"Un semn al declasarii..."
0Un semn al declasarii si al inmultirii oamenilor cari nu lucreaza nimic si trebuiesc hraniti din bugete este fara indoiala sporirea darilor directe si indirecte si greutatea extrema cu care oamenii le
Un semn al declasarii si al inmultirii oamenilor cari nu lucreaza nimic si trebuiesc hraniti din bugete este fara indoiala sporirea darilor directe si indirecte si greutatea extrema cu care oamenii le platesc. Dari se gramadesc pe dari, de ajung orice articol ce intra-n gura sau acopere trupul, dare pe caldura si dare pe lumina, dare pe miscarea din loc in loc, pe tot ce traieste pe pamant ori in apa. Cine cunoaste starile de lucruri de acum douazeci si cinci de ani in materie fiscala stie ca deosebirea e cat cerul de pamant. Darea era directa: statul se adresa sincer catre omul care, posedand ceva, avea nevoie de apararea lui. Statul modern se adreseaza intr-o suma de cazuri indirect, escamotand din buzunarile oamenilor suma ce-i trebuieste. E insa evident ca orice dare, sub orice forma s-ar percepe si oricum s-ar chema, e platita la urma urmelor de catre pamant si de catra productiunea reala. (...) Darea directa ar fi deci singura dreapta si singura care are un element de moralitate in ea. Ceruta direct de la oameni, ei sunt in stare a simti cand marginea impozabilitatii s-au ajuns pe deplin si statul nu-si poate permite a face innoituri de prisos, cand, de unde n-ai ce lua, nici Dumnezeu nu poate lua. Dar prin dari indirecte se esploateaza pe nesimtite un popor intreg, de ajunge ca nu mai stie ce poate ori nu poate. Se simte numai ca puterea impozabila e sleita cu desavarsire si atunci zbiri guvernamentali acopar tara ca lacustele ori ca o armata de invazie si se dezvolta, sub protectia guvernului, un fel de brigandaj oficial. (...) Si-n asemenea conditii detestabile, cand vedem producatorul tot atat de incult, insa cu mult mai sarac decat sub regimul vechi, cand se constata ca insasi constitutia fizica a poporului nostru degenereaza, ca nu numai nu mergem inainte, dar, prin degenerare, pierdem si posibilitatea progresului, tot atunci limbuti lustruiti, inchinatori de vorbe, ne spun zilnic pe zeci de coloane ce imense progrese ar fi facut Romania. [13 iulie 1882]
Se încarcă comentariile...
