Mizeria Bucurestilor - azi ca si ieri

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Caruta de langa BMW, graffitti pornografice pe zidurile bisericilor, sedii luxoase de banci, cu pereti de sticla si metal, langa monumente istorice in paragina, praf inecacios cand vremea e uscata si

Caruta de langa BMW, graffitti pornografice pe zidurile bisericilor, sedii luxoase de banci, cu pereti de sticla si metal, langa monumente istorice in paragina, praf inecacios cand vremea e uscata si balti la marginea fiecarui trotuar cand ploua cat de putin: oare cate orase se pot "mandri" cu asemenea combinatiii socante, pitoresti pentru unii, exasperante pentru altii, atat de populare in Bucuresti? Din exasperare trebuie ca s-a nascut si spectacolul-eseu- document-pamflet prezentat in acest week-end la Teatrul Act, construit prin colaborarea lui Marcel Iures cu regizorul Alexandru Dabija si arhitectul Octavian Neculai. Iar gestul are mai multe semnificatii: e mai intai valoarea unei priviri acute, lucide, asupra Bucurestiului asa cum este el azi, dar si asa cum era in secolele trecute, tocmai pentru a fi subliniate numeroasele puncte comune inca. Apoi, inedita combinatie de mijloace artistice, care duc, impreuna, la schitarea portretului orasului: textele literare semnate de Tudor Arghezi si Horia Roman Patapievici inchid un arc in timp, ce nu face decat sa confirme ca ridurile au ramas aceleasi pe chipul Capitalei. "Ma revolta lipsa de pasiune, absenta dragostei, absenta inimii, a curajului si a primejdiei din actele elitei tale presupuse", spunea Arghezi, luandu-si drept interlocutor orasul, ca pe o fiinta vie al carei puls este dat de rasuflarea locuitorilor sai, impreuna. Aceleasi absente revolta si azi. Se construia la 1935 fara masura, in lipsa unor planuri de urbanism, la bunul plac al noilor imbogatiti, carora le pasa doar sa arate fata stramba a propriei bogatii, exact la fel se intampla si azi. Perspectiva obiectiva, rece, chiar daca plina de dezamagire, a specialistului este reprezentata de conferinta despre arhitectura orasului Bucuresti tinuta de arhitectul Octavian Neculai. Ce aflam? Ca istoria orasului e scrisa din neputinte, ca si prezentul sau - doua mari planuri de urbanism, din 1935 si din 1964 au esuat pentru ca "romanii gasesc multe argumente pentru a nu face ceva". Singura victorie a fost cea a dictaturii, gandul lui Ceausescu a ramas scris in harta orasului, iar locuitorii Capitalei vietuiesc cu el zi de zi. Regizoral, Alexandru Dabija creeaza un spectacol-documentar, foarte modern in forma, combinand excelent prezenta vie (Marcel Iures este povestitorul, ghidul nostru prin labirintul din vintrele orasului, intruparea ciobanului Bucur, intemeietorul orasului din campie, care canta cu infinita tristete din fluier) cu imaginile proiectate pe un ecran, cu filmul (un documentar despre Bucurestiul de azi - precis, dezinvolt, dezvelind fara menajamente ranile orasului) si cu transmisiunea in direct de pe Calea Victoriei, ea insasi reunind contraste socante: tomberoane pline cu gunoi in fata magazinelor de lux, fatadele imbatranite ale cladirilor deasupra parterelor renovate in scopuri comerciale.... Un gest cu adevarat civic face acest grup de creatori - alaturi de Iures, Dabija si Neculai au fost tinerii Ovidiu Georgescu, Viorel Florean, Dragos Buhagiar, Roxana Crisan, Radu Mogaldea si Adrian Petrescu - care au produs un asemenea spectacol intr-un teatru particular. Intr-o lume normala, municipalitatea ar finanta imediat o noua serie de reprezentatii si inca una, pana cand toti cetatenii Capitalei ar putea vedea spectacolul, devenind constienti de raul pe care il fac, prin indiferenta, locului in care traiesc si, prin aceasta, lor insile. Oare boala indiferentei ne-a ajuns chiar pe toti?

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite