Cum arăta un ,,breaking news” de altădată. Portretul ,,mogulului” de presă în tinereţe

Pentru consumatorul contemporan de mass-media, fenomenul ştirii de ultimă oră sau ,,breaking-news-ului” a devenit ceva banal, pe măsură ce principalele televiziuni româneşti de ştiri au zilnic, oră de oră, ecranele înroşite sau îngălbenite de burtiere cu astfel de anunţuri. Ştirile de ultimă oră fac parte astăzi din cultura noastră contemporană şi sunt martore ale rapidităţii vremurilor pe care le trăim.

În spatele lor se află o echipă, jurnaliştii şi un patron - ,,mogulul”. Şi acest fapt nu este în mod neapărat ceva rău. Este doar contemporaneitatea noastră asumată, a unei  lumi mobile, industrializate, marcate de viteză unde această manieră de a trăi evenimentele este normalitatea. Riscul cel mare este, însă, banalizarea ori superficialitatea. Să ai la fiecare 10 de minute un ,,breaking-news”, deja nu mai este o noutate pentru  bombardatul telespectator pensionar care are mult timp liber ori pentru grăbitul tânăr, cititor de presă online, direct de pe iPhone-ul propriu.

Viteza producerii acestor ştiri ,,teribile” contează doar în lupta pentru rating între ,,mediile’’ naţionale tradusă în  acapararea unei cote din piaţa de publicitate, transformată în bani, mulţi bani ori influenţă. Ştirea de ultimă oră sau englezitul ,,breaking-news’’ are o lungă istorie. Ea nu este invenţia televiziunii, ci a presei scrise.

La noi în ţară, primele iniţiative de presă apar în secolul al XVIII-lea pe fundalul incipientelor încercări de sincronizare cu Occidentul. Un moment definitoriu al pionieratului presei autohtone este cel al anilor 1829-1848 când Ion Heliade Rădulescu, Gheorghe Asachi, George Bariţiu, secondaţi de Mihail Kogălniceanu, Nicolae Bălcescu şi Vasile Alecsandri iniţiau ziare efemere, mai mereu ameninţate de autorităţi, de puterile străine care vedeau în ele mijloace de propagandă pentru ideile revoluţionare. Lipsa cititorilor şi implicit a banilor nu era un fenomen de neglijat în epocă. 

Ziarele  nu se adresau populaţiei în rândurile căreia  fenomenul analfabetismului era regulă, ci unei elite care, în mare parte, abia ştia să citească, o elită conservatoare, care respingea noutatea. Astfel se explică apariţiile fulgurante ale primelor ziare româneşti.

Portretul ,,mogulului” de presă de secol al  XIX-lea: ,,niţi cu aia, niţi cu aia”

Presa românească avea să se dezvolte abia după unirea din 1859, când apar ziare care au o anumită regularitate, o anumită orientare politică sau de idei, iar ,,Românul” şi ,,Timpul” sunt doar două exemple. Lor li se adaugă din 1884 un alt ziar care face istorie la noi, ,,Universul” lui Luigi Cazzavilan. A face presă la vremea respectivă era  o întreprindere  în care îţi riscai banii şi libertatea personală.

Portretul ,,mogulului de presă” de secol  al XIX-lea: un om cu idei revoluţionare, implicat în toate conspiraţiile şi acţiunile care vizau progresul social, liberal radical, conservator sau socialist, scriitor sau savant.

,,Mogulul” era şi o persoană care nu dispunea de mari resurse băneşti: C. A. Rosetti, patronul ziarului ,,Românul” nu-şi putea plăti impozitele şi adeseori obiectele sale erau scoase la licitaţie, iar Cezar Bolliac îşi vindea din colecţia sa de tablouri pentru a scoate ziarul  ,,Trompeta Carpaţilor”. Din aceste motive multe ziare nu supravieţuiesc decât câţiva ani, în cele mai bune cazuri. Personalităţi ale vieţii culturale de la noi, deveniţi ,,moguli” de ocazie, au eşuat în astfel de întreprinderi, iar maestrul Caragiale este exemplul cel mai notoriu. De multe ori patronii ziarelor au probleme cu autorităţile: ziarul ,,Românul” este închis de către Alexandru Ioan Cuza, lui Candiano Popescu, aghiotantul republican al Regelui Carol I, i se interzice publicarea  ziarului ,,Perseverenţa”, este arestat şi anchetat cu câteva luni înainte de celebrul moment al republicii din 8 august 1870.

Ediţia din 20 iulie, 1938, a ziarului „Timpul”, după moartea Reginei Maria FOTO romaniaregala.ro

Primul  mare ,,mogul” al presei  secolului al XIX-lea avea să fie Luigi Cazzavilan.  Pamfil Şeicaru, în ,,Istoria Presei”, îi face următorul portret: ,,el a scăzut preţul la 5 bani, a introdus ilustraţia, a făcut publicitate unor hapuri miraculoase de catramină bune pentru a vindeca orice boală….  Cugetarea lui politică ,« niţi cu aia, niţi cu aia » nevoind să aibă o atitudine, se mulţumea să publice doar informaţii şi telegrame, iar articolele sălcii nu supărau pe nimeni. Take Ionescu a definit, mai târziu Universul, «organul laşităţii de cugetare » .  Prin acest mod de a fi inovativ şi neutru a reuşit să facă din ziarul său cel mai citit ziar al vremii, iar faptul că într-un orăşel de provincie precum Mizilul, la începutul secolului XX, ,,Universul” avea 1000 de abonaţi vorbeşte de la sine despre succesul publicaţiei.  

Unul dintre primele breaking news-uri din presa românească

Cititor în ultimele luni, prin presa românească a  secolului al XIX-lea am găsit, probabil, primul sau unul dintre primele breaking-news-uri din istoria publicaţiilor de la noi: o ştire ,,senzaţională” din ziua de sâmbătă, 9 iunie 1862. Pe prima pagină a ziarului ,,Românul” apar  neobişnuit pentru acea epocă, două coloane goale, care au făcut astfel loc - ştirii senzaţionale, de ultimă oră - vezi foto- al cărei conţinut îl redăm mai jos:

,,Una din cele mai infame crime şi care degradă dacă nu şi ucide o naţiune s-a comisu astăzi pe dealul Mitropoliei; un ucigaş a tras două focuri în d. Barbu Katargiu când eşia în trăsură din întru Mitropoliei şi din nenorocire l-a şi ucisu. Nu este pe putinţă să găsim cuvinte spre a esprima durerea şi îngrijorarea ce s-a răspândit îndată în toată capitala doliul de o asemnea crimă a cuprins toate animele. Ucigaşul cea ce este şi mai de neînţeles a izbutit a  fugi. Sperăm însă din minut în minut a afla  prinderea lui ca cel puţin să nu se poată dovedi cum s-a putut comite o asemenea crimă singura ce nu bântuise încă ţara noastră. Această fatală întâmplare ne sileşte  a scoate mai toată întâia parte a revistei noastre politice în care dezbătându chestiunile politice din întru şi din afară şi despre cele zise în Cameră, este lesne de înţelesu că vorbim de acela care avea puterea în mână şi despre care respectul ne opreşte acuma de a mai zice un singur cuvântu. Ora fiind naintată şi lucrătorii tipografiei lipsindu nu mai puturăm dar decât a scoate tot ce era tipăritu, şi cerem ertare să publicăm  în alb acea parte’’.

Ediţia din 9 iunie 1862 a ziarului „Românul”, primul „breaking news” din presa românească: uciderea lui Barbu Catargiu FOTO Arhivă personală

Ştirea de ultimă oră era senzaţională, ieşită din comun, de aceea redactorii îşi permiseseră să scoată ziarul cu două coloane goale pe prima pagină. Respectul pentru cititor, îl determină pe jurnalist să se justifice şi să se scuze pentru forma neobişnuită a primei pagini. Pentru o lume aşezată, în care timpul curgea fără mari schimbări astfel de evenimente, astfel de întâmplări erau rare…

Astăzi, fenomenul s-a banalizat şi orice informaţie intrată pe fluxul de ştiri devine o ştire de ultimă oră, un ,,breaking news’’, deşi conţinutul său nu este senzaţional.