Falsurile din artă atacă muzeele

Ghips atribuit în mod abuziv lui Arthur Segal, din la expoziţia de la Muzeul Naţional al Literaturii Române

Expunerea, la Muzeul Literaturii, a unor falsuri Victor Brauner sau Arthur Segal redeschide discuţia asupra contrafacerilor din arta autohtonă.

Vernisarea, acum două săptămâni, în Rotonda prestigiosului Muzeu Naţional al Literaturii Române (MNLR) a unei expoziţii de artă plastică intitulate „Victor Brauner şi însoţitorii" părea a fi unul dintre evenimentele culturale cele mai importante ale toamnei.

Expoziţia a însoţit colocviul „Avangarda românească/ Avangarda europeană", aflat la cea de-a doua ediţie (unde au prezentat comunicări nume ca: David Esrig, Ion Pop, Paul Cernat, Ovidiu Morar, Nicolae Tzone), iar vernisajul a fost, la rândul său, prezentat de Ion Pop şi de Lucian Chişu, directorul MNLR.

Lista artiştilor expuşi era extrem de ofertantă şi părea a fi garanţia unui festin al ochiului şi al minţii, ţinând cont că era vorba de cele mai semnificative nume ale avangardei româneşti şi nu numai.

Erau lucrări de Victor Brauner, Marcel Iancu, M.H. Maxy, Corneliu Mihăilescu, Jules Perahim, Jacques Hérold, Arthur Segal, şi chiar germanul George Grosz şi vienezul Egon Schiele, unele dintre cele mai importante nume ale artei secolului XX.

Zicala „afară - vopsit gardul, înăuntru-i leopardul" se potrivea, însă, cum nu se poate mai bine expoziţiei de la Muzeul Literaturii. În primul rând, vizitatorul ar fi observat că, din lista lucrărilor anunţate (şi scrise pe o listă lângă uşa de intrare în sală), lipsesc primele aproape douăzeci. Aceasta pentru că Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România şi-a retras, în ultimul moment, lucrările cu care trebuia să participe. Aşadar, nici vorbă de vreun Egon Schiele în expoziţia de la MNLR! De vină se pare că a fost o chichiţă birocratică: Federaţia cerea existenţa unor asigurări pentru lucrările expuse, or muzeul a înlocuit această cerinţă elementară cu prezenţa unui bodyguard timp de 24 de ore.

„Împăratul este gol"

Mai gravă este, însă, expunerea, timp de o săptămână, într-un loc cu tradiţie culturală incontestabilă, a unor „lucrări" (aşa-zis aparţinând lui Victor Brauner, Arthur Segal sau Marcel Iancu) pentru care o minimă expertiză prealabilă ar fi arătat lipsa lor de autenticitate, fiind - unele dintre ele - falsuri notorii în lumea colecţionarilor de artă.

Anomalia a fost dezvăluită de galeristul şi colecţionarul Lucian Georgescu, proprietar al galeriei Colors Art (situată în strada Puţul lui Zamfir şi specializată în artiştii de origine română ai avangardei interbelice şi postbelice). Acesta a fost izbit, atunci când a intrat în sală, la vernisaj, de prezenţa pe pereţi a unor lucrări cu care se mai intersectase şi despre care era sigur că sunt lipsite de autentic. Micul „scandal" provocat de Lucian Georgescu la vernisaj, care şi-a permis să strige că „împăratul este gol", a fost înăbuşit repede. Atunci când s-a întors, în weekend, pentru a fotografia mai multe lucrări, a fost întâmpinat cu un refuz de către directorul MNLR, Lucian Chişu, care i-a spus că nu se pricepe şi să vină cu „specialistul" la faţa locului.

Problema este că singurii specialişti reali pentru opera lui Brauner, experţi a căror autoritate nu este contestată de nimeni, se află la Paris. Lucian Georgescu a trimis lucrările pe care a reuşit să le fotografieze la aceşti experţi parizieni, cu care se află în relaţii de strânsă colaborare, şi a primit, într-adevăr, avizul lor negativ.

„Adevărul" a intrat pe firul acestei operaţiuni detectivistico-artistice de amploare şi pune degetul pe rană în ce priveşte un fenomen - comerţul cu falsuri pe piaţa de artă autohtonă - a cărui amploare, se pare, este mai mare decât se credea.

Un ghips „monstruos"

Lucrările expuse la MNLR făceau parte din următoarele colecţii: Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România (care s-a retras), Vladimir Pană (fiul lui Saşa Pană şi posesor al unei impresionante arhive rămase de la tatăl său), Mihai Gavrilă, Anna Udrescu  şi prof. dr. Ştefan Udrescu, Florin Colonaş (acesta, cu afişe dedicate expoziţiilor Brauner de-a lungul timpului), Muzeul Naţional al Literaturii Române.

