Andrei Pleşu: „Fără o unificare a memoriei, fără o condamnare comună a nazismului şi a comunismului, Europa nu va fi omogenă“
0
În cadrul conferinţei „Cum ne raportăm la trecut? Cultura memoriei în Europa secolului 21“, scriitorul Andrei Pleşu, alături de ambasadorul Germaniei la Bucureşti, Cord Meier-Klodt, şi de directorul filialei din România a Fundaţiei Konrad Adenauer, Martin Sieg, au explicat necesitatea asumării responsabilităţii faţă de trecut într-un mod comun, la nivel european, atunci când vorbim de regimurile totalitare.
Joi seara, 16 februarie, a avut loc, la Biblioteca Naţională a României din Capitală, dezbaterea „Cum ne raportăm la trecut? Cultura memoriei în Europa secolului 2“, organizată de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) şi Fundaţia Konrad Adenauer, în spaţiul ce găzduieşte expoziţia foto-documentară „Comunismul în România“. La dezbaterea moderată de preşedintele IICCMER, Radu Preda, au luat cuvântul noul ambasador al Germaniei la Bucureşti, Cord Meier-Klodt, directorul filialei din România a Fundaţiei Konrad Adenauer Stiftung, Martin Sieg şi scriitorul Andrei Pleşu.
„Expoziţia îşi propune să ofere esenţa a ceea ce ar trebui să fie, nu foarte departe în timp, un Muzeu al Crimelor Comunismului. Suntem conştienţi de misiunea noastră de a ajuta la o bună înţelegere a unei epoci complexe şi sinuoase“, a spus Radu Preda în deschiderea dezbaterii.
Peste o sută de panouri care documentează în imagini şi texte de arhivă, precum şi scurte explicaţii istorice despre trecutul recent propun un minim consens referitor la ceea ce nu ar trebui să uităm din perioada comunistă. Expoziţia prezintă secvenţial imagini şi mărturii care acoperă teme precum: ideologia comunistă, cucerirea puterii în România, Securitatea ca instrument al Partidului Comunist, ţărănimea şi colectivizarea, politicile demografice, politica externă, îmchisorile comuniste, viaţa cotidiană, precum şi evenimentele din decembrie 1989.
Icoana simbolică din Piaţa Victoriei
„Am ajuns la Bucureşti acum o lună, a fost o perioadă foarte interesantă“, a spus, în limba română, ambasadorul Germaniei la începutul discuţiei. Referitor la tema dezbaterii, Cord Meier-Klodt e de părere că e nevoie de o dimensiune europeană a asumării responsabilităţii faţă de trecut, cât şi a de existeţa unor criterii comune la nivel european în ceea ce priveşte discuţia despre regimurile totalitare. „Trebuie să existe o dimensiune europeană a asumării responsabilităţii faţă de un trecut totalitar. În Germania s-au asumat crimele fascismului, în alte ţări - crimele comunismului, dar acest lucru s-a făcut separat. E nevoie de criterii comune în discuţia despre regimuri totalitare violente“, a declarat diplomatul german.
De la stânga la dreapta: Radu Preda, preşedinte IICCMER, Cord Meier-Klodt, ambasadorul Germaniei în România, Andrei Pleşu şi Martin Sieg, directorul Fundaţiei Konrad Adenauer în România şi Rep. Moldva, priviţi de Octav Bjoza, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Plitici din România Foto: Anca Vancu
În ceea ce priveşte situaţia din ţara noastră, Cord Meier-Klodt a subliniat că „este important ca mesajul României să se audă în Europa“. „Se spune că fiecare criză aduce cu ea o şansă. Se spune că cetăţenii îşi dau seama care e miza atât în Germania, în Europa, dar şi aici, în România. Poate că imaginile din Piaţa Victoriei vor intra în istorie ca o icoană simbol“, a afirmat acesta. Ambasadorul a amintit că România trebuie să fie pregătită pentru anul 2019, când va deţine preşedinţia Consiliului UE şi se va ocupa de probleme comune ale blocului european, adăugând că e o şansă bună pentru a câştiga încredere şi pentru a se impune ţinând cont de poziţia pe care o va deţine. De asemenea, Martin Sieg, directorul filialei din România şi din Rep. Moldova a Fundaţiei Konrad Adenauer, a susţinut ideea diplomatului german, susţinând că „trebuie să existe un front antitotalitar general în Europa“.
„Nazismul - răul absolut, comunismul - accident meteorologic“
Despre unificarea memoriei europene a vorbit şi Andrei Pleşu. „Europa e foarte neomogenă fără a avea o condamnare comună a nazismului şi comunismului“, a declarat scriitorul, făcând totodată o paralelă între cum sunt percepute cele două câmpuri de memorie, dar şi despre „amnezia“ faţă de unii dintre cei mai mari filosofi şi scriitori ai lumii care au elogiat diverşi dictatori.
