Interviurile FNT. Marcel Iureş: „Eu am o ţesătură de ţăran în mine şi e vie”

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Actorul Marcel Iureş, în studioul Adevărul Live FOTO Marian Iliescu
Actorul Marcel Iureş, în studioul Adevărul Live FOTO Marian Iliescu

Actorul Marcel Iureş nu are nevoie de prezentări stufoase. Publicul îl cunoaşte şi îi apreciază fiecare apariţie. La Adevărul Live, actorul aduce lumea „Moromeţilor”, din spectacolul „Păi despre ce vorbim noi aici, domnule?”, de Cătălin Ştefănescu, dar şi alte poveşti din lumea teatrului.

În direct, în studioul Adevărul Live, actorul Marcel Iureş a venit cu poveşti din lumea satului, dar şi din spatele scenei. Cu o carieră care cuprinde numeroase roluri mari în teatru şi film, după recunoaşterea internaţională şi premiile de interpretare obţinute în cadrul mai multor festivaluri, Marcel Iureş a povestit despre cea mai recentă montare în care joacă, în regia lui Alexandru Dabija, „Păi despre ce vorbim noi aici, domnule?", o adapare după „Moromeţii" lui Marin Preda.

„Eu şi George Mihăiţă suntem un cuplu nou, care de-abia s-a lansat”, a glumit Marcel Iureş, deschizând dialogul în studioul Adevărul Live. „Totul a pornit într-o cârciumă în Sibiu. Ne întrebam ce să mai facem la Teatrul Act. Şi Alexandru Dabija a zis ca noi doi suntem olteni şi ca ar vrea să facem ceva să vedem ce iese, ceva despre ţăranul român. Moromeţii scrie pe noi, am zis... Cătălin Ştefănescu a sărit în sus de bucurie şi după vreo lună şi jumătate în care spunea că tot a tăiat şi a rescris ne-a dat o primă variantă a textului, am mai intrat şi noi actorii puţin în textul ăla.”

Iniţial trebuia sa joc eu Cocoşilă, am căutat noi actori, şi apoi ne-am gândit la George Mihăiţă, dar el când a citit textul a zis ca-i place Cocoşilă şi aşa am rămas eu fără rol... După Victor Rebengiuc să te apuci să faci Ilie Moromete e cam greu!

Şi ne-am apucat de treabă. Biletele s-au vândut ca pâinea caldă, opt reprezentaţii în două ore.

Mi-ar plăcea într-o seară să-l joc eu pe Cocoşilă, să facem schimb de roluri...,  a mărturisit actorul. „Întâlnirea cu George e o mare bucurie pentru mine, un mare profesionist. Ideea de cuplu într-un asemenea spectacol e la baza oricărui efort, a oricărei reprezentaţii, e important să nu cedezi nici la frig, nici la oboseală”, declară Marcel Iureş, în direct la Adevărul Live.

image

„Eu am o ţesătură de ţăran în mine şi e vie. Trei sferturi din viaţă am băut apă din fântână, din pământ, iar nu din ţeavă, am mâncat pâine şi mămăligă făcute de bunica şi de mama mea, am băut lapte de la vaca din grajd şi am mâncat mere abia culese din pom”, mărturisea actorul cu plăcere.

„Îmi aduc aminte cum spunea bunicul meu poveşti, în care Maica Domnului vorbea la perfect simplu...”, povesteşte Marcel Iureş.

„Eu fac parte dintr-o generaţie care avea lecturi obligatorii”, spune actorul, mărturisind că l-a citit, totuşi, cu plăcere pe Marin Preda. „Lectura era obligatorie, Depănarea a ceea ce ai citit era obligatorie. Am avut profesori buni, în sensul că erau calzi, aveau vocaţie, nu erau supăraţi că erau profesori. Cred că şi generaţia de azi l-a descoperit pe Marin Preda, dar altfel, făcând legături între ce se întâmplă pe verticală sau pe orizontală, comparând... Suntem puţin cantonaţi în sistemă..., în metodă. La ce se revarsă azi peste generaţiile tinere nu le mai poţi cere să stea locului şi să citească „Iliada”, să treacă prin tot şi să ajungă până azi. Nici nu mai sunt dascăli care să-i îndrume, cărţile se trag unele pe altele, se cer una pe alta. Ca să citeşti, trebuie să recurgi la un soi de interactivitate. Un roman e încadrat într-o lumină, într-o epocă, poartă un costum, are o relaţie cu trecutul, cu viitorul. E ca un tablou, ca o lume în care intri. Şi pierzi relaţia cu un student sau un elev, dacă-l pui să citească să zicem... Thomas Mann, dacă nu-l inviţi să şi viziteze lumea aia.

