Majestatea Sa Regele Mihai I al României va rămâne o personalitate monumentală atât în istorie, cât şi în eternitate

FOTO Arhivă

În aceste zile, România se pregăteşte să îşi ia adio de la unul dintre cei mai importanţi şefi de stat pe care i-a avut: Majestatea Sa Regele Mihai I, ultimul rege al României şi, totodată, ultimul şef de stat român din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial care era în viaţă. Majestatea Sa a atins un record mondial, prin sărbătorirea, în 2017, a 90 de ani de la urcarea sa pe tron.

La postul naţional de televiziune, atât ieri, cât şi astăzi de dimineaţă, realizatoarea Emma Zeicescu a afirmat că era bine ca Regele Mihai I să fie cinstit încă din timpul vieţii. Am fost educată să îmi respect semenii, să îi cinstesc pe oamenii de stat care merită recunoştinţa noastră. Majestatea Sa Regele Mihai I al României chiar merită recunoştinţa noastră!

Două motive m-au determinat să scriu rândurile de faţă. Primul este modul dezonorant prin care la Craiova, în 10 decembrie 2017, s-a făcut, afirmau oficialităţile PSD, un ”marş de recunoştinţă” în memoria Regelui Mihai I. În faţa a nu mai mult de 1500 de oameni aduşi din localităţile judeţului Dolj, liderii PSD originari din Craiova au depus buchete de flori în faţa unei statui a Regelui Mihai I care nu mai fusese îngrijită, probabil încă de când fusese inaugurată. Prin comportamentul conducătorilor acestui miting electoral mascat, al participanţilor, consider că memoria Regelui Mihai a fost grav jignită. Abia ieri, după ce presa a arătat starea jalnică în care se afla statuia Regelui Mihai I din Craiova, iar postările despre această statuie au strâns mii de vizualizări, un grup de muncitori ai Primăriei Craiova se căzneau să spele bustul, îndepărtând mizeria care o acoperise. Mi s-a părut penibil să o văd pe doamna Lia Olguţa Vasilescu vorbind  lângă statuia Regelui, acoperită de murdărie, că oraşul Craiova i-a acordat titlul de Cetăţean de Onoare Majestăţii Sale! Păi dacă aşa se ocupă Primăria Craiova de memoria cetăţenilor săi de onoare, de viaţa cetăţenilor normali, plătitori de taxe şi impozite, eu zic că nu mai este nevoie să spunem cum s-a ocupat Primăria Craiova!

Nici doamna Emma Zeicescu şi nici doamna Lia Olguţa Vasilescu nu ştiau că mai sunt şi scriitori, istorici din Craiova, care au cinstit personalitatea Regelui Mihai I încă din timpul vieţii sale. Pe doamna Emma Zeicescu o înţeleg, nu toţi care apar la televizor, cu statut de prezentatori şi care folosesc un laptop ori o tabletă, de ultimă generaţie, pot să afle noutăţile ultimilor ani. Totuşi, doamna Zeicescu a sesizat un aspect esenţial: oamenii mari trebuie respectaţi cât timp sunt printre noi. Tot respectul pentru doamna Emma Zeicescu!

Pe doamna Lia Olguţa Vasilescu nu o pot înţelege, pentru că am încercat să o invit de mai multe ori, lăsându-i invitaţii la secretariatul din faţa cabinetului primarului din cadrul Primăriei Craiova (sunt convinsă că personalul din acel birou habar nu are ce importanţă are o lansare de carte, toţi cei de acolo ştiind doar ce înseamnă lansarea pe stadioane a candidaţilor PSD, ai căror protejaţi politic sunt), când am lansat, la Craiova, cele 8 cărţi dedicate Regelui Mihai I şi Familiei Regale din România, scrise şi publicate doar cu propriile mele resurse financiare.

M-am gândit că astfel, voi contribui, vorba omului politic Alexandru Vaida-Voevod, prin punerea a ”câtorva cărămizi” la efortul Craiovei de a deveni Capitală Culturală Europeană în 2021. Ştim cu toţii că acea competiţie a fost pentru Craiova un eşec lamentabil.

Vreau să spun că am scris aceste cărţi cu gândul de a prezenta ”sine ira et studio” - ”fără mânie şi fără părtinire” meritele Regilor României şi ale Familiei Regale a României, în vremurile dificile ale realizării obiectivelor majore: unirea, cucerirea independenţei de stat, înfăptuirea deplinei unităţi naţionale, cărora li se adaugă eforturile deosebite privind modernizarea instituţiilor, societăţii, infrastructurii României, crearea unei educaţii şi a unei culturi compatibile cu modelul european al sfârşitului secolului al XIX-lea şi primei jumătăţi a secolului XX. Degradarea valorilor democratice din perioada interbelică s-a produs în state cu o democraţie şi o economie mult mai avansate decât a României, iar ceea ce s-a întâmplat în România a fost consecinţa schimbărilor dramatice prin care trecea Europa. România s-a poziţionat pentru păstrarea cu fermitate a nobilelor valori ale sistemului de la Versailles, într-o epocă în care chiar fondatorii acestui sistem refuzau să mai creadă în acesta. Mi s-a pus imediat eticheta de ”monarhistă”. Când am scris despre regizorul Sergiu Nicolaescu, mi s-a pus eticheta de ”comunistă”, ”nostalgică”. Este, cred cu tărie, normal să amintesc faptul că Regele Mihai I a fost cel care, pe fondul apropierii contraofensivei sovietice de linia Prutului, a acceptat participarea liderului comunist Lucreţiu Pătrăşcanu la pregătirea actului istoric de la 23 august 1944 şi, implicit intrarea comuniştilor în legalitate, pentru prima oară, după 1924. Acest fapt, a fost indirect recunoscut, chiar de Stalin, care l-a decorat pe Regele Mihai I. Winston Churchill, premierul britanic, a afirmat că acţiunea Regelui Mihai I din 23 august 1944 a scurtat războiul mondial cu o jumătate de an şi faptul că Armata Română, al cărei şef a fost Regele Mihai I, a fost a patra forţă mondială în ceea ce priveşte efortul de război depus pentru înfrângerea Germaniei naziste. Ştim foarte bine, cum li s-a recunoscut mai târziu meritul Majestăţii Sale Regelui Mihai I al României şi lui Lucreţiu Pătrăşcanu: Regele Mihai I a fost obligat să abdice la 30 decembrie 1947 şi silit, la 3 ianuarie 1948 să plece în exil, iar liderul comunist Lucreţiu Pătrăşcanu, în opinia mea singura minte strălucită a comuniştilor a fost închis şi executat din ordinul foştilor săi tovarăşi comunişti, în 17 aprilie 1954,  supăraţi pe meritele şi calităţile intelectuale de excepţie ale acestuia.

Ziua Armatei Române, 25 octombrie 1944, nu a fost doar ziua eliberării Careiului, ”ultima brazdă de pământ românesc”, a fost aniversarea zilei de naştere a Regelui Mihai I, suveranul României, care împlinea 23 de ani. Aş întreba şi eu aşa, care politician contemporan, indiferent din ce parte a spectrului politic, se poate mândri azi, la 23 de ani, cu marea calitate de ”eliberator”? Niciunul dintre politicienii de astăzi nu va ajunge vreodată să îl egaleze pe Majestatea Sa Regele Mihai I al României!

Din păcate, datorită actualei clase politice, adevăratele valori politice, culturale, sociale sunt îndepărtate din atenţia publicului, pentru ca acesta să fie menţinut într-o stare de ignoranţă.

Acum, când Majestatea Sa Regele Mihai I a decedat, la venerabila vârstă de 96 de ani, doresc să readuc în atenţie aceste cărţi pe care le-am scris, atât ca unic autor, cât şi în calitate de coautor, încă din timpul vieţii Majestăţii Sale Regelui Mihai I al României:

1. Carmen Zamfirescu, Regele Mihai I în slujba Neamului şi a Ţării – Diplomaţia regală pentru integrarea euro-atlantică a României, Editura Revers, Craiova, 2014. În această lucrare, este prezentată activitatea Majestăţii Sale, Regelui Mihai I din 1989, până în 2000, reliefând lupta pe care Majestatea Sa, Regele Mihai I a trebuit să o ducă în propria ţară cu închistarea autorităţilor de la Bucureşti,care nu doreau să-i recunoască dreptul legitim dobândit la naştere de cetăţean al României şi abuziv retras de comunişti şi în exterior, încercând să arate că România trebuie să se înscrie temeinic pe traiectoria acceptării valorilor democratice, specifice statului de drept, o condiţie sine qua non a apartenenţei la NATO şi Uniunea Europeană.

Prin stilul, în acelaşi timp ştiinţific dar şi plăcut, cartea este deopotrivă un omagiu, dar şi un argument solid din punct de vedere istoric, al rolului Majestăţii Sale Regele Mihai I în integrarea euro-atlantică a României.

Cele 14 vizite efectuate în republici şi monarhii au arătat lumii întregi că Majestatea Sa Regele Mihai a continuat să reprezinte un etalon al diplomaţiei, contribuind la sporirea prestigiului Ţării”.

2. Florian Olteanu Carmen Zamfirescu, România între şah-mat şi remiză -23 August 1944, Editura Revers, Craiova 2014: ”Actul de la 23 august 1944  rămâne un subiect deschis şi înţelegerea sa nu e posibilă în afara investigării documentelor de arhivă. La 23 august 1939, pactul  Ribbentrop-Molotov, în anexa lui secretă prevedea începutul sfârtecării teritoriale a României. Un an mai târziu, ultimatumul sovietic şi Diktatul de la Viena, au făcut ca Basarabia, Bucovina de Nord, ţinutul Herţa, Cadrilaterul şi Ardealul de Nord-Vest să fie rupte din trupul ţării, ca rezultat al abuzului şi al forţei.

