Teatrul sau viaţa!

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Molière/Eréilom FOTO Ciprian Duicǎ
Molière/Eréilom FOTO Ciprian Duicǎ

A trǎi periculos. Pe linia subţire dintre a fi şi a nu mai fi. Fiindcǎ te afli prea aproape de centrul puterii şi totuşi nu eziţi sǎ spui adevǎrurile incomode ale momentului. Ce conducǎtor autocrat acceptǎ supuşi inteligenţi, care nu vor sǎ tacǎ, chiar dacǎ sunt plǎtiţi?

Molière s-a numǎrat printre nesupuşi. A trǎit în Franţa secolului al XVII-lea şi s-a bucurat chiar de favoarea Regelui Soare, care a acordat companiei sale titlul de „Trupa regelui“. Dramaturgul a avut privilegiul de a fi producǎtorul en titre al divertismentului, fǎcându-i sǎ se distreze pe aristocraţii de la Curte, dar şi pe parizienii de rând. Dar atacând, în acelaşi timp, şi sistemul de putere, cu armele râsului.

Molière/Eréilom, excepţionalul spectacol al noii stagiuni a Teatrului Nottara, cu care se deschide azi Festivalul Internaţional de Teatru FEST(in) pe Bulevard vorbeşte tocmai despre acest joc periculos, pe care creatorul trebuie sǎ-l joace, navigând între libertatea sa şi dictatul puterii politice. Pentru aceastǎ producţie, regizorul Roman Feodori a fǎcut din scriitorul francez, un personaj al lumii de azi, mereu grǎbit, fiindcǎ îl prinde din urmǎ timpul, mereu nemulţumit, fiindcǎ are simţul perfecţiunii, mereu în cǎutare de bani, fiindcǎ are familie şi o trupǎ de hrǎnit, mereu pândit de cenzurǎ, fiindcǎ aratǎ lumii ceea ce se ascunde dincolo de aparenţa auritǎ a lumii aristocratice.

Pentru a construi acest portret al nesupusului Molière, regizorul rus a pornit de la jucǎuşa biografie a francezului, scrisǎ de Mihail Bulgakov în 1933 (dar publicatǎ abia peste 30 de ani), ca şi de la piesa sa, Cabala bigoţilor. Când a scris Viaţa Domnului de Molière, Bulgakov avea cam acelaşi statut cu eroul sǎu: admirat de tiranul Stalin, dar jucat dupǎ bunul plac al Tǎtucului şi prea puţin sigur de integritatea sa creativǎ şi corporalǎ. Asemenea clasicului comediei franceze, care s-a bucurat de aceeaşi protecţie umoralǎ din partea Regelui Ludovic al XIV-lea.

Dar producţia de la Nottara nu este nicidecum o pioasǎ evocare a vieţii şi a creaţiei unui gigant al dramaturgiei universale, ci este o dinamicǎ reflecţie despre gradele de libertate permise de un regim autoritar. O temǎ de mare actualitate, chiar şi în lumea occidentalǎ de azi, în care regimurile politice iliberale, care mimeazǎ democraţia, reuşind sǎ limiteze drepturile cetǎţenilor, au trecut de la statutul de potenţialitate ameninţǎtoare, la cel de crudǎ realitate.


Molière/Eréilom FOTO Ciprian Duicǎ

Molière Eréilom FOTO Ciprian Duicǎ

Molière/Eréilom evocǎ, în ritm de Fugǎ în Do Major, evenimentele din viaţa personajului principal, de la naştere la moarte şi pânǎ la posteritatea sa, anunţatǎ de ursitoare încǎ din momentul anevoioasei veniri pe lume. Şi, cum pentru orice creator autentic, punctele nodale ale existenţei sunt tocmai operele sale, Roman Feodori inserează în povestea dramaticǎ a acestei prea scurte vieţi de artist, fragmente din patru piese importante ale dramaturgului francez, ce introduc  câteva din temele majore abordate de Molière.

Cu Vicleniile lui Scapin ilustreazǎ perioada de început, când trupa sa cǎuta prin praful provinciei, cǎile afirmǎrii, cu comedii populare, apropiate de commedia dell arte. Scena aleasǎ din Bolnavul închipuit demascǎ ipocrizia instalatǎ în viaţa de familie, ipohondrul Argan fiind, de altfel, şi rolul pe care Molière l-a jucat ultima datǎ, în 1673, înainte ca tuberculoza sǎ-l doboare, patru ore mai târziu. Dramaturgul avea 51 de ani. Prin fragmentul din Don Juan apare în prim plan tema pǎcatului şi a autenticei credinţe religioase.

