CRONICA TV

Rezistenta bunului simt Mai exista si o mangaiere pe lumea asta, pentru toate chinurile indurate de-a lungul orelor de privitor la ispravile televiziunilor. Rar, dar daca ai rabdare, se iveste si

Rezistenta bunului simt
Mai exista si o mangaiere pe lumea asta, pentru toate chinurile indurate de-a lungul orelor de privitor la ispravile televiziunilor. Rar, dar daca ai rabdare, se iveste si cate o astfel de recompensa. Zilele trecute ea a venit din partea emisiunii 100% a lui Robert Turcescu, al carui invitat a fost Dan Puric. Am asistat la un adevarat regal al farmecului inteligentei si al bunului simt intelectual. Acest Ariel al teatrului romanesc care este Dan Puric stapaneste ideile cu aceeasi gratie cu care inlantuie gesturile pe scena. O trimitere la Heidegger, la menirea intelectualului vazut ca un instigator la trezire, pare o atitudine fireasca, lipsita de ostentatia ex-catedra a obisnuitilor "Maitres a penser" care bantuie prin televiziunile noastre. Intrebarilor moderatorului li s-a raspuns cu o ploaie de nuante: "Trezirea din anestezie este confundata cu libertatea", "Intelectualul interbelic este cel care filtra totul, tinea echilibrul. Pe noi, revolutia ne-a prins cu garda jos... Suntem fara soclu, "Junimea" nu se putea naste fara Maiorescu". "Cui ii sta mintea sa se mai gandeasca la astfel de lucruri, cand avem facturi de plata", lanseaza gazda o intrebare care, poate, i-ar fi descumpanit pe altii sau i-ar fi indemnat sa se refugieze in generalitati. "Cui ii sta mintea? Mie" - a tasnit raspunsul. Si tot ceea ce a urmat a fost ilustrarea acestei disponibilitati, a exercitiului de a gandi vazut nu ca un lux, ci ca o datorie morala: "In alte tari comunismul nu s-a exprimat atat de dur... Sub umbrela catolicismului solidaritatea este mai puternica... Noi ne ducem la biserica, aprindem o lumanare, dar nu traim... asteptam sa ne trezeasca cineva... Polonezii nu sunt adormiti". Politetea nu a insemnat, pentru invitat, mimarea respectului datorat "casei" in care se afla, televiziunea. Institutia cu acest nume "induce ideea de normalitate a raului... nu educa, nici macar nu informeaza, ceea ce vedem este, in fapt, o deversare de informatii in scopul obtinerii ratingului". De mult nu am mai avut sentimentul ca celui care vorbeste chiar ii pasa de ceea ce se intampla cu noi. Dupa ce l-am ascultat pe Dan Puric vorbind despre "Romania care, din punct de vedere duhovnicesc, este o pustie", nu ma simt stanjenita sa scriu ca vorbele sale mi le-au amintit pe cele ale unui filosof, temator pentru soarta tarii sale: "Ma doare Spania". Nu un politician, nu un guvernant mi le-au readus in memorie, ci un mare actor.