O Colecţie care onorează limba şi literatura română

Am mai spus zilele acestea şi repet şi mă simt dator să repet că sunt onorat, la 88 de ani şi 7 luni, să mă aflu editat in Colecţia Editurii Hoffmann numită Cărţile esenţiale ale literaturii române cu această carte de suflet care poartă titlul „Ultimul ţăran din Slătioara”.

Şi le mulţumesc celor care au susţinut apariţia acestei culegeri de povestiri, pentru că de fapt este o culegere, pe care o consider o sinteză a împătimirii mele dintotdeauna pentru universul ţărănesc căruia i-am consacrat Trilogia Ţărănească – „Nişte Ţărani”, „Iarba Vântului” şi „Crimă pentru pământ”.

Cartea „Ultimul ţăran din Slătioara” este, cum spuneam, alcătuită din două nuvele, cea care dă acest titlu, scrisă  postdecembrist, şi „Un fluture alb cu sânge pe aripi”, publicată în anii 80.

La mijlocul celor două nuvele se află tablete jurnalistice-portret care alunecă fericit, cred eu, în roman, aşa încât pot spune că aceste tablete apar ca nişte capitole ale unui roman întreg.

Cel care a salutat primul nuvela „Un fluture alb cu sânge pe aripi” a fost marele cărturar Virgil Cândea, vicepreşedintele Academiei Române, iar el a făcut atunci trimiteri la mari nume ale literaturii europene şi nu numai ale veacului XX care, sigur că recunosc, m-au influenţat prin nuvelistica lor. Al doilea mare cărturar cucerit de această carte, care a avut prilejul în urmă cu câteva săptămâni să o citească, a fost academicianul Nicolae Dabija, deopotrivă membru al Academiei Române şi al Academiei Republicii Moldova; el a subliniat, onorându-mă, că tabletele, ca de exemplu tableta „Singurul Vis”, sunt ele singure cât un roman.

În sfârşit, aş vrea să adaug că această carte este o carte de suflet a mea, o carte sinteză a patimii mele şi a militantismului meu pentru identitatea naţională românească şi de spirit creştin-ortodox, spirit care subliniază vocaţia dintotdeauna a ţăranului român, vocaţie creştin-ortodoxă întemeiată de Isus care înseamnă vocaţia iubirii aproapelui, vocaţia iertării şi vocaţia milostivirii.

Această credinţă a mea se regăseşte în toate romanele Trilogiei Ţărăneşti în care simbolic se află Prohodul din Vinerea Patimilor ca o justificare a istoriei românilor, iar cartea „Crimă pentru pământ” este structurată în trei mari capitole după structura celor trei Stări ale Prohodului.

Ei bine, această carte ilustrată de academicianul Mircea Dumitrescu apare azi ca o ediţie cu adevărat definitivă, după multe apariţii în diverse edituri, şi încă o dată este datoare neapărat, subliniez, televiziunii care m-a selecţionat şi care m-a însoţit în lansarea celor trei romane din ultimii ani, romane care apar acum ca o schimbare la faţă a viziunii mele scriitoriceşti câştigată, spun eu, de structura concentrată şi meditativă a prozei moderne europene de astăzi.