Deşi - expertiza a arătat - falsuri proveneau şi din celelalte colecţii, cele mai grave aparţineau colecţiei Mihai Gavrilă. De exemplu, lucrarea de ghips portretizând doi bătrânei, atribuită lui Arthur Segal, nu are nicio legătură cu artistul respectiv, unul dintre pionierii avangardei româneşti, ci este o făcătură grosolană.

Nu este prima oară, însă, când Lucian Georgescu ia contact cu această „monstruozitate" (aşa cum o numeşte galeristul), iar tactica respectivului colecţionar - după părerea sa - este de a expune „lucrarea", temporar, în cât mai multe locuri prestigioase, pentru a-i asigura, astfel, un „pedigree" şi a o legitima, în eventualitatea unei vânzări. Gavrilă a încercat să plaseze ghipsul şi la Colors Art Gallery, într-o expoziţie cuprinzând şapte lucrări de Segal (de altfel, Georgescu a primit „oferte" şi pentru expoziţia Perahim, deschisă în prezent în galerie). Ghipsul nu are altă expertiză, este doar semnat pe spate Amelia Pavel - reputat critic şi istoric de artă, dar nu un expert în sensul real al cuvântului. Ea a murit pe 21 decembrie 2003, la 88 de ani, iar Georgescu presupune că, în ultimii ani de viaţă, Amelia Pavel semna „ca primarul" orice i se punea în faţă.

Expertul cu care a luat legătura galeristul este Pavel Liska, profesor universitar de origine cehă, stabilit în Germania, specializat în opera avangardistului de origine română, autorul singurului catalog - de dimensiuni impozante - care există despre opera lui Segal şi care lucrează în prezent la al doilea catalog Arthur Segal.

„Confirm că opera a cărei imagine mi-aţi trimis-o nu este, în mod clar, de Segal", scrie Pavel Liska. Cu toate că Lucian Chişu, căruia i s-a trimis răspunsul specialistului ceh, a fost rugat să scoată din expoziţie acest fals dat drept Segal, directorul MNLR nu a făcut acest lucru, vizitatorii având contact cu această „monstruozitate" până la sfârşitul expoziţiei.

„Dragoni" cu bucluc

Lucrarea de Brauner din expoziţia de la MNLR care a trezit, din start, suspiciunile lui Georgescu este o copie stângace după „compoziţiile cu dragon" ale lui Victor Brauner - unul dintre motivele cele mai recurente ale operei artistului.

„Am declarat deja acest tablou ca fiind fals în mai multe rânduri, doamna Marina Vanci Perahim de asemenea. Pregătim Cata­lo­gul Raisonné al operei lui Victor Brauner şi vă asigur că acest tablou nu va figura", scrie, ca răspuns solicitării lui Lucian Georgescu, Samy Kinge, expert mondial în Brauner.

Fals expus ca tablou de Victor Brauner, în cadrul expoziţiei „Victor Brauner şi însoţitorii“    Foto: lucian muntean

„Lucrarea" s-a mai încercat a fi expusă la Muzeul din Lille, când Marina Vanci Perahim a declarat-o ca fiind un fals, prin urmare a fost scoasă din expoziţie. Ulterior, Gavrilă şi-a mai dus lucrarea la expoziţia de la Piatra Neamţ dedicată centenarului lui Victor Brauner (motiv pentru a figura în catalogul expoziţiei). Nici acest fals nu a fost scos de Lucian Chişu din Rotonda Muzeului Literaturii, deşi i-a fost trimis răspunsul lui Samy Kinge.

Lucian Chişu se apără spunând că expoziţia a fost organizată, în calitate de curator, de poetul Emil Nicolae (Emanuel Nadler), de la Piatra Neamţ, specialist în Brauner, precum şi de animatorul cultural Ioan Cristescu. Contactat de „Adevărul", Lucian Chişu a afirmat că e-mail-urile trimise de Lucian Georgescu nu constituie o expertiză oficială, sunt doar lansarea unei suspiciuni, prin urmare nu avea nicio obligaţie să ridice lucrările. În opinia lui Chişu, o expertiză reală ar trebui făcută în prezenţa lucrărilor propriu-zise, ca o expertiză grafologică.

Ulterior, expertiza solicitată la Paris a arătat prezenţa şi a altor falsuri în expoziţia de la MNLR, „semnate" de Victor Brauner, Marcel Iancu (Janco, pe plan internaţional) ş.a. Dada Janco, fiica artistului, stabilită la Tel Aviv, Israel, a confirmat telefonic şi în scris că lucrarea „Bal" atribuită tatălui ei este falsă şi a cerut să fie scoasă din expoziţie. În total, din cele 15 lucrări prezentate în expoziţie ca fiind de Brauner, doar 5 ar fi fost autentice. Deci un „îmbucurător" procent de 30%...

Cine sunt specialiştii în Victor Brauner

Doi sunt experţii mondiali recunoscuţi în opera lui Victor Brauner - printre puţinii pe plan internaţional - cu care are contact oricând galeristul de la Colors Art, Lucian Georgescu, (acesta a locuit, timp de câteva decenii, la Paris, până acum câţiva ani, când s-a lansat în businessul de artă): Samy Kinge - galerist şi specialist recunoscut mondial în Victor Brauner - şi Marina Vanci Perahim, soţia lui Jules Perahim. Aceasta locuieşte la Paris din anii 1960 şi este profesor emerit la Sorbona, autoare a peste 15 publicaţii despre Victor Brauner (dar şi despre Man Ray şi alte nume importante ale artei mondiale).

"„Nu poate fi cu totul eliminat, pentru că falsul nu este numai o formă de infracţionalitate, ci şi un însoţitor permanent al obiectului artistic, este umbra lui."
Pavel Şuşară
critic de artă

"O expoziţie a falsurilor ne-ar arăta o istorie a interesului, dar şi a receptării operelor artistice."
Pavel Şuşară
critic de artă

Falsul - în retragere la casele importante

Nefericita expoziţie de la Muzeul Naţional al Literaturii Române a fost considerată de „Adevărul" un bun pretext pentru declanşarea unei discuţii asupra acestui fenomen răspândit, dar despre care puţină lume vorbeşte - cel al falsurilor de pe piaţa de artă.

Criticul de artă Pavel Şuşară este de părere că numărul falsurilor de pe piaţa românească s-a diminuat în ultimii 10 ani

Majoritatea specialiştilor contactaţi confirmă, din păcate, existenţa acestui flagel, inclusiv - sau mai ales - pentru pictorii consideraţi „de patrimoniu": Grigorescu, Andreescu, Luchian, Tonitza. Contactaţi de „Adevărul", anumiţi critici de artă - deşi au confirmat existenţa, la scară largă, a acestui fenomen - au refuzat să se exprime public asupra sa, din diverse motive. O viziune optimistă are, totuşi, reputatul specialist al pieţei de artă, criticul Pavel Şuşară: „În prezent, piaţa falsurilor este mult mai redusă decât acum zece ani".

Ce s-a întâmplat între timp? „Între timp, piaţa de artă s-a mai coagulat, funcţionează diverse grile de validare. În primul rând, instituţia expertului, care îşi intră şi la noi în atribuţii şi are un rol important în calificarea cumpărătorului. Apoi, operatorii de pe piaţa de artă sunt mai riguros organizaţi. Aceşti factori au inhibat, într-o mare măsură, circulaţia obiectului fals."

Nu este cazul, însă, să ne culcăm pe-o ureche: „Fenomenul nu s-a stopat cu totul, el continuă underground, la nivelul pieţei sălbatice. Dar este mult mai redus decât cel care circula altădată, la nivelul caselor de licitaţii", spune criticul de artă. Şuşară are şi o viziune interesantă asupra fenomneului: „Nu poate fi cu totul eliminat, pentru că falsul nu este numai o formă de infracţionalitate, ci şi un însoţitor permanent al obiectului artistic, este umbra lui. Cu cât presiunea asupra unui obiect artistic este mai mare, cu atât tentaţia este mai mare de a-l falsifica. Falsul devine, astfel, o formă de civilizaţie, în ghilimele. O expoziţie a falsurilor ne-ar arăta o istorie a interesului, dar şi a receptării operelor artistice. Fiecare epocă relaţionează la nivelul ei cu obiectul de artă".

Falsuri „istorice"

Ar fi mai multe tipuri de falsuri, în opinia lui Şuşară: cele „autentice" - ale unor artişti care se înscriu într-un spirit, într-o şcoală, dar ale căror lucrări sunt atribuite unor nume prestigioase de către personaje din viitor cu rea intenţie; elevii care lucrează în maniera unui maestru, ca un exerciţiu; în sfârşit, falsul făcut cu intenţia de a câştiga de pe urma unei contrafaceri, a unui stil sau a unui autor - acesta fiind cel mai periculos, pentru că include o infracţionalitate şi o vocaţie a falsificării.

Cu cât un artist este mai prestigios, cu atât el atrage mai mult pe falsificatori. Din acest motiv, nume ca Grigorescu, Andreescu, Luchian, Tonitza nu sunt scutite deloc de falsificare. Cele mai complicate, în opinia specialistului, sunt falsurile „istorice", făcute, la rândul lor, de nume importante, în cazul cărora s-a putut păcăli şi un Zambaccian. În opinia lui Lucian Georgescu, cele mai falsificate nume, la momentul actual, sunt Victor Brauner, Marcel Iancu, Hans Mattis-Teutsch şi M.H. Maxy.