Dar piesa de rezistenţǎ a ansamblului este Tartuffe, satira ce a lovit în stâlpul puterii care era biserica catolicǎ, în acel timp, cu aproape 250 de ani înainte ca Franţa sǎ separe prin lege, biserica de stat, devenind astfel un stat laic, la începutul secolului XX. În scenariul pe care l-a scris pentru aceastǎ producţie a Teatrului Nottara, Roman Feodori dǎ greutate sporitǎ personajului Tartuffe şi întregii ideologii pe care o întrupeazǎ, nu doar fiindcǎ aceastǎ piesǎ (interzisǎ, ca şi Don Juan, în timpul vieţii dramaturgului) dǎ mǎsura curajului nebunesc al scriitorului francez. Ci şi pentru cǎ astfel pune în evidenţǎ faptul cǎ Molière s-a inspirat din realitǎţile imediate ale timpului sǎu, cǎci preoţii au avut un efect devastator şi în existenţa sa lumeascǎ, fiindcǎ i-au prigonit actorii, consideraţi a fi pǎcǎtoşi, şi au refuzat sǎ-i îngroape copilul mort. Iar fiindcǎ a demascat ipocrizia oamenilor bisericii şi efectul devastator al dogmelor fals propovǎduite, asupra credincioşilor oneşti, Molière nu va avea parte nici de un loc decent în cimitir, fiind totuşi îngropat alǎturi de sǎraci, la margine, numai pentru cǎ Regele Soare a ordonat sǎ i se sape groapa mai jos de cei doi metri adâncime, consideraţi de bisericǎ a fi pǎmânt sfânt. Şi astfel ia sfârşit spectacolul muzical, construit în cheie majorǎ, al vieţii terestre a dramaturgului, sub ochii manechinului pomǎdat aşezat la arlechin, care este Regele Ludovic al XIV-lea, cel care ştie cǎ Molière este nemuritor.


Molière/Eréilom FOTO Ciprian Duicǎ

Molière Eréilom FOTO Ciprian Duicǎ

Pentru a construi acest amplu univers de rostire, dans, gest şi muzicǎ, Roman Feodori şi remarcabila sa echipǎ artisticǎ, venitǎ din Rusia: scenografa Olga Nikitina, coregraful Aleksandr Andriaşkin şi light designerul Taras Mihalevski, alǎturi de compozitorul român, timişoreanul Cári Tibor, au mizat aproape totul pe energia şi dinamismul grupului de actori ai Teatrului Nottara, care alcǎtuiesc un cor în marş, din care se desprind pe rând personajele vieţii şi ale operei lui Molière.

Dar, întrucât scopul acestui discurs scenic atât de emoţionant, este de a evidenţia semnificaţiile general umane ale conflictului dramatic, elementele de decor sunt minime şi, asemenea costumelor, au acea neutralitate stilisticǎ, ce nu le leagǎ de vreo epocǎ anume, conferind totuşi întregului unitatea vizualǎ de care are nevoie. Şi care îşi gǎseşte pandantul în ampla şi esenţiala construcţie muzicalǎ, scrisǎ special pentru aceastǎ producţie, ce nu a tras cu ochiul spre secolul al XVII-lea, ci şi-a cǎutat tonalitǎţile obsesive şi grave, în universul muzical al secolului XX.

Dar dacǎ elementele de decor sunt voit sumare, nu înseamnǎ cǎ spectacolul se desfǎşoarǎ într-un spaţiu gol, fiindcǎ mişcarea coregraficǎ distribuie constant corpurile actorilor în diverse dispuneri, pe întreg spaţiul de joc. Iar atmosfera spectacolului este alcǎtuitǎ cu mǎiestrie din echilibrul luminilor şi al umbrelor, ca şi din arhitectura savantǎ a zgomotelor împletite cu muzica (o componentǎ cu care nu prea suntem obişnuiţi în spectacolele româneşti).

