Cât de importantă este miza numirii unui nou Consiliu de Supraveghere la Hidroelectrica. Se pot întoarce băieţii deştepţi?

Hidroelectrica este, la ora actuală, cea mai valoroasă companie a statului român. Importanţa strategică şi rezerva impresionantă de lichidităţi au transformat-o din răţuşca cea urâtă într-o găinuşă cu ouă de aur. Ziua de luni, 16 ianuarie, va fi, însă, una foarte importantă pentru această companie. Practic, se va decide dacă Hidroelectrica îşi va continua drumul spre performanţă sau va cădea, din nou, în hăţişul intereselor tipic româneşti.

În 2016, Hidroelectrica a înregistrat cea mai mare producţie energetică din istoria sa. A avut cel mai mare număr de turbine şi de centrale funcţionale concomitent.  Dacă, în trecut, compania era căpuşată la greu prin contractele cu băieţii deştepţi, trecerea prin procedura insolvenţei a ajutat Hidroelectrica să îşi revină spectaculos. În tentativa de a scăpa de tot felul de înţelegeri păguboase, Hidroelectrica a avut peste 150 de procese, toate fiind câştigate de compania de stat.

La finalul anului 2016, Hidroelectrica ar fi raportat o rezervă de cash de 500 de milioane de euro. A spus-o Remus Borza, fostul administrator judiciar al firmei, în prezent deputat ALDE. Următoarea bornă pentru această companie ar trebui să fie listarea pe Bursă a unui pachet minoritar de acţiuni. Despre acest lucru se vorbeşte încă de la finalul anului 2015 şi, dacă totul s-ar face ca la carte, ar fi un lucru bun pentru Hidroelectrica, pentru că o companie listată se supune unor reguli foarte clare şi unui mecanism de control mai strict. Ar mai face încă un pas către a se debarasa de stilul de multe ori păgubos al statului nostru, de a gestiona companiile strategice.

Până la listarea pe Bursă, Adunarea Generală a Acţionarilor trebuie să desemneze un nou Consiliu de Supraveghere, membrii componenţi din prezent fiind numiţi provizoriu, din luna iunie a anului trecut. Decizia s-ar putea lua chiar luni, 16 ianuarie, dată la care se întruneşte AGA.

Hidroelectrica este administrată, în baza actului constitutiv, într-un sistem dual, de către un directorat, sub monitorizarea unui Consiliu de Supraveghere. Acesta este format din 7 membri şi care pot avea şi calitatea de acţionari ai societăţii. Ei sunt aleşi de Adunarea Generală a Acţionarilor pentru un mandat de 4 ani şi sunt selectaţi în baza reglementărilor legale privind guvernanţa corporativă a societăţilor de stat.

Pentru aceste posturi – cheie, Ministerul Energiei are 6 propuneri, una revenindu-i Fondului Proprietatea, care deţine 20% din acţiuni.

Procesul de recrutare pentru aceste poziţii a fost făcut de o companie germană, desemnată în anul 2016 de Ministerul Energiei. Iniţial, s-au înscris 84 de candidaţi. După prima etapă de evaluare, compania germană a efectuat o listă scurtă de 24 de nume, dintre care au fost selectate, în final, 6 persoane cu experienţă în companii multinaţionale. Este vorba despre:

• Marcel Cobuz, fost CEO al subsidiarelor din Indonezia şi Irak ale producătorului francez de ciment Lafarge 
• Romeo Nicu Susanu, expert în Ministerul Energiei
• Elena Popescu, director general al direcţiei generale de energie şi mediu din Ministerul Energiei
• Mihai Aniţei, CEO Azomureş
• Ionuţ Purica, cercetător la Academia Română
• Ilinca von Derenthall, director general pe regiunea Europei Centrale în cadrul LGT Bank Oesterreich

De ce este importantă numirea noului Consiliu de Supraveghere? Pentru că atribuţiile acestuia sunt strâns legate de strategia de listare pe Bursă a companiei, de aprobarea sau sistarea investiţiilor în anumite arii, de aprobarea planului de modernizare a hidrocentralelor dar şi de aprobarea unui plan de expansiune regională a companiei.

Dar cea mai importantă atribuţie a Consiliului de Supraveghere este faptul că acest organism exercită controlul asupra modului în care directoratul conduce societatea. Practic, membrii Consiliului sunt cei care vor veghea felul cum sunt dirijaţi banii de la Hidroelectrica. Aceşti oameni vor decide felul în care rezerva de cash a acestei companii va ajunge să fie folosită, fie în interesul companiei şi al statului român, fie în direcţia unor grupuri de interese. Ar fi trist ca Hidroelectrica să fie condamnată să rămână doar un actor românesc prins în diverse hăţişuri iar compania să nu fie lăsată să aibă un plan de expansiune regională pe care să şi-l pună în aplicare.

Au existat şi voci ale unor vechi oameni din sistem care au contestat acest proces de selecţie al membrilor Consiliului de Supraveghere. Există şi posibilitatea ca AGA de luni să nu întrunească cvorumul necesar sau să nu-i voteze pe niciunul dintre cei propuşi, iar finalizarea procesului de selecţie să rămână în aer. În acest caz, Toma Petcu, noul ministru al Energiei, s-ar trezi cu încă un cartof fierbinte în braţe, la nici trei săptămâni de la depunerea jurământului. Mai ales că Hidroelectrica este o piesă de rezistenţă în ecuaţia Fondului Suveran de Investiţii gândit de PSD şi la care a achiesat şi ALDE, încă din campania electorală.