Ca la un joc de şah, la 23 august 1944, România reuşea să se salveze de pericolul dispariţiei totale a fiinţei de stat. Deşi  a intrat în sfera de influenţă sovietică, România a reuşit să realipească Ardealul de Nord-Vest, răpit prin odiosul Diktat de la Viena, în tragica vară a anului 1940. Atunci, un singur om, Majestatea Sa Regele Mihai I al României, Şeful Armatei şi  Suveranul Ţării, cu un mic grup de susţinători şi-au asumat rolul istoric de a salva ce se putea salva.La peste şapte decenii de atunci, putem afirma că România a obţinut o remiză importantă în marele joc de şah care este Istoria...”.

3. Carmen Zamfirescu, Rolul Regilor României în dezvoltarea Marinei Militare Române, Editura Revers, Craiova, 2014: ”Cartea îşi propune să redea principalele repere ale evoluţiei marinei militare în perioada 1866-1947. În 1940, la tron a venit Majestatea Sa Regele Mihai I, în cea de-a doua domnie, dar guvernarea efectivă a aparţinut generalului Ion Antonescu, prin decrete-legi, sub titlul de Conducător al Statului, în fapt o lărgire a preogativelor postului de şef al guvernului.

Perioada 1941-1944, sau perioada ”Războiului din Est” a reprezentat momentul în care Marina Militară şi-a adus contribuţia la efortul de război, asigurând transport, escortă şi chiar evacuarea trupelor româneşti şi germane în cadrul aşa-numitei ”Operaţii 60 000”, desfăşurate în două etape în aprilie şi mai 1944. În intervalul 23-29 august 1944, Marina militară a contribuit decisiv la eliberarea Dobrogei de trupele germane, astfel că, până la armistiţiul din 12 septembrie 1944, 500 de nave de război inamice au fost predate sovieticilor. În perioada 1944-1947, în ciuda eforturilor Majestăţii Sale Regelui Mihai de a rezista comunizării ţării, Marina, ca şi celelalte forţe ale Armatei Române a avut de suferit, mai multe nave, inclusiv ”Bricul Mircea” fiind rechiziţionate de sovietici. În cele din urmă, acesta a fost înapoiat, prin demersurile Regelui şi ale Ligii Navale Române în 1946. Lucrarea reprezintă o monografie care se înscrie pe linia unor opere deja publicate, cu subiecte din viaţa membrilor Casei Regale a României, care vine să aducă un plus de informaţie publicului cititor, atât avizat, cât şi celui dornic să se informeze”.

4. Carmen Zamfirescu, Regina Maria-Soacra Balcanilor-Aspecte privind soarta unui proiect  diplomatico-matrimonial, Editura Dandespress, Drobeta Turnu Severin 2014: ”Cartea prezintă detalii privind perioada 1920-1935, pe care în general, o cunoaştem prin perspectiva relaţiilor internaţionale, datorită implicării diplomaţiei româneşti în perfectarea a două alianţe regionale, care au avut rolul de a temporiza revizionismul european: Mica Înţelegere (1921) şi Înţelegerea Balcanică (1934), într-o manieră deosebită.

Ne referim aici la iniţiativa Reginei Maria a României, care a încercat să întărească aceste câştiguri diplomatice, prin perfectarea unor căsătorii dinastice. Astfel, fiicele sale, Principesele Marioara şi Elisabeta au devenit regine ale Iugoslaviei, respectiv Greciei, căsătorindu-se cu Regii Alexandru şi, respectiv George, în timp ce Principele Moştenitor Carol a luat-o de soţie pe Principesa Elena a Greciei. Din această ultimă căsătorie, la 25 octombrie 1921 s-a născut Majestatea Sa Regele Mihai I al României”.

5. Carmen Zamfirescu, Inversul Rubiconului: Principele Nicolae şi viitorul României, Editura Revers, Craiova, 2014: ”De ce Inversul Rubiconului? Este cunoscut faptul că trecerea Rubiconului de către Iulius Caesar a însemnat rebeliune, a însemnat ruperea unei ordini existente. În acest sens, putem spune că ASR Principele Nicolae se impune în faţa contemporanilor ca un om care doreşte să contribuie la asigurarea normalităţii politice a României”.

