Viaţa la coadă

Viaţa la coadă

Cum coada la tacâmuri te poate iniţia în tainele supravieţuirii. Dragoş Voicu şi-a dedicat romanul său de debut despre comunism „generaţiilor care ştiu, spre amintire; generaţiilor viitoare, spre povestire“.

Romanul începe cu zvonul că s-au băgat tacâmuri la Alimentară: „Mă uitam în jurul meu şi vedeam că oamenii erau mai veseli ca de obicei. Se gândeau la tacâmuri. Din când în când deveneau, ce-i drept, şi puţin crispaţi. Se gândeau la coadă. Să ajungă mai repede. Să prindă mai în faţă. Mergeam şi eu cât puteam de repede ţinând strâns punga, banii şi scăunelul pliant. Toţi aveau câte o pungă neagră în mână.

Mă gândeam că, dacă ar fi venit un vânt puternic şi le-ar fi smuls din mână ridicându-le la cer, s-ar fi întunecat pământul... Am mers vreun kilometru până am intrat în bulevard, unde n-am mai reuşit să fac niciun pas. Aici se blocase totul. Părea că întreg oraşul aflase că adusese tacâmuri. Oamenii ieşiseră cu miile şi se strecuraseră pe străduţele cartierelor întrecându-se unul pe celălalt, până ajunseseră aici.

Un tataie zicea că, de fapt, de aici începea coada. Am mai întrebat în stânga, în dreapta, nimeni nu ştia mai nimic. Mă gândeam: de unde o să ştie tata unde să vină să mă schimbe? Până la urmă m-am resemnat şi am rămas acolo. După o oră în care nu făcusem mai mult de trei paşi, aveam să primim vestea trăsnet de la o femeie însărcinată care nu mai putuse sta.

Încă nu băgaseră tacâmuri, dar cu cinci zile în urmă, luni, se zvonise în oraş că o să aducă. Nu se ştia exact când. Oamenii au început să vină încă de atunci, astfel că acum coada înfăşura oraşul de mai multe ori. Îmi şi închipuiam şnurul de oameni, negru şi gros învârtit de atâtea ori în jurul oraşului şi străbătând toate străduţele dintre blocuri şi mă gândeam că dacă Dumnezeu l-ar fi tras de capete ne-ar fi sugrumat cu oraş cu tot.”

„Coada e ca o armată“

Cartea este povestea la persoana întâi a poliţistului Ionuţ Petrescu care îşi aminteşte cum şi-a petrecut copilăria la coadă în anii ’80. Solidari prin aceleaşi trei mari neajunsuri (foame, frig, întuneric), personajele de la coadă (umanitatea, proletară şi intelectuală) îşi povestesc şi îşi pun la cale propriile vieţi, astfel că pentru micul Ionuţ coada, această aşteptare a guralivilor care luptă pentru mâncare, îl iniţiază indirect în tainele supravieţuirii.

Oferind cadrul a numeroase poveşti de viaţă, comice sau absurde ca nişte anecdote, dar şi dramatice (mama lui avortează în secret), coada este pentru Ionuţ o şcoală alternativă a vieţii sau, aşa cum îi spune şi nea Costel, „coada e ca o armată: dacă n-o faci, nu eşti bărbat”.

Căci, dacă la şcoala reală, un fel de apendice al Cântării României, Ionuţ învaţă imnuri bombastice de slavă naţionalistă şi legământuri pioniereşti inepte sau merge la practică agricolă, la coadă face chiar meditaţie cu profesorul Georgescu. În rest, copilăria lui are toate ingredientele epocii de aur: cheia purtată la gât, sifoanele, timbrele, oracolele, jocurile prin şantiere cu acele jucării „fără standarde” (ţevi cu „gornete”, crăcane, pocnitori cu fosfor, explozii cu carbid), gumele de mestecat cerşite de la şoferii de TIR, bananele şi sucurile Pepsi cu care copiiii au tot felul de vise.

Coada este (supra)personajul colectiv şi simbolic al acestui roman, o metaforă a vieţii acelor ani, odiseea convieţuirii oamenilor în zvonistică, lipsuri şi speranţă. Constrânşi să petreacă Crăciunul, Paştele, zilele de naştere, să se căsătorească şi să moară aşezaţi în rând, coada este, de fapt, nodul care leagă vieţile oamenilor.

Scris simplu, limpede şi dinamic, aşadar cu instinct, dar grăbit şi fără consistenţă, populat de personaje pitoreşti conturate fin din câteva tuşe şi condimentat cu mult umor, nu cu nostalgie, dar uşor schematic şi preponderent anecdotic, alternând realismul-documentar cu fanteziile cvasialegorice, dar prea eterogen, „Coada” este un roman pe cât de agreabil, pe atât de inegal. Felia de viaţă şi de umanitate pe care Dragoş Voicu o decupează din epocă, cu destul talent, este însă nepreţuită. Compensează, dar, mai ales, promite.

Info

Coada de Dragoş Voicu

Editura Cartea Românească, 2009

* *