Umbra filosofului

Distinsa figura a culturii romanesti, filosoful Henri Wald s-a strecurat ieri din lumea noastra, ca o umbra, pasind atent, pe varfurile spiritului sau mereu limpede si ascutit precum o sageata, in

Distinsa figura a culturii romanesti, filosoful Henri Wald s-a strecurat ieri din lumea noastra, ca o umbra, pasind atent, pe varfurile spiritului sau mereu limpede si ascutit precum o sageata, in ciuda neputintelor fizice care il tintuiau de multa vreme la pat. In aprilie 1999 Henri Wald ne-a facut onoarea de a accepta Premiul ALIA, oferit de revista Adevarul literar si artistic unei personalitati deopotriva daruita cu har si avand o tinuta morala impecabila. Iata fragmente din textele rostite atunci: Premiul ALIA se acorda Domnului Henri Wald: Pentru incapatanarea cu care crede in ratiune cand la moda e irationalul cu ifose. Pentru ca practica viciul gandirii intr-o lume a senzatiilor traite cu ochii goi. Pentru iubirea pe care o poarta cuvantului viu, schimbat intre oameni vii, intr-o vreme a urletelor paralele scoase de fantome electronice. Pentru a-si fi inchinat evreitatea culturii romane si a fi strabatut secolul, intr-o tara care si-a ars de cateva ori cartile, ca un mesager senin din vechime al poporului Cartii. "L-am chinuit pe Constantin Noica ani de zile spunandu-i de ce faceti dv. filosofie pornind de la romanesc, fiindca filosofia, o invatasem eu de la Henri Wald, este a universalului. L-am chinuit asa cel putin 20 de ani. Dar Noica si-a luat revansa pentru ca acum, la varsta implinirii creatoare, Henri Wald face exact ce facea Noica: a tradat spiritul universal si acum spune ca filosofia se face pornind de la reflectii asupra iudaismului. Asa incat, iata cum doua spirite mari se intalnesc, nu in sincronicitatea lor, dar se intalnesc". (Gabriel LIICEANU) "Sunt mai multe lucruri la dl. Wald care plac. Chiar aceasta nevoie permanenta de a se lasa discutat. De a nu pretinde ca ceea ce spune este indiscutabil. De a nu vrea sa fie confirmat neaparat. De a nu vrea sa fie litera de lege. Si de a dori sa provoace. Calinescu spunea intr-un text publicat postum de Geo Serban ca n-a inteles niciodata de ce se spune in limbaj obisnuit ca un profesor preda o materie, si nu un profesor preda un spirit. Domnul Wald, banuiesc, prin ceea ce spune si scrie intra in randul acestor profesori foarte rari, si cu atat mai pretiosi, care nu predau o materie, fie ea filosofia sau logica sau altceva, ci un spirit". (Nicolae MANOLESCU) "Cand l-am cunoscut pe dl. Wald atat domnia-sa, cat si eu eram neverosimil de tineri, chiar daca eu eram mai tanar decat dl. Wald. Acum as spune - si nu e neaparat un paradox - ca dl. Wald este mai tanar decat mine, desi amandoi suntem batrani. Asta pentru ca dl. Wald si-a pastrat un optimism imposibil, pe care eu a trebuit sa-l las in drum ca pe o povara prea grea pentru mine. Dl. Wald are o energie sufleteasca absolut nesecata. Eu am avut prilejul sa-l vad la lucru. Este un interlocutor spontan, imaginativ, un spirit improvizator, scanteietor in discursuri. Cand se pregateste sa scrie un eseu, un capitol dintr-o viitoare carte a sa, dl. Wald incepe sa sufere in tacere, isi elaboreaza in minte fiecare fraza, o slefuieste in cap, procesul "Nu am mai intalnit o asemenea pasiune, aproape erotica, organica pentru idee cum are dl. Wald. El este dupa parerea mea unul dintre ultimii, nu filosofi, ci traitori intru filosofie din aceasta tara. Mai sunt si alti oameni inteligenti care pot sa produca idei sclipitoare, numai ca ei le utilizeaza distant, pentru alte scopuri - pentru a avansa pe scara sociala, pentru glorie, chiar pentru a cuceri femei cu ele, la propriu. Dl. Wald are aceasta extraordinara pasiune, incat in momentul in care citesti cu cata inversunare se bate pentru o idee care poate sa insemne, eu stiu, raportul dintre gandire si limba, coborarea din abstract in concret, poti sa crezi ca e vorba acolo despre un articol politic, ceva militant. Este extraordinar entuziasmul lui pentru niste lucruri care le par altora aride". (Cristian Tudor POPESCU)