FOTO Viaţa lui Fuego, subiect de carte. Ascensiunea cântăreţului e comparată cu calvarul lui Iisus. Totul - sub egida Uniunii Scriitorilor

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Cel mai ironizat cântăreţ din România are un segment de fani care îl idolatrizează. Internetul abundă în ironii la adresa lui Paul Surugiu, alias Fuego, dar admiratorii lui îl proslăvesc ca pe un zeu. Despre Fuego s-au scris deja două cărţi şi urmează a treia. Dincolo de asta, surprinde fervoarea cu care nişte scriitori, membri ai Uniunii Scriitorilor, s-au avântat în laude şi comparaţii greu de imaginat.

Scriitoarea Dora Alina Romanescu (pe numele ei real Saveta Georgescu) a scris două cărţi despre cântăreţul Fuego şi o pregăteşte pe a treia. Dora Alina Romanescu a debutat în lumea literară în 2002, iar în 2009 a devenit membră a Uniunii Scriitorilor. Cărţile despre Fuego, „Gara Centrală” şi „Mărturii de iubire”, sunt cele mai cunoscute opere ale sale. În prefaţa şi în introducerea romanului „Gara Centrală”, alţi doi membri ai Uniunii Scriitorilor se întrec în a-l lăuda pe Fuego şi cartea dedicată lui.

„Calvarul iisusic” al lui Fuego
Poetul Ion Roşioru, membru în Uniunea Scriitorilor de peste 15 ani, scrie: „Nu-i vorba, aşa cum s-ar putea crede, de o biografie romanţată, ci de un bildungsroman în toată puterea cuvântului şi respectând întreg canonul speciei. Calea protagonistului nu-i deloc una presărată cu roze, ci populată ca şi în basme, cu tot felul de probe iniţiatice, deloc uşoare şi atrăgând după ele sau implicând descurajarea, eşecul, angoasele existenţiale, îndoiala şi tentaţia de a abandona urcuşul spre crestele consacrării. Pentru descrierea acestei ascensiuni gemene cu calvarul iisusic, autoarea recurge la o metaforă cum nu se poate mai inspirată:  cea a trenului vieţii”.

Contactat de "Adevărul", Ion Roşioru îşi pune cenuşă în cap: „Cartea este o pagină de maculatură ratată. O carte pentru domnişoare. A mizat pe popularitatea lui Fuego. Regret. Aşa se întâmplă: după ce scrii, apar multe îndoieli. Ea avea nevoie de nişte cronici. Sunt momente în care oamenii au nevoie de nişte încurajări pentru a intra în Uniunea Scriitorilor”.

Parafrazându-l pe Marin Sorescu, am putea afirma şi noi că Fuego n-a existat, ci a existat doar o voce de aur care a trebuit să poarte un nume. Şi acest nume a generat o carte întru totul tulburătoare, cu multele-i puseuri intertextuale, şi, poate, cu mii de cititori, o carte ce-şi merită extrapolată definiţia pillatiană a poemului într-un vers („un singur corn, dar câte ecouri în păduri”), mai actuală ca niciodată pentru o scriere precum cea în discuţie Ion Roşioru în prefaţa cărţii „Gara centrală”.   Cartea este o pagină de maculatură ratată. O carte pentru domnişoare Ion Roşioru contactat de „Adevărul”

O carte tulburătoare
Emilia Dabu, critic literar şi membru al Uniunii Scriitorilor, crede că biografia lui Fuego “aduce un plus de noutate în literatură”: “«Gara Centrală» este de o factură nouă în creaţia autoarei. O carte tulburătoare, scrisă cu forţă, iubire, bucurie. Personajul central este Fuego - Paul Surugiu, unul dintre cei mai îndrăgiţi cântăreţi de muzica uşoară. În jurul lui, Dora Alina Romanescu ţese o frumoasă poveste, ne plimbă în lumea acestui star, o lume a purităţii, a celor mai alese sentimente pe care el le dăruieşte cu generozitate celor care îi ascultă şi îi apreciază muzica”.

Să fii membru al Uniunii Scriitorilor nu este doar o mândrie. Membrii acestui for literar au şi beneficii materiale la bătrâneţe. Astfel, pe lângă pensia acordată de stat, Uniunea mai acordă 50% din cuantumul pensiei. De acest beneficiu se bucură şi scriitoarea Dora Alina Romanescu.

Romanul biografic „Gara Centrală” s-a vândut în 3.000 de exemplare, susţine autoarea.

Fuego la grădiniţă
În cărţile despre Fuego nu există pagină în care să nu apară cuvintele suflet, iubire, lacrimi, gingăşie. Aflăm din primul volum că, la grădiniţă, Fuego l-a luat la ochi pe un copil ţigan pe nume Mădălin. „Doamna educatoare, băieţelul acesta cu pielea negruţă la obrăjori şi la mânuţe a venit din Africa la noi în clasă?”. Se povesteşte că Mădălin, care tocmai picta, a rămas cu pensula în aer. Fuego a mers mai departe: „Aşa mi-aţi spus dumneavoastră, că negrii trăiesc în Africa”. Educatoarea mărturiseşte în carte că a încercat să explice că Mădălin nu era negru, avea doar pielea măslinie. „Măslina e neagră”, a sărit ca ars Fuego. Dar totul s-a terminat, fireşte, cu bine, căci tot Fuego a pus lucrurile în ordine, pe calea dragostei de oameni. Şi a spus: „Mie îmi place foarte mult de băieţelul acesta cu pielea negruţă şi vreau să stau lângă el, pentru că vreau să am şi eu faţa ca a lui”.

„Cu sufletul încărcat de frumuseţea acestei seri”
Din cele două volume ale biografiei mai aflăm că una dintre întrebările care îl munceau pe Fuego în primii ani ai tinereţii era: „Oare o să găsesc o fată care să mă iubească pe mine, pe Paul, şi nu pe Fuego?”. Mai mult, Paul se temea cel mai tare de „fanele frumoase dar care ar putea ascunde de fapt nişte bolnave de SIDA”. Fuego a cunoscut-o pe prima lui iubită, Ana, la un concert pe care l-a susţinut la Grota Miresei. „Ana, ai un nume frumos, de legendă”, au fost primele lui cuvinte către ea. La finalul primei întâlniri, Fuego i-a spus: „Mă despart de tine cu speranţa revederii. Am petrecut cu tine câteva ore şi plec cu sufletul încărcat de frumuseţea acestei seri”.

O bucăţică din sufletul meu
Despărţirea de Ana face parte din a doua carte despre Fuego, „Mărturii de iubire”, scrisă de aceeaşi Dora Alina Romanescu. Aici, Fuego se tânguie de pe culmile gloriei: „Sunt în vârful muntelui, dar mă clatin, n-am putere să îndur mizeriile ce sunt aruncate spre mine. N-am luat nimic niciodată de la nimeni fără să nu dăruiesc în schimb o bucăţică din sufletul meu. Le-am dăruit iubire, căldură, vocea mea, m-am dăruit lor şi drept răsplată aruncă cu noroi în mine... Doamne, cât de singur mă simt aici în vârf!”

Din nou “suflet”
A treia carte din seria Fuego se va numi “Omul din sufletul meu”. Este o carte în care mari personalităţi ale României îi cântă ode lui Fuego. Una dintre aceste personalităţi este regretatul poet Adrian Păunescu. Cartea este gata, însă Fuego a insistat să nu fie lansată în această perioadă în care este ironizat în permanenţă, aşteptând să mai treacă timpul.

Nu, Fuego nu pleacă din România
Prozatoarea Dora Alina Romanescu a infirmat zvonurile cum că Fuego ar pleca din România pentru a se muta definitiv în Republica Moldova. “Nu este adevărat. Paul e afectat de aceste zvonuri. Cum să plece el din ţară, când el cântă «Casa părintească nu se vinde». El vrea să cânte pentru români, dar îl doare, e trist când vede că este batjocorit la emisiunea lui Bendeac”.

Fuego 10

Scriitoarea Dora Alina Romanescu, pe coperta a patra a cărţii "Gara centrală", închinată lui Fuego

Fuego este un mare artist care dăruieşte, dăruieşte, dăruieşte! Are o voce care… care te înfioară! Dora Alina Romanescu scriitoare

Fragmente din "Gara centrală"

Chipul atât de frumos al lui Fuego nu este părăsit decât rareori de zâmbetul şugubăţ, neastâmpărat. Trăirile intense, dăruirea cu care tratează publicul, face din Fuego o flacără care încălzeşte sufletul, luminează calea, iar fiecare clipă trăită alături de el dă vieţii sens şi frumuseţe.

Paul a deschis uşa apartamentului său modern, spaţios, aranjat după ultimele canoane ale modei actuale, decorat de un mare arhitect care a îmbinat cu rafinament utilul cu plăcutul. A poftit-o pe Ana în living şi a adus două pahare în care a turnat suc de portocale. Paul se purta cât mai natural, dorind să nu pară că vrea să o impresioneze prin statutul lui de artist şi prin poziţia sa socială.

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite