„Să fie lumină!“ S-a lansat traducerea Bibliei după textul ebraic

Editura Humanitas a publicat recent „Geneza“, ediţie îngrijită de Francisca Băltăceanu şi Monica Broşteanu, punct de plecare al unui proiect ambiţios, derulat la Colegiul Noua Europă. O altă carte importantă „la temă“, „Fiul lui Dumnezeu? Pledoarie pentru Isus“ a profesorului Brant Pitre, se lansează astăzi (luni), la Librăria Humanitas de la Cişmigiu, în prezenţa Monicăi Broşteanu.

Editura Humanitas vă invită luni, 18 decembrie, de la ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu, la lansarea volumului „Fiul lui Dumnezeu? Pledoarie pentru Isus“ de Brant Pitre, profesor la Seminarul Notre Dame din New Orleans, Louisiana. La eveniment vor participa: Monica Broşteanu, conferenţiar universitar la Universitatea Bucureşti, specialist în ebraică biblică, teologie sacramentală şi liturgică, ştiinţe biblice, părintele Tarciziu Şerban, lector universitar de ştiinţe biblice la Facultatea de Teologie, şi scriitoarea Tatiana Niculescu, traducătoarea cărţii.

„Această carte porneşte de la o singură mare întrebare: A pretins Isus Nazarineanul că e Fiul lui Dumnezeu? Trebuie să atrag atenţia de la început că nu e o pledoarie exhaustivă. Nu e nici o pledoarie adresată specialiştilor, deşi, în note, îi citez pe mulţi dintre ei. Creştini, evrei, musulmani, agnostici sau atei – indiferent de orientarea religioasă –, dacă aţi dorit vreodată să judecaţi singuri dovezile biblice şi istorice privitoare la Isus, atunci această carte vi se adresează.“ (Brant Pitre)

După cum spuneam, focusul editurii Humanitas pe zona studiilor biblice este însă mult mai amplu. La Târgul de Carte Gaudeamus a fost lansat, într-o elegantă ediţie (şi din punct de vedere grafic), volumul „Geneza“, prima parte a seriei „Biblia după textul ebraic“, într-o ediţie îngrijită de Francisca Băltăceanu şi Monica Broşteanu – eminentele specialiste în studii şi filologie biblice, a căror (rodnică) colaborare cu editura Humanitas datează de mai multă vreme –, după mine cea mai importantă carte a târgului.

„La ce bun o (nouă) Biblie în vremuri de restrişte?“

Sigur, se poate pune întrebarea: „la ce bun o nouă Biblie?“, din moment ce fiecare avem cel puţin una în casă, aşa cum remarca la lansarea de la Gaudeamus profesoara Monica Broşteanu. În primul rând, aceasta este o ediţie ştiinţifică, non-confesională, adică fără nefericitele partipriuri care umbresc câteodată editarea textului biblic (şi mă refer nu numai la diferenţele de canonicitate a anumitor texte, ci şi la „preferinţa“ pentru un termen sau altul, ceea ce, în ce priveşte „cuvântul Domnului“, câteodată îi poate schimba complet sensul). Mai mult, aceasta este o ediţie cu adevărat critică, cu un bogat aparat de note şi cu studii introductive (sunt aici în număr de trei: o introducere generală, una la Tora / Pentateuh şi una la Cartea Genezei).

De altfel, acesta este şi motivul – abundenţa notelor – care face ca acest prim volum al seriei să conţină doar cartea Genezei (Facerii, în variantele sinodale). După cum comunica Monica Broşteanu la lansare, cărţile următoare nu mai necesită acelaşi număr de note şi explicaţii ca prima, Geneza, prin urmare se speră ca ritmul să fie mai susţinut de acum încolo. Cele 150 de pagini de note se află, însă, la sfârşit, după textul biblic („şi ar fi păcat să nu se citească“, spune Monica Broşteanu, nu numai pentru cantitatea de muncă încorporată, ci şi pentru valoarea şi calitatea explicaţiilor, în primul rând de ordin filologic), pentru ca să se evite situaţia de la traducerea Septuagintei (editura Polirom), în care existau pagini întregi doar cu note de subsol sau cu 1-2 rânduri de text, restul note.

Un exemplu de (mult-dorit) ecumenism

Cele două profesoare au lucrat, fiind „piese de bază“ (alături de un alt eminent specialist, patrologul Cristian Bădiliţă, şi de mulţi alţii), şi la prima traducere românească a Septuagintei (varianta greacă a Vechiului Testament), proiect titanic, desfăşurat pe parcursul anilor 2000 şi concretizat în câteva volume masive publicate de Polirom. O altă diferenţă faţă de lucrul şi de colaborarea de la Septuaginta este că, dacă atunci fiecare îşi trimitea partea de text pe mail şi nu exista o colaborare efectivă a colectivului de cercetători, de data aceasta totul s-a făcut împreună, în şedinţe lungi şi câteodată extenuante, după cum a comunicat Monica Broşteanu.

Volumul de faţă, „Geneza“, este primul dintr-o serie care va cuprinde traducerile celor treizeci şi nouă de cărţi ale Bibliei ebraice însoţite de studii introductive, note şi comentarii. Acest proiect a fost realizat în cadrul Colegiului Noua Europă, de un colectiv format din: Francisca Băltăceanu, Monica Broşteanu, Melania Bădic, Emanuel Conţac, Octavian Florescu, Victor-Lucian Georgescu, Cristinel Iatan, Alexandru Mihăilă, Delia Mihăilă, Ovidiu Pietrăreanu, Tarciziu-Hristofor Şerban, Silviu Tatu. „Participanţii la acest proiect aparţin mai multor confesiuni: catolică, ortodoxă, baptistă şi penticostală, încercându-se astfel realizarea unui text acceptabil pentru toţi. Domeniile de expertiză ale participanţilor sunt studiile biblice, filologia clasică şi orientalistica“, se scrie în nota asupra traducerii care însoţeşte volumul.

„La început“ – primul titlu ebraic al Cărţii

Traducerea urmează urmează textul masoretic din „Biblia Hebraica Stuttgartensia“ (1997), ediţie critică realizată după „Codex Leningradensis“. „Este o încercare de traducere cât mai apropiată de textul original, pe cât permite limba română“, spun traducătorii. „Am dorit astfel să ne apropiem, pe cât posibil, de frumuseţea originalului: pentru omul credincios ea este «semnătura» Duhului lui Dumnezeu“, se mai scrie în aceeaşi notă. „Facerea de cărţi este fără sfârşit. (...) Aceia care aduc mai mult decât 24 de cărţi în casa lor stârnesc confuzie“, spune un comentariu rabinic la Qohelet / Ecleziast. Cu toatea acestea, traducerile moderne ale Bibliei ebraice numără 39 de cărţi (în care, ca şi în opera lui Shakespeare şi a foarte puţini altora, ai Totul, lumea şi viaţa deopotrivă, în integralitatea lor), dintre care Geneza nu-i decât cea dintâi.

Aşa cum spuneam, colaborarea dintre editura Humanitas şi profesoarele Francisca Băltăceanu şi Monica Broşteanu (specialiste în limbi clasice şi în filologie biblică) s-a mai concretizat până acum în două (superbe) cărţi: „Cele mai frumoase povestiri din Biblie (traduse din ebraică, aramaică şi greacă veche)“ (2013, ilustraţii de Mihail Coşuleţu) şi „Cele mai frumoase pagini de înţelepciune biblică (traduse din ebraică şi greacă veche)“ (2015), ambele cu un cuvânt însoţitor de Andrei Pleşu, cărţi care n-ar trebui să lipsească din biblioteca niciunui intelectual (în sensul adevărat al cuvântului) din România.

„Textul Bibliei confirmă, prin structura şi istoria lui, teologia Treimii. Căci el are trei autori: Dumnezeu (inspiratorul lui suprem, izvorul Revelaţiei), autorii textului consemnat în scris (primitorii şi transmiţătorii Revelaţiei) şi traducătorii textului originar. Cu volumul de faţă, ne aflăm în prezenţa traducătorilor, exponenţi ai «vorbirii în limbi», mediatori ai Duhului, păstori ai cuvintelor aflate în căutarea Cuvântului. Ei merită toată admiraţia noastră. Pentru că reuşesc să pună erudiţia cea mai temeinică în serviciul cordialităţii, al nevoii de a înţelege ceea ce e dincolo de înţelegerea obişnuită.“ (Andrei Pleşu)

„Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă...“ De la Adam, Eva şi şarpele lor (ispititorul) până la „Iosif şi fraţii săi“ (nu romanul lui Th. Mann, ci ultima secţiune a Genezei), toate rădăcinile „poporului ales“, cel al lui Avraham, Isac şi Iacob (variantele de nume din text), o întreagă Lume va defila prin faţa voastră dacă veţi deschide această Carte.

Imagine de la lansarea cărţii din noiembrie, la standul Humanitas de la Gaudeamus. În dreapta fotografiei: Monica Broşteanu şi Francisca Băltăceanu

„Pledoarie pentru Isus“

Revenind la cartea lansată astăzi (traducere de Tatiana Niculescu, postfaţă de Robert Barron, episcop auxiliar de Los Angeles), cine este Isus, dar mai întâi cine este autorul? Brant Pitre (n. 1975) este profesor la Seminarul Notre Dame din New Orleans, Louisiana, unde predă un curs despre Sfintele Scripturi. Şi-a luat doctoratul la Universitatea Notre Dame din Indiana, cu o temă privitoare la legăturile dintre Noul Testament şi iudaismul antic. Această universitate l-a păstrat ca profesor asociat. Face frecvente turnee de conferinţe având ca temă principală Euharistia şi rădăcinile ei în tradiţia iudaică antică. Este autorul mai multor cărţi, între care Jesus, the Tribulation and the End of the Exile (Isus, încercările şi sfârşitul Exilului, 2005), Jesus and the Jewish Roots of the Eucharist (Isus şi rădăcinile iudaice ale Euharistiei, 2011), Jesus the Bridegroom (Isus, Mirele, 2014), Jesus and the Last Supper (Isus şi Cina cea de pe urmă, 2015), The Case for Jesus: The Biblical and Historical Evidence for Christ (Cazul Isus: Dovezi biblice şi istorice despre Cristos, 2016).

„Isus îşi întreabă la un moment dat prietenii apropiaţi: «Cine zice lumea că sunt Eu?» Şi de atunci până în zilele noastre această întrebare primeşte nenumărate răspunsuri: un profet, un învăţător remarcabil, o întruchipare a lui Ioan Botezătorul, Mesia, un vizionar, un făcător de minuni, o figură mitică... Teolog erudit, Brand Pitre îşi pune credinţa la încercare cu fiecare nouă carte. În Fiul lui Dumnezeu? Pledoarie pentru Isus, investigaţia sa în lumea iudaică a secolului întâi se construieşte ca un roman poliţist în jurul întrebării: Cine zice Isus că este El? Care sunt dovezile, motivele şi argumentele care îi conferă identitatea de Fiu al lui Dumnezeu? Această carte scrisă de un om care-şi trăieşte credinţa deopotrivă cu nelinişte şi pasiune se citeşte pe nerăsuflate şi se adresează oricui e curios să-l descopere (din nou) pe Isus.“ (Tatiana Niculescu)