Dan Nasta: "Bunul gust nu se poate cumpara"

- Domnule Dan Nasta, colectia dumneavoastra de arta este celebra. Cum este sa fiti "sclavul" acestei pasiuni care v-a devorat, dar care v-a si implinit? - Totul este o situatie de voluptate

- Domnule Dan Nasta, colectia dumneavoastra de arta este celebra. Cum este sa fiti "sclavul" acestei pasiuni care v-a devorat, dar care v-a si implinit? - Totul este o situatie de voluptate incomoda, pentru ca nu ai capacitatea de rezistenta la ispita. Este o continua cautare in realizarea unei satisfactii, care are un singur nume - contemplarea. Dupa experienta mea, ea are un inceput genetic; am fost crescut intr-o familie care avea cultul caselor frumoase. Una dintre ele a avut chiar nivelul de realizare a unei case de mare calitate artistica inzestrata cu mobilier autentic francez si italian, ceea ce in epoca nu era un lucru obisnuit. La randul meu, casatorindu-ma, am avut o casa de bun nivel mediu, care a necesitat o mobilare: iata un pretext bun de a deveni un scop. Am vrut sa am o casa frumos mobilata. Pe atunci erau vremuri grele, iar in salile de licitatie se puteau gasi cele mai multe si mai variate obiecte. Lumea, pentru a putea trai, trebuia sa vanda. Licitand, puteai obtine viata estetica, in schimbul unor mici economii pe care le dadeam proprietarilor respectivi. Treptat, intamplare dupa intamplare si achizitie dupa achizitie, s-a mobilat o casa pentru placerea mea si pentru desfatarea altora. Incetul cu incetul, s-a format o colectie care, asemeni bulgarelui de zapada rostogolit, s-a amplificat de la sine pe drumul "ispitelor onorate". La un moment dat, am avut marea surpriza de a constata ca, pe langa lucrurile cu caracter european adunate, m-am trezit dinainte cu multe lucruri romanesti, taranesti. Din acea clipa, a inceput lucrarea constienta a construirii, cu exponatele mele, a unei structuri muzeale. De aici inainte, am fost in cautarea unui lacas arhitectural demn sa valorifice aceasta sinteza, care la randul ei sa valorifice spatiul respectiv. - Casa dumneavoastra este ea insasi o opera de arta. Cum ati gasit-o sau mai bine zis cum v-a gasit? - Intotdeauna am visat cu ochii deschisi case frumoase si, intr-o zi, aceasta chemare si-a gasit un raspuns. Un anunt la mica publicitate m-a condus intru totul dezinteresat catre o casa, propusa spre vanzare. Anuntul era ispititor. Nici nu ma gandeam sa cumpar, dar eram curios sa vad cum arata asa ceva. M-am lasat prins in latul ispitei. Pentru nevoile mele, in raport cu mijloacele mele, achizitionarea era quasiideala. Casa si gradina insa raspundeau la glasul sirenei. Dupa multe greutati si o lupta cu 11 procese de evacuare, am izbutit sa patrund metru cu metru in casa al carei proprietar eram. Metru cu metru si an de an. A fost un drum de chinuri care au fost raspunsul la fraza pe care casa mi-a adresat-o din primul moment: "Danuc, vrei sa ma ai? Cucereste-ma!" Am platit pretul ostenelilor facute si visul s-a realizat. Am crezut intotdeauna ca a vrea este o parghie puternica pentru realizarea scopului, a dorintelor. Una dintre devizele mele a fost cea continuta intr-o zicere a lui Caragiale: "Lumea este imperiul posibilului". Intreaga viata m-am sprijinit pe aceasta idealitate, care te poate trage in directia ei spre faurirea unui destin. Aceasta este profesiunea mea de credinta. - Care este relatia pe care un colectionar o are cu obiectele? - "Frecventarea"obiectelor de arta, daca nu faci cumulare de bunuri, asa cum se intampla cu proaspetii nostri imbogatiti, este numai tangential o imbogatire materiala, cat una de cunoastere prin estetica. Aceasta cunoastere este extrem de pretioasa si de rara, pentru ca presupune o stradanie de revelare a unui continut greu de atins. Cunoasterea obiectului de arta presupune o cultura a informatiei si o cultura sufleteasca. Instrumentul decisiv in exercitarea acestor prerogative este ceva inefabil - bunul gust. Nu e de ajuns sa privesti un obiect, fundamental este sa inveti sa-l vezi. Exercitiul de a "dobandi" bunul gust este unul voluptuos, cu o singura conditie: sa-l ai din nastere. Daca nu-l ai, nu-l poti cultiva, nu-l poti educa si, ce este cel mai important, nu-l poti cumpara.