Metafizica de doi bani a abjectiei
0A venit, in sfarsit, si ora atat de mediatizatului scandal: patruzeci de minute de urlete, de grohaieli porcine, de capete stalcite cu extinctorul, in obscuritatea unui bar numit, pentru a nu lasa
A venit, in sfarsit, si ora atat de mediatizatului scandal: patruzeci de minute de urlete, de grohaieli porcine, de capete stalcite cu extinctorul, in obscuritatea unui bar numit, pentru a nu lasa vreo indoiala asupra celor care il frecventeaza, "Rectum". Imaginile zgaltaite de un aparat beat - traiasca prelucrarile cu ajutorul numericului! - ne fac K.O., dar "creatorul" are grija sa ne trezeasca, bagandu-ne pe gat o replica justitiara, chipurile "razbunarea este un drept al omului". Inca vreo cincisprezece minute de vise cu sodomie, intr-un tunel scaldat in rosu, de o cruzime la care nu vreau sa ma mai gandesc, inca un cap facut piftie, cu bocancii, de data aceasta al frumoasei Monica Bellucci - ma rog, ce mai ramasese din ea - si, drept rasplata pentru cei cu nervii tari, am fost tarati in alt bar, dupa care, suprema recompensa si facatorie "artistica", a urmat finalul: inca vreo jumatate de ora dedicata iubirii casnice, fixata in decorurile lucioase si aseptice ce bantuie prin magazinele ilustrate. Dar ce spune eu, "sfarsitul", cand de fapt acesta este inceputul povestii din "Irreversible", pentru ca abjectiei nu-i sta bine, uneori, daca nu este insotita de fumurile "artei" si nu ne scoate ochii cu panseuri adanci, precum "Timpul distruge totul", marcate de-a-ndoaselea pe ecran. Toata povestea este spusa de-a-ndaratelea pe ecran (ceea ce am vazut la inceput s-a petrecut la sfarsitul istoriei "din viata") si, daca exista ceva cu adevarat dezgustator in tot ce a imaginat Gaspar No
Se încarcă comentariile...
