujan Vosganian la Ministrul Economiei, statul a creat un fond special şi a forţat companiile să „doneze“ tot profitul generat de liberalizarea preţurilor gazelor. Toţi banii obţinuţi astfel de stat au fost redistribuiţi către populaţia cu venituri mici.

Deşi aceste profituri s-au obţinut şi se vor obţine şi acum datorită liberalizării preţului gazelor, suprataxarea Petrom pentru redevenţele mici plătite pentru resursele de ţiţei exploatate a devenit un adevărat laitmotiv în ultimul an.

Atenţia îndreptată către cea mai mare companie din România a fost generată de profiturile-record obţinute de aceasta, profitând de cotaţiile ridicate ale barilului de ţiţei la nivel mondial.

Băsescu: Petrom plăteşte redevenţe mizere!

La începutul lunii martie, preşedintele Traian Băsescu a declarat că a rupt orice legătură cu Petrom ca semn de protest faţă de profitul pe care l-a obţinut pe timp de criză, el adăugând că politica acestei companii este „incorectă“.
 
„Nu poţi să ceri unei firme să fie 100% morală, dar nici nu poţi să-mi arunci în faţă în fiecare zi: preţul mondial al petrolului este 120 de dolari barilul, când tu îl extragi din România cu 16 dolari. Aici mi se pare că este zona de lipsă de fair-play a Petrom-ului“, spunea Băsescu.

Conflictul a culminat în momentul în care Băsescu a afirmat în cadrul unei emisiuni televizate că redevenţa pe care o plăteşte Petrom statului român pentru extracţiile de resurse petroliere „este mizeră ca dimensiune, foarte mică, extrem de incorect negociată“, iar compania petrolieră trebuie să se aştepte la creşteri.

„Ce aştept eu, şi cred că este momentul potrivit, este anul 2014, când trebuie rediscutată redevenţa. Şi atunci, Petrom trebuie să ştie că redevenţele în România nu vor fi mai mici decât în statele arabe“, spunea acesta.

Fond de investiţii după modelul Norvegiei

S-a vehiculat atunci, mai întâi de către Băsescu, ulterior de către premierul Mihai Răzvan Ungureanu, propunerea de înfiinţare a unui fond suveran de investiţii, după modelul Norvegiei.

Deocamdată, guvernanţii nu au oferit detalii despre modalitatea prin care se vor colecta aceşti bani, rezumându-se la sintagma „taxe şi impozite speciale“.

În Europa, soluţia a devenit tot mai  populară în ultimii ani, când guvernele lovite de criză au început să suprataxeze marile companii în efortul de a aduce mai mulţi bani la buget.

De departe, cel mai concludent exemplu în acest sens este Ungaria, care a suprataxat în diverse forme grupurile bancare, companiile telecom şi cele din sectorul retail şi energie.

“Până când ieşim din şanţ, este corect ca participanţii cei mai puternici din economia naţională să-i ajute pe cei care au în continuare dificultăţi", argumenta premierul Viktor Orban.

Imediat, 13 mari companii din Franţa, Germania, Austria, Olanda şi Cehia au înaintat o plângere către Bruxelles, prin care susţineau că legislaţia vizează „în special companiile străine pentru a echilibrarea bugetului de stat“.

Printre cei care au semnat plângerea se numără giganţii energetici E.ON, RWE ,CEZ şi OMV, grupul bancar olandez ING, Deutsche Telekom şi companiile de asigurări Allianz şi Axa. Acestea au ameninţat chiar că vor renunţa la operaţiunile din Ungaria.

Ameninţările s-au concretizat în momentul în care grupul rus Lukoil a decis să renunţe la licenţa de comerţ angro cu carburanţi din Ungaria din cauza taxei „de criză“. „Odată cu introducerea taxei excepţionale, activitatea companiei a devenit deficitară, fără perspective de îmbunătăţire a situaţiei în viitorul apropiat“, au declarat directorii gigantului energetic.

În iulie 2010, guvernul maghiar a introdus cea mai ridicată taxă bancară din Europa. Instituţiile de creditare trebuie să plătească, pe lângă impozitele obişnuite, o taxă echivalentă cu 0,5% din activele deţinute. Măsura a adus în primul an 844 de milioane de dolari la buget.

Însă taxele aplicate industriei de telecomunicaţii au fost cele care puteau trimite Ungaria, Franţa şi Spania în faţa Curţii Europene de Justiţie. Potrivit legislaţiei europene, fondurile obţinute din taxele aplicate în telecomunicaţii pot fi folosite numai pentru achitarea costurilor administrative şi de reglementare.

„Comisia Europeană a decis astăzi (16 martie 2011 - n.r.) să trimită Franţa şi Spania în faţa Curţii Europene de Justiţie pentru că ele continuă să aplice taxe speciale operatorilor telecom, încălcând legile UE", a transmis CE.

Guvernul maghiar a introdus această taxă specială în octombrie 2010, însă ea s-a aplicat retroactiv de la începutul anului.

Spania şi Franţa au introdus şi ele taxe adiţionale pentru sectorul telecomunicaţiilor în încercarea de a compensa sumele pierdute de stat de când posturile publice de televiziune nu mai pot difuza spoturi publicitare.

În Franţa, taxa a fost introdusă în martie 2009 şi a adus aproximativ 400 de milioane de euro pe an la buget. În Spania, ea a fost introdusă în octombrie 2010, fiind echivalentă cu 0,9% din veniturile brute ale operatorilor telecom.