Vecinii străini

Încă mai visez despre o ţară în care utopia se realizează. Şi nu o utopie sîngeroasă cum ni s-a dat de mai multe ori în istoria noastră.

Butonez şi eu către seară şi îl prind pe Cătălin Ştefănescu cu al său Garantat 100%. Este una dintre emisiunile mele preferate, am savurat-o cu încîntare pe cea cu Philip Glass sau pe cea cu Marina Krilovici. Şi pe cine zăresc acum pe ecran? Pe nimeni altul decît pe Barabási Albert-László. Este unul dintre autorii şi vorbitorii mei preferaţi, un om inteligent, jovial, dinamic, rapid la creier.

Spre marea mea uimire, cei doi vorbesc în engleză. Barabási trăieşte din 1994 în SUA, deci pot înţelege că nu prea mai ştie să vorbească în româneşte, deşi la sfîrşit a spus „la revedere”. Pot să-l înţeleg şi pe Cătălin Ştefănescu: criticile pe care le-aş aduce l-ar avea ca ţintă pe statul românesc care nu vrea să înţeleagă cît de important ar fi ca un român din Transilvania să ştie limba maghiară.

Sunt bulversat, totuşi, pentru că în TVR sunt vorbitori de maghiară, şi nu e bine ca limba şi cultura maghiară să fie resortul unic al celor de la emisiunea maghiară. Mi s-a părut un lucru nelalocul ei într-o ţară în care enclavele sunt aproape de nezdruncinat. Pur şi simplu situaţia mi s-a părut şchioapă, defectă cumva. Visez despre o ţară în care moderatorul discută cu vecinul lui în limba acestuia din urmă.