INTERVIU Haruya Sumiya, traducătorul lui Paul Goma în limba japoneză:  „A fost mai greu decât cu Mircea Eliade, greu şi fermecător  în acelaşi timp“

INTERVIU Haruya Sumiya, traducătorul lui Paul Goma în limba japoneză:  „A fost mai greu decât cu Mircea Eliade, greu şi fermecător  în acelaşi timp“

Traducătorul Haruya Sumiya

Haruya Sumiya a tradus romanul "Justa" de Paul Goma, în limba japoneză. Paul Goma a aniversat 82 de ani pe 2 octombrie. Haruya Sumiya spune, într-un interviu realizat de Mariana Sipoş, că a fost dificil să traducă în japoneză „cuvintele inventate sau combinate într-un mod nemaipomenit“ de Paul Goma.

Interviu realizat de Mariana Sipoş

Paul Goma (n. 2 octombrie 1935 în satul Mana, comuna Vatici, judeţul Orhei, Basarabia), scriitor şi militant anticomunist român, este stabilit la Paris. Poate cel mai cunoscut disident din timpul României comuniste şi unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori postbelici, Paul Goma s-a născut în Basarabia ca al doilea fiu al unei familii de învăţători români.

Sunteţi unul dintre cei mai buni cunoscători ai literaturii române de peste hotare şi un traducător de excepţie al cărţilor lui Mircea Eliade sau Liviu Rebreanu - şi nu numai - în limba japoneză. Aveţi acum în 2017, gata pregătită pentru publicare traducerea romanului „Justa” de Paul Goma. Cum l-aţi descoperit pe Paul Goma?

Primele contacte cu limba şi literatura română datează din anul 1974. Pe atunci, la noi, în Japonia, era încă proaspătă imaginea glorioasă şi atractivă a preşedintelui Nicolae Ceauşescu care refuzase participarea la intervenţia armatei Pactului de Varşovia în Cehoslovacia în 1968. Nu ştiam nimic despre acest "Soljeniţîn din România". După aceea, am vizitat România de câteva ori, chiar şi după 1977, dar nu mi-a pomenit nimeni numele lui Paul Goma. Mai târziu, ocupându-mă de opera şi viaţa lui Mircea Eliade, m-am interesat de diaspora română. Abia după ce-am încheiat munca la traducerea completă a prozei fantastice a lui Mircea Eliade - în trei volume - aş putea spune că l-am descoperit pe Paul Goma.

Cum vi se pare că este apreciat la noi Paul Goma? Am citit o afirmaţie a dvs în care spuneţi: „Mi se pare ciudat faptul că nu mulţi români se interesează de acest scriitor extraordinar”. Cum vă explicaţi această situaţie, văzută din afară şi dintr-o lume atât de îndepărtată cum este Japonia?

În anul 1987, în cadrul Cursurilor de vară de limbă şi cultură română, domnul Ion Coteanu ne-a explicat cursanţilor străini, cu un zâmbet ironic, despre o caracteristică a istoriei României: "Poporul român este un popor bun în înţelegerea situaţiei: n-am avut nici un sfânt martir." Mi s-a părut că aceasta observaţie poate explica multe fenomene, chiar şi atitudinea faţă de cazul Goma.

Poetul Miron Radu Paraschivescu, în 1967, a putut citi un fragment din manuscrisul romanului „Ostinato” de Paul Goma şi a avut sentimentul unei descoperiri, exclamând: „dar băiatul ăsta este un Soljeniţîn român”. Romanul (care avea ca temă deportarea saşilor şi închisorile comuniste) nu a putut fi publicat în România din cauza cenzurii. A apărut în Germania la marea editură Suhrkamp şi lansat la Târgul de carte de la Frankfurt în 1971, pe afişul lansării putându-se citi sub fotografia lui Paul Goma „Ein rumänischer Solschenizyn”. Cum receptează cititorii din ţara dumneavoastră o astfel de literatură despre ororile comunismului?

Românii spun că poporul a suferit sub regimul comunist. Dar în România n-a existat niciodată un adevărat comunism, ci numai stalinism şi ceauşism. În secolul XX până la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, Japonia a fost sub regimul militar-imperialist, o formă cumplită de totalitarism, împotriva căruia au luptat şi au fost martirizaţi mulţi comunişti de bună credinţă - y compris excelentul scriitor Kobayashi Takiji. El a fost urmărit de tokko (poliţia specială pentru represiune politică) şi torturat în închisoare. Cu toate ameninţările şi torturile, a refuzat până la moarte tenko - convertirea - şi acceptarea Tenno-sei, atotputernicia Impăratului. Sună paradoxal, dar eu l-aş compara pe Paul Goma cu Kobayashi Takiji, scriitor comunist care este simbolul luptei tenace împotriva regimului militar-imperialist japonez.

Pentru mine a fost o mare bucurie să aflu că aţi tradus „Justa”, e una din cărţile lui Paul Goma la care ţin foarte mult. Pentru că în această carte se vorbeşte de prima arestare a lui Paul Goma, la numai 21 de ani, de pe holurile facultăţii, dar şi pentru că am avut şansa să cunosc în anii 80 (cu mult înainte de publicarea cărţii lui Paul Goma) persoana reală care a fost prototipul personajului literar Justa. Este vorba de Gloria Barna din Timişoara, care a devenit scriitoare (cu pseudonimul Alexandra Indrieş), un om excepţional, am devenit chiar prietene. Ea mi-a povestit despre anii petrecuţi în închisorile comuniste şi motivul pentru care viaţa i-a fost atât de crunt frântă în anii studenţiei. Din păcate, a murit înainte ca romanul „Justa” să fie publicat. Şi când am scris un articol despre personajele lui Paul Goma (în revista Luceafărul, nr. 1, 1999), el însuşi s-a mirat cum de am putut să o identific. De ce v-aţi oprit asupra romanului „Justa”?

Va mulţumesc mult pentru aceste informaţii. Prin acest personaj, romanul e foarte atrăgător, palpitant chiar. M-a interesat şi scena din facultate. Am putut întrezări atmosfera de la Institutul de literatură şi critică "Mihai Eminescu", acea fabrica de literatură, care nu e cunoscută deloc la noi, dar din care au apărut multi scriitori buni. Acesta a fost un alt motiv care m-a îndemnat la traducerea romanului. Dacă voi avea timp, m-aş ocupa de Din Calidor şi de Săptămâna roşie. M-ar interesa şi Ostinato şi Gherla, deşi nu le-am putut citi încă.

Paul Goma este un mare creator de personaje, dar şi de un limbaj aparte, fascinat de puterea cuvintelor, talent pe care, spune el, l-a moştenit de la mama sa care avea o spontaneitate ieşită din comun pentru a crea jocuri de cuvinte sau chiar cuvinte şi expresii noi. Cât de greu a fost, însă, să-l traduceţi pe Paul Goma în japoneză?

Da, traducându-l pe Paul Goma, m-au împiedicat de mai multe ori cuvintele inventate sau combinate într-un mod nemaipomenit. A fost mai greu decât cu Mircea Eliade, greu şi fermecător în acelaşi timp. În tradiţia poeziei clasice japoneze delicate, tehnica jocurilor de cuvinte are o importanţă aparte. Nu ştiu în ce măsură am reuşit, dar ca traducător japonez am primit cu încântare dificultatea textului lui Paul Goma.

Aveţi un mesaj pentru Paul Goma?

Înţeleg că pe 2 octombrie se va sărbători a 82-a aniversare a domnului Goma. Deşi mă aflu atât de departe, îi doresc, acum mai ales, să încerce să găsească o consolare la tristeţea care a survenit în viaţa domniei sale şi să aibă parte de noi zile fericite şi numeroase. Sper ca la aniversarea de anul viitor să-i pot oferi versiunea japoneză a romanului Justa. Deocamdată, numai bine îi urează un sincer admirator al domniei sale. La mulţi ani, domnule Paul Goma!

 

 

citeste totul despre: