Silviu Purcărete revine la Râmnicu Vâlcea
0
Este al treilea an când festivalul vâlcean Ariel InterFest se bucură de prezenţa cunoscutului regizor. Purcărete nu poate uita, se vede treaba, că aici a găsit în ani grei şi tulburi, dragoste adevarată de teatru, prietenie şi un aer curat , la propriu şi la figurat. A fost mai întâi acel Teatru popular al lui Goange Marinescu pe unde a trecut şi Dan Micu, alt mare prieten al vâlcenilor
Pe vremea aceea, acolo a fost posibil un spectacol ca Decameronul, unul dintre cele mai frumoase ale regizorului Silviu Purcărete apreciat azi pe tot mapamondul. A venit apoi epoca Doinei Migleczi şi a Teatrului Ariel pe care fosta actriţă din trupa Popularului l-a moşit făcându-l să se nască din nimic. Într-un parc numit Zăvoi despre care se spune că l-a inspirat pe Caragiale în Scrisoarea pierdută, într-un fost conac, cu o sală de teatru cât sufrageria bunicii e azi sediul Teatrului Municipal Ariel, pe care Primăria Vâlcea se poate bizui .
Generos şi sentimental Silviu Purcărete i-a apreciat dintotdeauna directoarei Migleczi nebunia şi i-a dat curaj fiindu-i alături în multe împrejurări creatoare de tradiţie, cum e şi acest festival . Într-un filmuleţ produs de Maestru, istoria acestei aventuri întemeietoare arată ca un poem de inimă albastră, a cărui protagonistă, Domna cu pricina, e o Traviată abandonată pe o bancă într-un parc de unde contemplă perspectiva scaunelor goale şi a scândurii reci pe care se plimbau în voie câinii comunitari (imaginile absolut memorabile mi-au amintit de filmul Moliere al Arianei Mnouchkine, cu scena aceea ambulantă purtată de vânt la marginea unei prăpăstii).
Hamlet & Hamlet - work in progress - regizor Silviu Purcărete FOTO: Vlad Dumitrescu-Petrica
Vremurile evocate de imaginile din film au rămas în urmă cu vreo zece, unsprezece ani. Nu că teatrul şi-ar fi dobândit între timp ce merită - edificiul nou construit la Râmnicu Vâlcea, ultramodern şi încăpător, aparţine altora, numitului Teatru Anton Pann subvenţionat de Consiliul judeţean, care moţăie de inactivitate într-o locaţie de multe carate şi se mândreşte cu ambiţia de a fi închis, în vacanţă, când Arieulul e în Festival.
Generoase ( treacă de la ele!) forurile locale le-au dat în grijă celor de la Ariel în schimb, un cinematograf. Cu mereu acelaşi curaj aceştia l-au amenajat şi pentru teatru, cu o scenă turnantă chiar, pe care, ce să vezi au jucat şi vor juca în zilele festivalului, în condiţii tehnice perfecte nimeni alţii decât Mariana Mihuţ şi Victor Rebengiuc ( Conu Leonida ), Marius Manole ( alături de Lia Bugnar, Maria Obretin, Ilinca Manolache, în adorabila improvizaţie numită Noi 4) Ioana Crăciunescu, Mihai Mălaimare şi alţi actori dăruiţi din Chişinău sau din Franţa, Scoţia, Italia alături de o mulţime de tineri care şi-au făcut trupă, ca să fie văzuţi. Cel mai mult i-a atras pe toţi bineînţeles, workshopul condus de Silviu Purcărete. Au venit ca muştele la miere, cu zecile.
Hamlet & Hamlet - work in progress - regizor Silviu Purcărete FOTO: Vlad Dumitrescu-Petrica
Ca să-i slecţioneze, regizorul le-a dat o temă de lucru din Hamlet. Celebra scenă a cursei de şoareci pentru care candidaţii urmau să imagineze un final, fiindcă la Shakespeare cum se ştie spectacolul trupei ambulante se întrerupe brusc, la comanda regelui. Organizaţi în vreo opt echipe actorii s-au întrecut în a-şi da măsura imaginaţiei şi cunoştinţelor de actorie. Exerciţiile lor de la commedia dell arte, la film mut, realism, teatrul de umbre… nu l-au prea mulţumit pe maestru, care le-a suplimentat tema urmând să corecteze cu propriul penel aşezarea culorilor pe pânză.
Printre candidaţi îi descoperim pe Antoaneta Cojocaru, Adrian Ciobanu, Mihaela Teleoacă şi alţi actori din distribuţia spectacolului – laborator al Teatrului Bulandra, cu Pescarusul care va încheia festivalul. Mai sunt, de asemenea, actori cu care Silviu Purcărete lucrează în Franţa care se străduie să articuleze în limba română, în timp ce Maestrul li se adresează elegant în franceză. Tot un fel de laborator se anunţă a fi şi spectacolul regizorului Horaţiu Mihaiu, realizat cu trupa Teatrului Ariel după Leonid Andreev şi intitulat Noaptea trece chiar şi prin piatră. Festivalul nu s-a terminat. El va rămâne însă, cu siguranţă, cel mai frumos dar de vacanţă făcut spectatorilor vâlceni iubitori de teatru care umplu sălile şi apaludă frenetic. La un oraş cu puţin peste o sută de mii de locuitori faptul este, am putea spune, un fenomen!
Se încarcă comentariile...
