Măsura propriilor incompetenţe

adevarul

Publicat: 17.12.2008 21:21

Ultima actualizare: 10.08.2022 11:08

Netradus la noi de foarte multă vreme, Le Clézio a primit anul acesta Nobelul literar, stîrnind multora indignare. Globe-trotter prolix (a scris peste 40 de cărţi), dar retras din viaţa publică, Le Clézio are nevoie să fie (re)citit.

Iată povestea genezei la melanezieni, locuitorii insulei Raga din arhipelagul Vanuatu despre a căror istorie şi cultură scrie Le Clézio acest eseu:

„La început, exista doar pămîntul şi vegetaţia sa. Nu era decît un singur cocotier, care a înflorit şi a dat naştere unui fruct enorm ce conţinea spiritul lui Barkulkul.

Apoi fructul a explodat şi şase oameni s-au născut în urma lui. Cel dintîi a fost Barkulkul. Aceşti oameni au căzut pe pămînt pe un pat de frunze de palmier.

O nucă mare de cocos le-a dăruit laptele ei şi a fost primul lor lapte. Cînd au mai crescut, cei şase fraţi trăiau într-o casă de bărbaţi. Într-o zi Barkulkul a spus: «Vom muri cu toţii şi nimeni nu va trăi în urma noastră.

Trebuie să inventăm o fiinţă de un alt gen pentru ca rasa noastră să supravieţuiască. Să culegem castane şi să le coacem pe foc.» Ei au mîncat aceste castane.

Atunci Barkulkul a luat o castană şi a aruncat-o spre cel de-al cincilea frate, iar castana i s-a lipit de mădular. Acel bărbat a început să plîngă, încercînd să-şi smulgă castana, dar ea era bine lipită şi, cînd a înlăturat-o, şi-a smuls şi testiculele.

Aşa a devenit femeie. Fraţii au respins-o şi i-au spus: «Du-te la casa ta.» Şi ea s-a dus... Noaptea a venit, iar fraţii erau cu toţii în casa bărbaţilor.

Cel de-al şaselea frate, Barkulkul, se duse lîngă femeie în casa ei şi se culcară împreună. Bărbaţii ascultau şi îl auzeau pe bărbat cum se suie pe ea şi o pătrunde, dar femeia încerca să-l împiedice. Cînd a făcut dragoste cu ea, ea a plîns, spunînd «Vai, mamă, o să mor!».

Ceilalţi bărbaţi i-au strigat de departe: «Ia termină cu plînsul!» Iar ea a încetat să mai plîngă. Apoi perechea a dormit, iar ea devenise femeia lui...”

Anticolonialism corect politic

Le Clézio a predat la o universitate budistă din Thailanda, a trăit cîţiva ani alături de indieni din Panama, a călătorit în Nigeria şi Japonia, a trăit în SUA, Franţa şi Mauritius, iar în prezent stă mai mult în Mexic.

A scris numeroase cărţi de ficţiune şi de eseuri inspirate de culturile exotice tradiţionale, volumaşul de faţă fiind dedicat melanezienilor descoperiţi şi colonizaţi în secolul XVIII de hispanici, francezi şi englezi.

Ghid cultural îi este o militantă pentru drepturile femeilor din Raga şi Le Clézio spune o „poveste” (acesta este subtitlul cărţii) exotică anticolonialistă în care evocă exploratorii europeni ai arhipelagului, citează date istorice, reproduce legende, ritualuri şi cutume melaneziene.

„N-ar trebui să existe niciodată un alt motiv de a călători decît acela de a-ţi măsura propriile incompetenţe”, spune francezul.

Într-o naraţiune destul de dezlînată ce pendulează între liric şi politic, Le Clézio vorbeşte despre arta împletitului de rogojini la femei (despre planta kava din care se face o băutură drog, despre porcul venerat în religia şi în miturile lor sau despre bislami, dialectul creol al arhipelagului.

Într-un discurs anticolonialist corect politic lipsit de orice nuanţe, scriitorul francez deplînge intruziunea colonialistă violentă a occidentalilor („rapturile şi sclavagismul”) şi vorbeşte despre „istoria schimonosită” a melanezienilor cărora nu le-a mai rămas decît „nihilismul şi deznădejdea”.

Colonialiştii (văzuţi doar ca traficanţi de sclavi, pedofili şi misionari) au adus crime şi epidemii. Umanistă dar nerelevantă artistic, această povestire-eseu deschide o serie de autor unde fără îndoială vor fi traduse şi titluri literare mai importante din opera francezului.