Eu am fost foarte emoţionat în perioada facultăţii, îmi admiram foarte tare profesorii, mai ales pe Marin Moraru, şi ne loveam de mari actori ai acelei perioade. Atunci funcţiona ideea de a te construi pe tine, de a te hrăni pentru eventualitatea unei situaţii în care să-ţi foloseşti persoana.

Atunci ţara, teatrul românesc, aveau un imapct puternic.

Când m-am întâlnit cu Marin Moraru am vrut să fug ca mireasa în noaptea nunţii, să fie un asemenea om lângă tine senzaţia era că n-o să poţi să faci niciodată ca el. Ideea nu e să faci ca el, să faci ca tine, dar să fie ca el... E o formă de furt cu îngăduinţă, povesteşte Marcel Iureş despre începuturile meseriei lui. E o formă de haiducie relaţia maestru-discipol.

Nu m-am gândit niciodată la o ecranizare nouă după „Moromeţii”, mi-ar plăcea să se gândească cineva însă.

În ce priveşte relaţia cu regizorii de film, Marcel Iureş spune că e o relaţie paralelă, că au ceva de spus, dar că într-un fel cam seamănă ce au de spus. Sunt cam încruntaţi pentru vârsta lor, cam mânioşi. Poate e mai bine că nu ne-am întâlnit, eu cred mult în povestea cu oameni, oameni care au suferinţe, care poate sunt răi, care au nevoi, caută sau au nevoie de ajutor. E un pic sec şi didactic filmul din ultimii ani, în care cel care creează arată că e mânios. Filmul din ultimul an e ca un studiu serios. Omul aproape că nu există, e mai tare mesajul decât omul. Mai tare mesajul celui care filmează, deât ce se întâmplă în film...

Trăim într-o ţară în care poporul ăsta duce o lipsă seculară de iubire, de drag de el, or, e mai tare ca biserica o asemenea întreprindere. Biserica a ajuns o schemă, cu o ideologie clară... Asta ar trebui să li se spună creatorilor. Compasiunea, mângâiatul, n-are nici schemă, nici religie, nici PIB... Lipsa asta a ajuns paradoxală. Ţăranul român n-a fost mângâiat niciodată... Acum ţăranul român îşi cumpără geacă de blugi şi adidaşi şi zice că e om din mileniul III. Are lucruri de făcut acest om, dar nu l-a lăsat nimeni să facă. Eu am o legătură directă cu pământul, cu zona din care vin. Nu te poţi răzbuna pe un popor.

La iubirea de patrie, eu aş adăuga ceva. Aş extinde dragostea asta de ţară şi la timpul prezent. Ţara asta trebuie iubită toată, iar în ea există şi ce nu ne place. Altfel nu e iubire.

Cătălin Ştefănescu are un imens merit, a reuşit să surprindă în acest text soiul nostru..., spune Marcel Iureş, revenind la textul spectacolului care se va juca în FNT.

E valabil şi ce zicea Socrate despre prostie şi au trecut 3000 de ani de atunci..., glumeşte artistul, comentând actualitatea textelor clasice.

„Dacă se întâmplă să primeşti un premiu e plăcut, dar fiecare premiu e un examen”, spune Marcel Iureş, în finalul dialogului din studioul Adevărul Live. „E plăcut, atât...”, mărturisind că îşi doreşte să continue proiectul Ion Creangă, început cu spectacolul „Absolut!”.


Actorul Marcel Iureş, în studioul Adevărul Live FOTO Marian Iliescu

Marcel Iures FOTO Marian Iliescu
Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite