Dificultăţi de limbă (III): „numai“, „doar“ şi „decât“

Oare cum a apărut tendinţa de folosire curentă a lui „decât“, în propoziţii afirmative, cu sensul adverbelor restrictive „doar“ sau „numai“? Se ştie că abaterea a fost observată de mai multă vreme în limba vorbită în sudul ţării. Cum de s-a extins această greşeală la un număr atât de mare de persoane cu şcolaritate completă?

Să analizăm mai întâi aceste trei adverbe restrictive.

1. NUMAI (folosit în propoziţii afirmative): „(Indică restricţia sau exclusivitatea) Nu mai mult de(cât)..., nu altceva sau altcineva decât..., nimeni sau nimic în afară de..., nu altfel decât..., nu altă dată sau în altă împrejurare decât..., nu în alt loc decât..., nu în alt scop sau din altă cauză decât...; doar; exclusiv.“, cf. DEX, 2009.

„Acest Alexandru vodă au domnit numai 2 luni şi 3 săptămâni.“, Gr. Ureche, Letopiseţul Ţării Moldovei, 1641

„Numai un fecior al lui au scăpat şi din cât putè, tot să bătè.“, Ion Neculce, Letopiseţul Ţării Moldovei, 1742

„Toată sfătuirea dietei ţinu numai un ceas, aruncând o contribuţie de 4 florini de cap.“, N. Bălcescu, Românii supt Mihai-voievod Viteazul, 1860

2. DOAR (folosit în propoziţii afirmative): „(Exprimă ideea unei delimitări sau restricţii) Numai. Stai doar o clipă!“, cf. DEX, 2009.

„Oi putea dzice că săracŭ nu să afla pre acéle vrémi, doară care nu-şi vrea să aibă.“ Miron Costin, Letopiseţul Ţării Moldovei, 1674

„De pre acesta nu întunecoase dovadă iaste că piciorul romanilor din Dachia neclătit să fie rămas, macar că multe şi adése călcături de la gothi vor fi avut; ce istoricii nu pomenésc că doară gotthii să fie luat nescareva cetăţi preste Dunăre sau să să fie aşédzat undeva pre acolo.“ D. Cantemir, Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, 1716

„Căci tocmai simţămintele şi pasiunile sunt actele de sine stătătoare în viaţa omenească: ele au o naştere şi o terminare pronunţată, au un început simţit şi o catastrofă hotărâtă şi sunt doar obiecte prezentabile sub forma limitată a sensibilităţii.“, Titu Maiorescu, O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867, 1867

3. DECÂT (folosit în propoziţii negative): „(Restrictiv, în construcţii negative) Numai.“, cf. DEX, 2009.

„În acest pas greu în care nesocotinţa sa îl aruncase, neavând cu sine decât 10 mii oameni, el căută a scăpa prin virtutea sa şi hotărî a se împotrivi bărbăteşte la armia nenumărată a tătarilor ce s-apropia.“, N. Bălcescu, Românii supt Mihai-voievod Viteazul, 1860

„Noi, însă, în pretenţie de a ne civiliza, am lepădat tot ce era bun pământesc şi n-am păstrat decât abuzurile vechi, înmulţindu-le cu abuzurile nouă a unei rău înţelese şi mincinoase civilizaţii.“, M. Kogălniceanu, Tainele inimii, 1849

„Nu se mai auzea decât mestecatul vitelor.“, A. Holban, Romanul lui Mirel, 1929

Iată şi comentariul Rodicăi Zafiu (apud România literară, nr. 14/2011): „Decât a fost folosit, mai întâi, în structurile comparative şi de diferenţiere care s-au păstrat neschimbate, de tipul mai bun decât el, altul decât el. De la al doilea tipar, în varianta circumstanţialului de excepţie – nu are altceva decât mere – se poate ajunge, prin elipsă, la falsa negaţie cu sens restrictiv: nu are decât mere. (…) În lipsa unor cercetări detaliate, putem presupune fie o evoluţie internă, care să fi fixat elipsa, fie un calc după structura franceză similară ne... que („Il ne boit que du lait“ – „nu bea decât lapte“). Apariţia târzie a construcţiei, în secolul al XIX-lea, ar susţine ipoteza calcului; e totuşi posibil să existe şi exemple mai timpurii, care să nu fi intrat în corpusul folosit pentru dicţionar şi care să ateste evoluţia internă.“

*

Să exemplificăm acum abaterea. „Decât“ apare în mod eronat (substituindu-l pe „doar“ sau „numai“), în propoziţii afirmative, ca restrictiv al unui nominal (substantiv sau substitut al acestuia).

„Mai sunt decât câteva minute.“ (Naţional TV, 23 nov. 2007) – corect: „Mai sunt doar câteva minute.“

„ţinând cont că ţi-am arătat decât materialul“ (Prima TV 19.VI.2011) – corect: ţinând cont că nu ţi-am arătat decât materialul / ţinând cont că ţi-am arătat numai materialul / ţinând cont că ţi-am arătat doar materialul.“

„tu ai ales decât unul-doi“ – corect: tu nu ai ales decât unul-doi (Prima TV, 18.III.2016)

Şi o perlă ca aceasta, probabil rară:

„nu eraţi decât doar doi“ (Kanal D, 2.XI.2016) – corect: nu eraţi decât doi / eraţi doar doi.“

Cu toate că lingviştii ne spun că nu-i văd noima, eu presupun că folosirea aceluiaşi adverb restrictiv („decât“), şi în propoziţiile afirmative pare, în mintea multora, o soluţie mai economică, scutindu-i de efortul de a-şi supraveghea exprimarea.

La urma urmei nu este decât o chestiune de agramatism, Dumnezeu ştie ce o mai fi şi asta!