„Vreau să reamintesc o vorbă pe care a spus-o, după 1989, fostul ministru de Externe al Poloniei – mare istoric, profesor la Sorbona: «Pentru ca Uniunea Europeană să aibă loc cu adevărat, trebuie să aibă loc şi unificarea memorie europene». Aşadar, fără să ajungem să depăşim o anumită asimerie între ceea ce ştim şi condamnăm în zona nazismului şi ceea ce ştim şi condamnăm în zona comunismului, Europa va fi neomogenă“, a subliniat Andrei Pleşu, care a şi menţionat o primă diferenţă de percepţie între cele două regimuri plecând de la expoziţia de la Biblioteca Naţională.
„Dacă vrei să faci o expoziţie despre răul nazist ai un material documentar imens. Şi asta pentru că – să mă ierte domnul ambasador – nemţii au procedat serios. Au făcut fotografii, documentare, filme, procese verbale etc. Există o arhivă enormă care poate fi expusă. În schimb, dacă vrei să expui, în mod simetric, ceva din spaţiul comunist ai fotografii de victime, câte-o maşină de scris, un birou, o celulă, dar sunt lucruri fără impact emoţional, care nu dau o imagine reală a ceea ce s-a întâmplat. Cert e că au fost două proceduri perfect diferite: una se făcea discret, fără prea multe însemnări oficiale, alta se făcea funcţionăreşte. Asta a dat o anumită impresie, la un moment dat, pe care istoricul francez Alain Besançon a explicat-o foarte bine: când citeşti texte despre cele două dimensiuni istorice dramatice ale secolului XX, ai impresia că despre nazism se vorbeşte, pe bună dreptate, ca despre răul absolut şi despre comunism ca de un accident meteorologic“.
„Drăciile“ lui Bernard Shaw şi ale lui Sartre
Andrei Pleşu a oferit şi câteva exemple despre opţiunile - pe care astăzi le considerăm inexplicabile - ale unor artişti sau intelectuali pentru mişcările politice de extremă şi care, pe nedrept, au fost uitate:
- În 1931, George Bernard Shaw a scris, în presa engleză, sumedenie de articole în care se declara entuziamat de Hitler, de Mussolini şi de Stalin. Era echidistant... El a mai spus ceva tot atunci – cum că ar trebui găsite metode umane pentru a ucide pe cei care trebuie excluşi din societate şi le propunea chimiştilor – există şi un film cu discursul lui – să inventeze „a gentlemanly gas“: aşadar, un gaz care, în mod disctret şi fără durere, ucide oameni. Ştie cineva că Bernard Shaw a spus drăciile astea?
- Jean Paul Sartre a spus, în 1972, când era cunoscut şi Gulagul, şi închisorile din tot spaţiul estic, „Anticomuniştii nu trebuie băgaţi în puşcărie fiindcă de acolo se mai iese. Trebuie împuşcaţi“.
- Iată şi un poem de Louis Aragon din 1931:„Cânt hegemonia violentă a proletariatului asupra burgheziei/ Cu scopul nimicirii ei. / Strălucirea împuşcăturilor adaugă priveliştii/ O veselie încă necunoscută./ Sunt executaţi ingineri şi medici./ Moarte celor care primejduiesc cuceririle revoluţiei din octombrie,/ Moarte celor care sabotează planul cincinal“.
- Un fragment din Paul Éluard din 1950: „Stalin e, pentru noi, prezenţa lui mâine, / Stalin alungă nenorocirea, / Încrederea este fructul creierului său iubitor“. Atât Éluard, cât şi Aragon au câte o piaţă pe undeva în Franţa.
- Marx despre tortură: „Tortura a dat naştere celor mai ingenioase inovaţii, creându-se astfel pentru mulţi meseriaşi cinstiţi numeroase locuri de muncă“. Tot Marx: Credinţa iudaică îmi repugnă, pentru că banul e zeul gelos al lui Israel, alături de care niciun alt dumnezeu nu poate exista“.
Când s-a dărâmat statuia lui Lenin din faţa Casei Scânteii – care, de altfel, s-a dărâmat greu că era foarte bine clădită – m-a sunat ministrul de Interne de atunci: „Domnule Pleşu, totuşi, a fost o personalitate. N-ar trebui să spuneţi câteva cuvinte?“
Informaţii, istorii şi mărturii despre Experimentul Piteşti
Ambii ochi ai răului
Şi prin aceste eceste exemple, spune Pleşu, se vede, „asimetria memoriei“. „Eu nu spun să le relativizăm, să le minimalizăm, spun că ar fi corect să ne aducem aminte şi de acestea“, a explicat Pleşu, rememorând totodată un moment din perioada când deţinea funcţia de ministru al Culturii: „Când s-a dărâmat statuia lui Lenin din faţa Casei Scânteii – care, de altfel, s-a dărâmat greu că era foarte bine clădită – m-a sunat ministrul de Interne de atunci: «Domnule Pleşu, totuşi, a fost o personalitate. N-ar trebui să spuneţi câteva cuvinte?».
„N-am spus toate aceste exeple ca să diminuez cumva unul dintre cele două răuri – am vrut doar să arăt că răul e pervers, e ubicuu şi îi facem un serviciu dacă nu-i vedem decât ochiul drept. Trebuie să ne uităm şi în ochiul lui stâng“, a conchis filosoful.
Expoziţia organizată de IICCMER este deschisă publicului larg până în luna martie 2017, de luni până vineri, între orele 8.00 – 18.00.
Se încarcă comentariile...