6. Carmen Zamfirescu, Florian Olteanu, Severinul Regal - între portul popular românesc, ca stil regal şi portul fluvial (1866-până în zilele noastre), Editura Revers, Craiova, 2014 (în colaborare): ”Cartea oferă cititorilor prilejul de a cunoaşte importanţa acordată de către regina Elisabeta, regina Maria portului popular românesc, care a devenit un stil regal. Cititorii vor putea cunoaşte prezenţele regale în oraşul de pe Dunăre, începând cu sosirea Regelui Carol I, la 8 mai 1866 şi continuând cu vizitele celorlalţi regi şi ale membrilor familiei regale. Portul fluvial Turnu Severin, Şantierul Naval al oraşului, modul în care autorităţile au asigurat dezvoltarea industrială şi economică a Severinului sunt de asemenea, prezentate în carte”.

7. Florian Olteanu, Carmen Zamfirescu, Momente din istoria monarhiei în România,  Editura Revers, Craiova, 2014:”Lucrarea insistă asupra unor momente importante din istoria României, în care monarhii României şi-au adus o contribuţie esenţială, cum ar fi proclamarea Regatului României, Constituţia din 1923, apogeul sistemului politic interbelic românesc, actul de la 23 august 1944, discursul regelui Mihai I din 25 octombrie 2011”.

8. Florian Olteanu, Carmen Zamfirescu, File din istoria monarhiei în România, Editura Grafix, Craiova, 2015: ”Cartea cuprinde două eseuri, dedicate unor file importante din istoria monarhiei române. Primul este dedicat împlinirii a 146 de ani de la inaugurarea primei căi ferate din Regatul României, Bucureşti-Giurgiu.

Cel de-al doilea eseu Anul 1945 - Majestatea Sa Regele Mihai I şi rezistenţa anticomunistă marchează modul în care Suveranul României i-a coalizat în jurul său pe toţi cei care au dorit să stăvilească asaltul comuniştilor asupra instituţiilor democratice ale statului.

Ziua de 10 mai, în 1945, 1946 şi 1947 a fost din ce în ce mai ignorată şi izolată pe plan naţional. Practic, în 1947, ea a dispărut definitiv din coloanele ziarului ”Scînteia”, organul de presă al comuniştilor. O premieră în istoria mondială, greva regală, declanşată în 21 august 1945 a însemnat faptul că Majestatea Sa Regele Mihai I a refuzat să mai semneze decretele ale Guvernului Groza instaurat abuziv la 6 martie 1945, ceea ce le făcea nule de drept”.

Majestatea Sa Regele Mihai I va fi mereu un reper, în sufletul şi inima românilor, iar exemplul său va dăinui pentru totdeauna şi pretutindeni,  în ciuda eforturilor politicienilor din PSD şi ALDE care încearcă să-şi depăşească micimea vorbind de o personalitate monumentală, precum cea a defunctului şef de stat al României şi comandant al Armatei Române, cu gradul de mareşal. Dacă ar fi citit măcar deviza Casei Regale ”Nihil sine Deo” – ”Nimic fără Dumnezeu”, actualii guvernanţi, ar fi înţeles cât de neînsemnaţi sunt în faţa Istoriei. Imediat după ce s-a încheiat Şedinţa Solemnă dedicată comemorării Majestăţii Sale Regelui Mihai I al României, guvernanţii au trecut de la discursul fals şi forţat, la apucăturile lor de mahala, preocupaţi să voteze legi în stilul pe care l-au adoptat în ultimul an de guvernare 2016-2017. În discursurile lor, guvernanţii au spus că vor lua exemplu de la Majestatea Sa Regele Mihai I al României, dar în şedinţa de plen care a urmat după, deşi ea fusese fixată pentru data de 12 decembrie 2017, au arătat că nu au nimic în comun cu măreţia şi monumentalitatea operei politice a Majestăţii Sale Regelui Mihai I al României. Le recomand tuturor guvernanţilor să citească lucrarea mea intitulată ”Regele Mihai I în slujba Neamului şi a Ţării – Diplomaţia regală pentru integrarea euro-atlantică a României”, pentru a vedea calitatea, forţa şi eficienţa discursurilor Majestăţii Sale Regelui Mihai I al României, conducător al României, care s-a format în litera şi spiritul legilor României, a tradiţiilor politice şi diplomatice ale înaintaşilor săi, lăsându-se condus de loialitatea, iubirea necondiţionată faţă de Neam şi Ţară.

Majestatea Sa Regele Mihai I, de acolo din Eternitate, va veghea asupra poporului român, aşa cum a făcut-o atât în timpul domniei sale, cât şi în cei cincizeci de ani petrecuţi în exil.

De aceea, doresc ca rândurile de faţă să fie un pios omagiu adus Majestăţii Sale Regelui Mihai I al României, acum când ne mai despart doar câteva zile de înmormântarea Majestăţii Sale în Catedrala de la Curtea de Argeş, unde îşi va dormi somnul de veci, alături de înaintaşii săi şi de soţia sa Regina Ana.