În absenţa lui Liviu Ciulei. Scrisoarea deschisă a criticului de teatru Florica Ichim către fiul regizorului Liviu Ciulei
0
Adevărul.ro publică scrisoarea Floricăi Ichim faţă de inderdictia fiului lui Liviu Ciulei de a publica o carte (in trei volume) despre marele om de teatru, pe care Fundaţia "Camil Petrescu" o avea in lucru de mai multă vreme pentru a o lansa în luna decembrie.
Adevarul.ro publică textul criticului de teatru Florica Ichim, preşedintele Fundaţiei Culturale „Camil Petrescu”:
Obiceiul de a transfera respectul faţă de o valoare asupra urmaşilor săi este cu două tăişuri şi nu ţine de legile drepturilor de autor. În România, unde incultura şi impostura se lăfăie, mai există însă şi oameni care luptă cu nepăsarea statului, renunţă la propriile interese şi, cu abnegaţie, îşi pun timpul şi priceperea în slujba valorilor autentice.
Astfel de oameni sunt cei care lucrează sau colaborează la revista „Teatrul azi” şi la Fundaţia Culturală „Camil Petrescu” de mai bine de 16 ani, înfruntând, în plus, obstacole, inimiciţii, indiferenţă ş.a.m.d., editând aproape 100 de volume de cultură teatrală, suplimente ale revistei. Acum lucrează, de doi ani, cu voluntari (dar şi persoane remunerate) din România, Austria, Germania, Statele Unite, Canada ş.a., la un volum Liviu Ciulei asupra căruia marele regizor îşi dăduse, prin viu grai, acceptul, deşi pentru nici o carte din lume nu ai nevoie de acceptul eroului sau al familiei sale. Poţi face o carte despre Obama sau Putin fără a-i consulta. E drept, cu riscuri diferenţiate... Lui Camil Petrescu i-au fost dedicate nenumărate lucrări de doctorat, multe publicate ulterior, fără a ni se cere acordul de copyright sau consultarea arhivei aflate în posesia noastră.
Cartea era proiectată a se înscrie în cea mai importantă serie a noastră, „Galeria teatrului românesc”, alături de cele dedicate lui Vlad Mugur, Tompa Gábor, Mariana Mihuţ, Ion Caramitru, Dan Jitianu, Gheorghe Dinică, Gina Patrichi, Aureliu Manea, George Constantin, Ion Iancovescu, Marioara Voiculescu şi atâţia alţii. După dispariţia lui Liviu Ciulei, cu atât mai mult am simţit nevoia de a restitui în ansamblul ei creaţia omului de teatru (regizor, actor, scenograf, arhitect, director de instituţii teatrale, teoretician căruia i se datorează revirimentul în arta spectacolului, în anii ’50-’60), şi nu numai activitatea scenografică, la care se referă, în chip deosebit, artistul însuşi în albumul „Cu gândiri şi cu imagini...”, publicat în 2009. Succinta monografie a Ilenei Berlogea era un punct de vedere al autoarei şi conţinea foarte puţin din mărturiile creatorului. Era nedrept ca această personalitate de vârf a spectacologiei româneşti să nu fie urmărită, în toate compartimentele creaţiei, într-un volum conceput teatrologic.
Proiectam un singur volum Liviu Ciulei, dar bogăţia materialului acumulat ne-a dus până la trei. Statul român, instituţiile şi comisiile sale (multisupracompetente) ne-au refuzat finanţarea în aceşti doi ani, aşa cum ne-au refuzat-o la Gordon Craig, Vsevolod Meyerhold, Tadeusz Kantor, Camil Petrescu ş.a., preferându-le, nejustificat, titluri năucitoare.
În aceste condiţii, am hotărât să supunem proiectul nostru, spre finanţare, pe o serioasă platformă care se adresează publicului spectator. Ar fi fost un moment foarte important, în care o comunitate ar fi contribuit la un proiect cultural de anvergură (Ateneul Român s-a construit pe acelaşi principiu!). De altfel, prin reacţia pe care au avut-o, încă din prima zi, cei care au vizitat platforma (răspândind informaţia sau donând imediat), proiectul nostru a fost legitimat.
