INTERVIU Cum i s-a împlinit Antoanetei Cojocaru tot ce visa în adolescenţă

Am descoperit-o pe Antoaneta Cojocaru într-o cronică la „Pescăruşul” după Cehov, a mai tânărului confrate Andrei Crăciun, şi mi-a fost ciudă că în oraşul meu, la teatrul meu favorit, apăruse o actriţă redutabilă, pe care n-apucasem să o văd. În scurt timp, aveam să-mi fac temele.

Mai întâi, am urmărit-o în „Hell” după Lolita Pille într-o nouă dramatizare de Chris Simion, în care i-am remarcat subtilitatea gestuală, inteligenţa rostirii şi debordantul angajament fizic (actriţa, predestinată scenei, a făcut balet). După care, verdictul: „Antoaneta Cojocaru va fi, indubitabil, o divă a scenei româneşti. Până atunci se mulţumeşte cu condiţia de actriţă trăiristă, ceea ce nu-i deloc puţin. Registrul comic în care-şi plasează prestaţia o face să se simtă în elementul său” (prin divă nu înţelegeam, fireşte, calitatea de a fi capricioasă!). Aşa am calificat-o după „The Bach Files”, ceea ce cred că e cel mai modern spectacol al stagiunii actuale. În fine, după spectacolul „Cea mai puternică” de August Strindberg, certitudinea: „artista Antoaneta Cojocaru calcă apăsat pe drumul consacrării”.

Vă propun azi un interviu cu Antoaneta Cojocaru (38 de ani), actriţa căreia i s-a împlinit ce visa în adolescenţă, prin talent, pasiune şi devoţiune pentru artele scenice. Poate că întrebările sunt uşurele şi un pic indiscrete, cum se poartă acuma, dar răspunsurile Antoanetei vă vor face să gustaţi din voluptatea francheţii.

Cine a jucat cel mai important rol în educaţia ta? Cum a făcut asta?

Mama. Mi-a construit sufletul. Mi-a dat aripi. M-a încurajat constant şi a ştiut să treacă peste momentele de criză. M-a învăţat să fiu liberă şi puternică, fiind caldă şi autentică. Apoi pe plan profesional, profesorul meu Ion Cojar. Prin atenţia şi încrederea cu care m-a înconjurat. Pentru că nu am simţit că mă minte vreodată.

Ce trăsătură de caracter ai moştenit de la ai tăi?

De la mama – speranţa, credinţa şi nevoia de linişte, de la tata - modestia, cinstea şi determinarea.

Ce modele de conduită ai avut în familie?

Mama şi bunicul meu, din partea mamei. Mama, pentru valorile pe care le are şi pe care a avut puterea să mi le transmită şi pentru că nu a abandonat ceva vreodată. Bunicul meu, pentru nobleţea cu care a existat până la sfârşit.

Cine e persoana cea mai influentă din viaţa ta?

Mama.

Cine e persoana în care ai cea mai mare încredere? Cine are cea mai mare încredere în tine?

Mama.

Dă-ne un exemplu de lucru la care visai în adolescenţă şi s-a tranformat în realitate la maturitate.

Visam să fac parte din lumea teatrului, visam să dansez pe scenă, visam să joc la Bulandra şi să merg în turnee în străinătate, visam să stau în centru în Bucureşti, visam să întâlnesc un om cu matur, care să nu îmi îngrădească libertatea sufletului şi cu care să împărtăşesc dragostea mea de teatru. Toate acestea s-au împlinit.

Te consideri o persoană idealistă?

Daaa! Definitiv...

Ce părere ai despre persoanele care nu ştiu să danseze?

Eu cred că dansul e înăuntrul lor, doar nu l-au descoperit încă.

Ai depins vreodată de sufleuri?

Niciodată.

Cum reacţionezi la critici?

Încerc să iau ce-i constructiv din ele, atâta timp cât nu sunt mitocăneşti. În general, mă îndoiesc şi nu cred că adevărul e la mine.

Eşti o persoană calmă? Ce faci când te enervezi?

În general, sunt calmă, ba mai mult, caut să mă abţin când mă enervez… Dar când mă sperii tare, ţip… Asta se întâmplă când simt că nu comunic cu interlocutorul… Nu plec niciodată dintr-un conflict şi nu sparg, nu trântesc etc.

Ce părere ai despre punctualitate?

Spune multe despre respect, interes, armonie. Din păcate însă, nu sunt punctuală mereu, pentru că adesea sunt pe fugă dintr-un loc in altul.

Cu ce ocazie eşti generoasă?

Îmi place să fiu generoasă. Uneori îmi place prea tare! Nu caut o ocazie specială. Aşa îmi e mie bine.

De la ce nu te poţi abţine?

De la fumat şi băut multe cafele. Îmi plac amândouă.

Cum şi la ce oră începe o zi perfectă pentru tine?

E o zi NORMALĂ. Normalitatea însemnând că lucrurile funcţionează de la sine, fără să fie împinse de la spate… O zi în care lucrez cu oameni motivaţi şi profesionişti. E o zi în care reuşesc să am şi grijă de mine. O zi în care joc cu parteneri valoroşi. O zi în care sunt cu mama. O zi în care am timp seara să mă gândesc la ce a reprezentat ziua aceea pentru mine.

Ce ai consumat azi-dimineaţă la micul dejun?

O cafea mare cu lapte.

Care e cel mai mare regret al tău? Dar al părinţilor faţă de tine?

Al meu, că nu sunt balerină. Al lor, cred, că încă nu am casa mea şi copii.

Îţi convine ce vezi în oglindă?

În general, da.

Ce faci când te trezeşti cu musafiri nepoftiţi?

Mă adaptez.

Porţi vreodată capot la domiciliu?

Nu prea.

Câţi bani cash ai în portofel acum?

Am doar pe card.

Când şi de ce te-ai căutat pe Google ultima oară?

Mai demult, nu mai ştiu exact când. Eram curioasă dacă a apărut ceva nou despre spectacolele în care joc.