George Motoi: „Nu pot să joc rolul unui ţigan“. Actorul a refuzat să joace în telenovele
0
Înalt, suplu, elegant, cu o ţinută artistocrată. Aşa era actorul George Motoi, care a murit miercuri, la vârsta de 79 de ani. Când spui George Motoi, te gândeşti la marile lui roluri: Caligula, Vlaicu-Vodă sau Alexandru Lăpuşneanu.
În ultimii ani, spre deosebire de mulţi dintre colegii săi, George Motoii a refuzat să joace în serialele de televiziune.
„Nu pot, după nişte roluri precum cel din «Întoarcerea lui Vodă Lăpuşneanu», după «Adela», după «Trecătoarele iubiri», după «Pe aici nu se trece», «Marele singuratic», nu pot după astfel de personaje cu ţinută să joc rolul unui ţigan în vreo telenovelă. Ar fi degradant. E crezul meu de căpătâi să nu mă compromit. Ne concurăm cu noi înşine de fiecare dată. Nu vreau să cobor ştacheta, ar fi nedemn“, îmi declara George Motoi, odinioară, într-un interviu.
A debutat alături de fiica lui Dej
George Motoi s-a născut la Caliacra, în Bulgaria, tatăl său, militar român, fiind detaşat acolo. Dupa cedarea Dobrogei de Sud, în 1940, s-au mutat la Brăila. A absolvit Institutul de Teatru, în 1958, la clasa Irinei Răchiţeanu. La începutul anilor ’60, regizorul Mircea Drăgan l-a distribuit în „Lupeni 29“, unde a jucat alături de Lica Gheorghiu, fiica lui Dej, care era prea puţin talentată pentru actorie.
În 1967, la Cluj, a fost distribuit în spectacolul „Caligula“, de Albert Camus, în regia lui Val Mugur, rol care-l consacră. După ce l-a văzut în acest spectacol, Radu Beligan, director pe atunci al Naţionalului bucureştean, l-a invitat să joace pe prima scenă a ţării. George Motoi s-a mutat la Naţionalul din Bucureşti, în 1970, întrerupând la Cluj repetiţiile la „Hamlet“, în regia lui Vlad Mugur. Faptul că nu l-a jucat pe Hamlet până la căpat, din cauza plecării regizorului în străinătate, a fost unul dintre marile sale regrete.
Lăpuşneanu, rolul vieţii
În regia Malvinei Urşianu, a jucat în patru filme importante: „Serata“ (1971), „Trecătoarele iubiri“ (1974), „Întoarcerea lui Vodă-Lăpuşneanu“ (1979), „Liniştea din adâncuri“ (1982).
„Lăpuşneanu este rolul cel mai important pe care l-am avut în cinematografie. Roluri ca acestea apar în cariera unui actor de maximum două-trei ori, privilegiate doar de şansa, ciclică aş spune, a apariţiei unor opere de excepţie, căci rolul lui Lăpuşneanu, din filmul acesta, nu-i cu nimic mai prejos decât «Hamletul» lui Shakespeare sau decât «Caligula» lui Camus“, povestea actorul în cartea sa de eseuri „Sub masca actorului“.
Un alt film de neuitat este „Adela“ (1985), al lui Mircea Veroiu, unde îl interpreta pe medicul Emil Codrescu, de care se îndrăgosteşte tânăra Adela (Marina Pricopie).
Se încarcă comentariile...