Când, brusc, a apărut, din umbra lui Liviu Ciulei, fiul său (adoptiv), iritat de trei fotografii folosite pentru promovarea proiectului pe site, acuzând că ar fi reproduse după albumul editat de însuşi marele regizor, care, din generozitate, nu şi-a asumat copyright-ul pentru ca accesul să nu fie condiţionat. Deci, Thomas Ciulei a oprit expunerea proiectului pe platforma respectivă, ne-a apostrofat telefonic, ne-a pretins ca volumele înainte de tipărire să fie avizate de mama sa, şi multe altele.
Ca să limpezim lucrurile, putem spune că, după zeci de ani de cenzură comunistă, nu vom da nici o carte la avizarea nimănui. Că una dintre imagini este luată de pe Internet (de pildă, de aici https://mubi.com/notebook/posts/liviu-ciulei-1923-2011) şi am mai publicat-o în cartea despre Mariana Mihuţ, iar domnul Ciulei a şi văzut-o în volum, că a doua ne-a fost trimisă de Nicky Wolcz, colaboratorul maestrului,
împreună cu alte fotografii, cum am primit, de altfel, din toate zările. Cea de-a treia imagine, care exprima, printr-un banner, entuziasmul trupei din Vancouver pentru regizorul cu care lucrase la spectacolul „Leonce şi Lena”, în 1976, o luaserăm din albumul respectiv tocmai pentru că este expresia recunoştinţei faţă de valoare.
Tot din umbra marelui regizor a apărut şi o doamnă, Ioana Gruenwald (redactora albumului tipărit de Igloo Media), care i-a scris colegei noastre Andreea Dumitru, artizana campaniei de crowdfunding, un text nu numai incriminant, ci şi jignitor, acuzându-ne de „neprofesionalism” şi „lipsă de bun simţ”, fără să fi avut măcar idee cine erau cei care îndrăzneau să facă o carte despre Liviu Ciulei.
Familia maestrului, aflată în posesia propriei arhive, are posibilitatea să scoată şi albume, şi cărţi cât o ţin puterile. Noi nu ne vom transfera respectul pentru Liviu Ciulei pe alte teritorii. Însă urmările pe care le-au avut atmosfera creată, jignirile, pretenţiile nepotrivite ne determină s-o socotim vinovată de neapariţia integrală a cărţii, anul acesta, pentru că ne-a răpit şansa de a găsi resurse materiale, interzicând accesul la platforma de finanţare colectivă, lăsându-ne, în plus, cu nenumărate datorii (pentru cules, prelucrat imagini, corectură, redactare, achiziţii de documente din arhive, drepturi de utilizare solicitate la televiziune, radio etc). Noi vom lucra în continuare, când ni se va ostoi dezamăgirea, şi, cândva, vom şi tipări toate volumele, fără a ţine seama că domnul Thomas Ciulei consideră că are drepturi de copyright şi asupra articolelor semnate de Liviu Ciulei în presa românească şi din lume, din 1957 până în 2011, după cum ne-a declarat.
Ambiţionăm, deci, ca primul volum să apară în curând, deşi ar fi fost preferabilă, cum intenţionam, apariţia celor trei laolaltă. Considerăm că este dreptul nostru să oferim culturii române o carte întocmită după rigori teatrologice, care, evident, poate fi completată de alţi cercetători mai avizaţi, mai tenaci, mai competenţi. Atacul împotriva volumelor încă necunoscute şi împiedicarea apariţiei lor îl socotim un gest de lez-Liviu Ciulei, la doar trei ani de la dispariţia sa. Prin munca noastră, am constituit, în fapt, un fond Liviu Ciulei, pe care îl destinăm, cum am şi precizat în cadrul campaniei, mai vechiului nostru proiect, încă neîmplinit, de înfiinţare a unui centru naţional de documentare teatrală şi, până atunci, îl oferim Teatrului Bulandra, care, sperăm, îl va ocroti şi-l va pune la dispoziţia cercetătorilor.
Florica Ichim,
preşedinta Fundaţiei Culturale „Camil Petrescu”
Se încarcă comentariile...
