"Caut drumul catre inima ascultatorului"

Invitat de calibru la Festivalul "George Enescu", Misha Maisky este maestru al violoncelului. Exuberant si fermecator, isi cucereste auditoriul prin virtuozitate si naturalete. - Domnule Misha

Invitat de calibru la Festivalul "George Enescu", Misha Maisky este maestru al violoncelului. Exuberant si fermecator, isi cucereste auditoriul prin virtuozitate si naturalete. - Domnule Misha Maisky, cum de ati ales tocmai violoncelul? - Sunt al treilea copil al parintilor mei. Sora mea, care este cu 10 ani mai mare decat mine, e pianista, iar fratele meu, cu 6 ani mai in varsta decat mine, a inceput cu vioara. (A trecut, ulterior, la orga). Pentru mama era suficient sa aiba doi muzicieni in familie. A spus "Ajunge! Vreau ca macar unul dintre copiii mei sa fie normal". (Desi orice se poate spune despre mine, numai ca as fi normal nu...) Cu toate astea, la 8 ani am hotarat brusc ca vreau sa cant la violoncel. De ce la violoncel? Mi-ar fi placut sa am o poveste romantica, sa-mi amintesc despre o seara in care stateam la fereastra si, deodata, am auzit o melodie minunata, cantata la violoncel... Motivul meu a fost mult mai pragmatic: m-am gandit ca voi putea infiinta, alaturi de fratii mei, un trio de familie. Ceea ce, din pacate, nu s-a intamplat nici pana astazi. Acum sper sa alcatuiesc, totusi, un trio de familie, cu copiii mei: am o fata minunata, care canta la pian, iar baiatul este violonist. Cel mai mare vis al meu este sa cantam impreuna. Poate chiar in Romania... - Nu vi se pare o nedreptate ca se compune mult mai mult pentru vioara sau pian, decat pentru violoncel? - Depinde daca esti pesimist sau optimist: jumatatea goala ar fi ca, bineinteles, exista mai multe lucrari pentru pian sau vioara. Dar se poate gasi si o jumatate plina: pentru violoncel s-a compus mai mult decat pentru viola sau double-bass, de exemplu. Exista destula muzica pentru fiecare instrument, n-am avut niciodata sentimentul ca nu am destul de cantat, dimpotriva, nu am suficient timp pentru cata muzica as mai avea de invatat. Mi-as fi dorit ca Mozart sa fi compus macar un concert pentru violoncel. Sau o sonata... N-a facut-o, dar vom supravietui si fara. - Ce fel de violoncelist credeti ca sunteti? - Sper ca sunt un interpret la care lumea recunoaste si apreciaza o anumita generozitate a sentimentelor, dar si respectul pentru lucrarea pe care o canta. E mai important sa respecti publicul si compozitorul decat sa te respecti pe tine insuti. Asta face diferenta intre un foarte bun muzician si un mare artist. - Ce incercati sa gasiti atunci cand va aflati pe scena? - Drumul catre inima ascultatorului, nu doar pe cel spre mintea lui. Incerc sa-i fac pe ceilalti sa inteleaga ceea ce inteleg eu din marea muzica si, astfel, de ce o iubesc. Daca fac un om fericit, eu sunt fericit de zece ori mai mult. - Care este cea mai antipatica parte a muncii dumneavoastra? - Drumurile. Caratul violoncelului peste tot, pentru care am nevoie de un bilet in plus in avion. Mersul cu taxiul... In rest, imi ador profesia, cred ca este cea mai grozava dintre toate.