Aceeasi piesa, alti regizori

Deşi nu s-a bucurat de aprecierea criticii, “Romeo şi Julieta”, spectacolul lui Brook din 1947, a avut în schimb un uriaş succes la public.

Peter Brook

Plictisit de montările  shakespeariene ale vremii, Brook (în vârstă de 22 de ani pe atunci) a căutat să facă un spectacol dinamic şi zgomotos (într-un fel, spectacolul lui Brook a fost pentru spectatorii anilor ‘40 ceea ce a însemnat filmul lui Baz Luhrman pentru spectatorii anilor ‘90).

Criticii erau oripilaţi de lipsa de rafinament şi de poezie a spectacolului şi de felul neglijent al actorilor de a-şi spune  replicile. „Aş putea să iau orice spaţiu gol şi să-l numesc scenă goală.

Un om traversează acest spaţiu gol în timp ce altcineva îl priveşte, şi asta e tot ceea ce trebuie ca actul teatral să înceapă” este celebra frază care deschide cartea  lui  Peter Brook, “Spaţiul gol”.

Oskaras Korsunovas

Răsfăţat al marilor festivaluri, laureat al premiului “Noi realităţi teatrale”, Korsunovas este unul dintre cei mai importanţi regizori europeni contemporani. Korsunovas reprezintă în  teatrul lituanian un punct de cotitură, un moment de tranziţie dinspre un teatru izolat, metaforic spre un teatru cu miză socială, aflat într-o confruntare directă cu lumea.

Comparat adesea cu Frank Castorf, Korsunovas a fost primul regizor lituanian care şi-a îndreptat atenţia spre dramaturgi ca Ravenhill, Sarah Kane sau Marius von Mayenburg.

„Adevăratul teatru nu este cel creat în cei douăzeci, treizeci de metri ai unei scene – adevăratul teatru se naşte în imaginaţia spectatorilor.

Întotdeauna trebuie să ne gândim la cei care se uită la noi şi la modul în care să-i ajutăm să-şi creeze mental propriile spectacole”, spunea Korsunovas într-un interviu.