Urmǎrind acest spectacol, înţelegi ce înseamnǎ şcoala rusǎ de teatru. Şi nu te miri cum de un tânǎr regizor ca Roman Feodori, absolvent al Institutului de Arte Scenice din Sankt Petersburg, actualmente director artistic al Teatrului Tânǎrului Spectator din Krasnoiarsk, a semnat, la cei 40 de ani ai sǎi, peste 30 de spectacole, multe dintre cele din ultimii şapte ani fiind nominalizate la cele mai râvnite premii din Rusia, regizorul primind în 2016 Premiul Special al Juriului, iar în 2017 pe cel pentru cea mai bunǎ regie, la Festivalul Masca de Aur.


Molière/Eréilom FOTO Ciprian Duicǎ

Molière Eréilom FOTO Ciprian Duicǎ

Dar orga pe care se cântǎ aceastǎ pǎtrunzǎtoare Fugǎ în Do Major este desigur omogena echipǎ de actori ai Teatrului Nottara, care au intrat cu tot sufletul în aceastǎ aventurǎ, asumându-şi toate riscurile, alǎturi de un regizor pe care au avut posibilitatea sǎ îl cunoascǎ cu un an în urmǎ, când Roman Feodori a fost invitatul Teatrului Nottara în interesantul proiect Laboratorul de Teatru Dens, iniţiat de Oleg Loevski, în cadrul cǎruia se lucreazǎ intens o sǎptǎmânǎ, pentru a scoate un spectacol la public.

Asumându-şi performanţa coralǎ, de ansamblu, dar şi pe cea individualǎ, actorii interpretând mai multe roluri, trupa (Şerban Gomoi, Rareş Andrici, Vlad Bălan, Răzvan Bănică, Dani Popescu, Crenguţa Hariton, Cristina Juncu, Ada Navrot, Isabel Neamţu, Filip Ristovski, Mihaela Subţirică, Sorina Ştefănescu, Laura Vasiliu) a rǎspuns provocǎrii de a sta conectatǎ energetic, pe tot parcursul celor 150 de minute de spectacol. Acesta este, de altfel, şi punctul forte al producţiei, ce face dovada unei creativitǎţi puternice, asemenea unui tsunami de vitalitate artisticǎ, ce se revarsǎ peste spectator. Acesta poate fi şi punctul ei slab, în timp, fiindcǎ întregul se sprijinǎ pe conexiuni subtile şi orice întrerupere a fluxului de comunicare între actori s-ar face simţit, chiar dacǎ în orice împrejurare îi ajutǎ forţa lor de improvizaţie. Şi poate cǎ în timp îşi vor gǎsi soluţie şi incertitudinile de dicţie ale unora dintre tinerii actori ai trupei, pentru ca ansamblul sǎ poatǎ aspira la superlative, în aprecierea publicului.

Cu premiera Molière/Eréilom, Teatrul Nottara asigurǎ un debut valoros Festivalului sǎu FEST(in) pe Bulevard, care oferǎ bucureştenilor, pânǎ pe 21 octombrie,  peste 30 de producţii româneşti şi invitate din alte 9 ţǎri ale lumii, spectacole în care se fac auzite îngrijorǎrile şi nemulţumirile zilei de azi, redate în cheie comicǎ sau dramaticǎ. Fiindcǎ pentru noi toţi, teatrul, arta, în general, pot fi o scǎpare (temporarǎ, e adevǎrat) din faţa unei realitǎţi care îţi pune pistolul la tâmplǎ.


Molière/Eréilom FOTO Ciprian Duicǎ

Molière Eréilom FOTO Ciprian Duicǎ

Molière/Eréilom
după Jean-Baptiste Molière şi Mihail Bulgakov

Traducerea şi adaptarea: Raluca Rădulescu

Cu:
Molière, Scapin, Orgon, Don Juan, Argan - Şerban Gomoi

Trupa lui Molière: 
Tartuffe, preotul, cardinalul - Rareş Andrici
Valère, Cléante - Vlad Bălan
Damis - Răzvan Bănică
Sganarelle, Geronte, Domnul Poquelin, diaconul - Dani Popescu
Dorine, moaşa - Crenguţa Hariton
Angélique - Cristina Juncu
Toinette - Ada Navrot
Elmire, Doamna Poquelin-Cressé -Isabela Neamţu
Cerşetorul - Filip Ristovski
Mariane - Mihaela Subţirică
Elmire, Béline, Armande Béjart - Sorina Ştefănescu
Elmire - Laura Vasiliu

Scenografia: Olga Nikitina
Muzica: Tibor Cári
Coregrafia: Aleksandr Andriaşkin
Light-design: Taras Mihalevski
Durată: 2h 30 min

O producţie 2018 a Teatrului Nottara

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite