Aceeasi piesa, alti regizori
0Chaikin a fost unul dintre primii oameni de teatru americani care a căutat o alternativă la realismul de factură psihologică, metoda lui Stanislavski fiind, la acea vreme, calea cea mai bătătorită în teatrul american.
Joseph Chaikin
Misiunea actorului nu era în viziunea lui Chaikin doar aceea de a convinge publicul printr-un joc realist, ci de a se deschide (semnificativ este şi faptul că teatrul înfiinţat de el în ‘64 se numeşte Open Theatre), de a se lăsa în voia hazardului, fără a urmări un scop precis şi o temă concretă.
Chaikin vedea teatrul ca pe un instrument de tranformare socială şi, asemenea lui Grotowski, practica o metodă a descurajării actorilor. În urma unei crize afazice suferite de Chaikin în ‘84, Samuel Beckett a scris pentru el poemul „What is the word?”, pe care regizorul american l-a adaptat mai târziu într-o versiune sce-nică.
Deborah Warner
În 1994, la puţin timp după ce regizase “Footfalls”, lui Deborah Warner i s-a interzis să mai monteze vreun text de Beckett, pe motiv că nu respectase întru totul indicaţiile autorului. Abia în urmă cu câţiva ani, “fatwa” a fost retrasă – după cum spune chiar ea – şi a primit dreptul de a monta “Happy Days” (deşi ceruse iniţial drepturile pentru „Aşteptându-l pe Godot”).
Una dintre actriţele cu care lucrează constant este Fiona Shaw, cu care a realizat şi “The Waste Land”, spectacol inspirat de celebrul poem al lui Eliot şi cu care a cunoscut un succes uriaş pe plan internaţional.
În 1989, a primit Premiul Laurence Olivier pentru cel mai bun regizor, pentru „Titus Andronicus”, spectacolul despre care se spune că i-a făcut pe spectatori să leşine şi care a transformat-o pe Warner în cel mai important regizor al scenei britanice.
Se încarcă comentariile...
