10 mituri şi legende urbane despre Zoltan Teszari (miliardarul fără chip)

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Nu-i plac deşărtăciunile acestei lumi, precum lauda de sine şi apariţiile publice. Nu călătoreşte cu avionul. Nu vorbeşte mult, în schimb ascultă şi se decide repede. Nu-l ştiu la faţă nici propriii angajaţi. Are acţiuni în valoare de 400 de milioane de euro şi există prin mituri şi legende.

Legenda no. 1. Parcă timpul se oprise în loc pentru o echipă de muncitori care aveau de făcut o lucrare de infrastructură, de înlocuit un nod de fibră optică, într-un site RCS&RDS de la Braşov. Cineva, un bărbat atletic, tuns scurt, cu buze subţiri se apropie de ei şi îi întreabă de ce stau pe loc. ”Aşteptăm”, a venit răspunsul, ”aşteptăm să ni se spună dacă putem tăia comunicaţiile ca să ne apucăm de lucrare.” Bărbatul cu buze subţiri nu stă prea mult pe gânduri, le cere un şfic şi taie cablul, spre stupoarea generală. Taie, într-un fel, nodul gordian. Acum, sigur nu se mai face transfer de date prin acel cablu. Acum, sigur lumea poate trece la treabă. Niciunul dintre membrii echipei nu bănuieşte că omul care le-a rezolvat atât de neconvenţional problema este Zoltan Teszari (43 de ani), acţionarul principal al RCS&RDS, cel mai mare furnizor de televiziune şi date din România, Omul a cărui discreţie proverbială i-a adus eticheta de ”miliardarul fără chip.”

Scena de mai sus ar fi trebuit să înceapă cu ”se povesteşte că”, întrucât nu am fost martorul întâmplării şi nici nu mi-a fost relatată de un participant direct, ci de cineva care a auzit-o de la altcineva. În jurul lui Teszari, omul care a avut în ultimele două decenii o singură apariţie publică (a venit la gala Oskar Capital în 2002 unde i-a fost decernat premiul ”Speranţa anului”) s-a creat un veritabil folclor.

Atunci i s-a făcut şi una dintre singurele trei fotografii care au fost văzute vreodată de publicul larg. Zâmbeşte, uşor neconfortabil cu momentul. Într-o alta, publicată de săptămânalul orădean Bihoreanul, apare într-un tricou alb, cu ochelari de soare la gât. Cea mai recentă a apărut în ziarul Cancan în urmă cu doi ani când paparazzi publicaţiei l-au surprins în apropierea locuinţei sale dintr-o pădure de la marginea oraşului Oradea. În imaginea din 2011, poartă o acoperitoare pentru urechi, este îmbrăcat în blugi şi geacă de iarnă şi vorbeşte la telefon. Într-unul din rarele articole detaliate despre el, publicat de săptămânalul maghiar Magyar Narancs în 2006, este amintintă o altercaţie pe care Teszari ar fi avut-o cu un fotoreporter. Acesta îl fotografiase iar el i-ar fi cerut să şteargă poza.

image

”Fac o analiză despre recenta emisiune de bonduri a RCS&RDS (precizare: la începutul acestei săptămâni, grupul telecom a finalizat una dintre cele mai spectaculoase emisiuni de obligaţiuni (450 mil. euro) ale unei companii româneşti) pe care vreau să o cuplez cu o poveste despre personalitatea dumneavoastră pornind de la o serie de întâmplări concrete despre dumneavoastră (legende urbane) care circulă, precum folclorul, din gură în gură în gură”  - acesta este textul sms-ului prin care i-am expus lui Zoltan Teszari actualul meu demers. Fără succes însă.

Am avut mai multe astfel de încercări din 2005 încoace, anul în care i-am auzit pentru ultima dată vocea la telefon. Scriam un cover story pentru Business Magazin despre ”Primul miliardar român în euro” şi l-am contactat pentru a-i cere un comentariu. Cu aceeaşi ocazie m-am autoinvitat la Oradea pentru un interviu, fie el şi off-the-record. A răspuns că preferă întrebări pe mail şi asta a fost. În 2003 şi 2004, am avut mai multe convorbiri telefonice (cu aproximaţie patru-cinci), pe vremea când lucram pentru Capital. Acopeream domeniul telecom şi îl sunam pentru a-i cere reacţii pe subiecte oarecum mărunte. Un exemplu: ce impact are asupra industriei creşterea taxei de stâlp? Răspundea de fiecare dată la primul apel. Mi-a rămas vag în minte o voce cu uşor accent ardelenesc (nu maghiar) care vorbea la obiect şi aproape cu sfială. Nu ştiam pe atunci cât de preţioasă era acea voce. Nu a fost publicat, până acum, niciun interviu cu fondatorul RCS&RDS.

Zoltan Teszari răspunde, în continuare, prompt la telefon inginerilor RCS&RDS din zona Ardealului atunci când apare o problemă tehnică. Dacă ştie rezolvarea o dă pe loc. Dacă nu, în cel mult 24 de ore, problema e soluţionată. Tocmai aţi citit mitul no. 1.

Verba volant

Acţionarul principal al RCS&RDS (deţine aproximativ 40% din grup) supraveghează direct activitatea companiei din Transilvania şi Ungaria. Grupul acoperă o geografie diversă cu o multitudine de servicii: distribuie televiziune prin cablu şi satelit, telefonie şi internet în România şi Ungaria, televiziune prin satelit în Cehia, telefonie mobilă în Spania, Italia şi Cehia. Era şi mai diversă până de curând, înainte de a se retrage din Croaţia, Serbia şi Slovacia, filiale pe care RCS&RDS le-a vândut cu peste 100 de milioane de euro. Aceste lichidităţi prind bine unei companii care are datorii de 600 de milioane de euro, egale cu veniturile.  

Concentrarea lui Teszari pe Transilvania şi Ungaria se poate explica atât prin afinitatea etnică/ culturală,  cât şi prin intermediul unui alt mit, mitul no. 2: nu călătoreşte cu avionul, preferă automobilul. De partea de sud - vine arareori în Bucureşti - şi de est a României se ocupă oamenii-cheie ai grupului, Ioan Bendei (administratorul RCS&RDS) şi Alexandru Oprea (directorul general).

Răspunsuri prompte vin dinspre el şi atunci când trebuie să ia decizii financiare, deşi este mai mult implicat în operaţiunile tehnice. ”Gândeşte lucrurile simplu... îşi face socotelile în cap... pune în balanţă investiţiile şi randamentul...  se decide repede”,  îl descrie o sursă autorizată. Toţi apropiaţii săi au fost selectaţi după principiul fidelităţii – Alexandru Oprea a crescut odată cu RCS&RDS – şi după capacitatea de a lua decizii rapide. Nu-i plac discuţiile lungi în care frumuseţea vorbelor riscă uneori să înlocuiască necesitatea acţiunii. Vorbeşte puţin, în schimb ascultă şi chiar ţine cont de părerile celorlalţi (mitul no. 3). Legenda no. 2 spune că aşa a procedat înainte de lansarea unui serviciu  - cel mai probabil e vorba despre Digi Mobil – când a făcut un sondaj intern adhoc pentru a vedea ce cred angajaţii despre următoarea mişcare a companiei. A ascultat, a decis.    

În RCS&RDS, lucrurile se mişcă cu viteză antreprenorială chiar dacă este o organizaţie înţesată de proceduri. Un fost angajat al companiei spune că ”RCS&RDS este o multinaţională fără să fie o multinaţională”. Prospeţimea antreprenorială poate fi o explicaţie pentru faptul că grupul a reuşit să rămână lider de piaţă în competiţia cu jucători strategici: UPC (deţinut de Liberty Global) şi Romtelecom (OTE-Deutsche Telekom). Grupul lui Teszari are mai mulţi utilizatori se servicii de televiziune şi internet decât cei doi concurenţi la un loc.

RCS&RDS a reuşit să-şi menţină/ crească cota de piaţă printr-o politică agresivă de preţuri. Are tarife la cablu (vorbim atât de pachetele convenţionale, cât şi de promoţii) cu aproximativ 20% mai mici decât ceilalţi operatori. Şi aici e ceva dincolo de dorinţa absolut firească a oricărei companii de a-şi menţine poziţia de lider şi de a-şi creşte cota de piaţă. Teszari însuşi se opune creşterilor de tarife, explicându-le apropiaţilor că toată lumea trebuie să-şi permită să achite o factură de televiziune sau internet (mitul no. 4). Bucuria clienţilor, necazul concurenţei. Acest mod de a vedea lucrurile aminteşte de un eveniment din septembrie  2007. Atunci Teszari a deschis Centrul de sănătate şi imagistică medicală ”Maria”, unde pacienţii plătesc serviciile medicale la preţul consumabilelor, fără niciun adaos. Se poate bănui cu uşurinţă că viaţa celorlalte clinici din oraş nu a fost deloc simplă din toamna lui 2007.

La momentul respectiv, o sursă anonimă citată de săptămânalul local Bihoreanul  punea numele clinicii pe seama religiei lui Teszari: ”a rebotezat-o  Maria (precizare: a cumpărat clinica de la un om de afaceri local şi a reutilitat-o) fiindcă e catolic, iar catolicii au un cult aparte pentru Sfânta Fecioară.”

Paradoxal, modestia lui Teszari, refuzul publicităţii, minimalismul branding-ului şi sediilor RCS&RDS trimit mai degrabă la principii protestante. Reforma lui Luther a apărut ca o formă de refuz al excesului. 

Preocuparea pentru costuri: o religie

RCS&RDS are un profit înainte de plata taxelor, a dobânzilor şi a amorizării de invidiat pentru toţi jucătorii din industrie: 40%. Aici s-a ajuns printr-o continuă politică de eficientizare, la fel de intensă ca preocuparea pentru creşterea cotei de piaţă. Şi, în continuare, compania face investiţii pentru reducerea costurilor. Achiziţia (vezi negocierile cu Prima TV) sau lansarea de programe proprii face parte din acest demers. Conţinutul propriu ajută compania să se diferenţieze şi să plătească, în viitor, mai puţin pentru canalele terţilor. RCS&RDS are programe proprii de ştiri, muzică, sport, film, documentare şi există indicii că are nevoie de un post generalist. La acelaşi capitol, apare întrebarea dacă, anul viitor, va renunţa la drepturile de difuzare a meciurilor din Liga I (pentru actualul contract pe trei ani a plătit 112 milioane de euro).  

Intevistiţii urmează să fie făcute şi în extinderea reţelei de telefonie mobilă (este obligat prin licenţă). Pentru a finanţa aceste cheltuieli de capital, acţionarii (cei mai mari sunt Teszari şi fondurile de investiţii EPIC şi Quadrant), au ridicat la începutul anului pragul maxim de îndatorare la 800 de milioane de euro, cu aproape 200 de milioane de euro peste cel de atunci.

Săptămâna aceasta, grupul a finalizat cu succes o emisiune de obligaţiuni pe şapte ani în valoare de 450 de milioane de euro. Banii vor fi folosiţi cel mai probabil pentru refinanţarea datoriilor ajunse la termen, însă vor mai fi şi alte împrumuturi de 250-300 milioane de euro inclusiv pentru dezvoltare. Refinanţarea a fost cheia extinderii RCS&RDS care, în 15 ani, a investit două miliarde de euro. Acum, pentru că este prea îndatorat ca să mai ia fonduri noi de la bănci, a apelat la emsiunea de obligaţiuni, plătind o dobândă ridicată – 7,5% pe an.   

infografic

Infografic: Daniela Donciu

Într-o altă legendă, legenda no. 3, Teszari apare la intrarea unuia dintre sediile companiei. Mai mulţi angajaţi descarcă cutii dintr-o maşină. Omul de afaceri urmăreşte contemplativ această activitate. Cineva îi propune puţin revoltat varianta ajutorului în locul privitului. I se pare o pretenţie corectă şi se pune pe treabă. După un timp, altcineva îl recunoaşte şi îl întreabă contrariat de ce face asta. Răspunsul a fost de genul: mi s-a părut normal să îi ajut. ”E ceva ce Teszari ar face”, afirmă una dintre sursele autorizate care m-au ajutat să construiesc acest text. ”Este un om credincios, onest, care respectă oamenii. Cere, la rândul său, onestitate de la ceilalţi.”

În 2008, pe vremea când RCS&RDS cocheta cu ideea listării la Bursa de la Londra pentru a strânge 500 de milioane de dolari necesari lansării Digi Mobil, unul dintre consultanţii financiari ai procesului era Bogdan Ciobotaru, director de dezvoltare pentru pieţele globale al Morgan Stanley – unul dintre aranjorii principali ai tranzacţiei. Listarea a fost abandonată pe fondul crizei, iar Bogdan Ciobotaru a plecat mai târziu să lucreze pentru banca de investiţii rusească Renaissance Capital. Din vară, Ciobotaru este membru neexecutiv al board-ului RCS&RDS şi surse din investment banking pun această mutare pe seama unei relaţii strânse dintre Teszari şi Ciobotaru.

Teoria conspiraţiei

Prezenţa unui reprezentant al unei bănci ruseşti în Consiliul de Administraţie al RCS&RDS readuce în actualitate o mai veche teorie a conspiraţiei sau mitul no. 5: Teszari, vicecampion european la judo în 1990 (cu cinci ani înainte de a pune bazele RCS) are o relaţie apropiată cu Marius Vizer, preşedintele Federaţiei Internaţionale de Judo, prieten, la rândul său, cu preşedintele rus Vladimir Putin, probabil cel mai celebru fost judocan din lume.

Reversul onestităţii pe care o cere de la oameni este duritatea. Atunci când a aflat că în companie s-au făcut angajări pe principiului nepotismului, într-o singură săptămână s-a ocupat personal de curăţirea organizaţiei (legenda no. 4).

Născut în zodia Fecioarei, niciun detaliu nu i se pare lipsit de importanţă lui Teszari care prin discuţii spontane cu angajaţii află probabil mai multe decât dacă ar încerca să înţeleagă lucrurile de sus în jos. Odată, s-a oprit de vorbă cu o femeie de serviciu. Şi a vorbit, şi a tot vorbit. Când a aflat cine era omul cu care tocmai întreţinuse o conversaţie (iniţial credea că este unul dintre directori) femeia a scăpat mopul sau mătura – povestitorul legendei no. 5 nu îşi aminteşte cu exactitate - pe jos.

Accesul la informaţia primară din companie i-ar fi imposibil dacă ar fi o persoană publică. Adevărul e că pentru Zoltan Teszari a rămâne low profile presupune un efort în sine. Mare. Este un om de afaceri cu o avere de 400 de milioane de euro (deţine 40% dintr-o companie evaluată la aproximativ un miliard de euro). Potrivit ziarului austriac Die Presse care publica în august 2007 un articol despre listarea RCS&RDS la Londra, până şi fotografia cu Teszari de pe podiumul de la Ankara – de la campionatul european de judo – ”a dispărut din arhive.” Imaginea lui Teszari dispare şi din memoria oamenilor care l-au văzut în realitate, odată cu trecerea anilor. Andreea Roşca, redactorul şef al revistei Capital în 2002 când i-a fost decernat premiul ”Speranţa anului” nu îşi mai aminteşte trăsăturile lui fizice. A reţinut doar că este un tip ”laconic”.

Disclaimer

A reconstitui portretul unui om atât de puţin cunoscut mi-a amintit de o definiţie a jurnalismului. Parfrazând, atunci când am pus cap la cap toate informaţiile disponibile despre Zoltan Teszari (mărturii, articole din ziare mai vechi sau mai noi, observaţii personale), m-am simţit ca o pasăre care îşi construieşte cuibul din nuiele, crenguţe, pietricele, lut. Iar ideea de a organiza textul în mituri şi legende a pornit oarecum de la un pasaj dintr-o carte publicată anul acesta: povestea ”nu expune o teorie, ci arată o stare de fapt, relatează o situaţie, fără prea explicite intenţii demonstrative. Nu oferă răspunsuri, ci stimulează căutarea lor.” (Parabolele lui Iisus: adevărul ca poveste / Andrei Pleşu)        

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite