FRAGMENT „Ei mă consideră făcător de minuni. Viaţa lui Arsenie Boca”, de Tatiana Niculescu, a apărut în librării

În volumul „Ei mă consideră făcător de minuni. Viaţa lui Arsenie Boca”, Tatiana Niculescu retrasează firul vieţii omului în jurul căruia s-a format nu adevărat cult. „Adevărul” prezintă, în avanpremieră, un fragment din volumul scris de Niculescu, apărut la editura Humanitas.

„Arsenie Boca. Cine este acest om care dă sens şi speranţă atâtor vieţi deznădăjduite? Este cultul lui o vastă operaţiune de marketing religios, şi-atât? Are viaţa lui datele recognoscibile ale vieţilor de sfinţi ai creştinătăţii? Cum se face că un om preocupat de profunde căutări intelectuale şi care s-a declarat în repetate rânduri împotriva „minunismului“ a ajuns să fie asociat atât de insistent cu miracolul, cu fantasticul, cu paranormalul?” La astfel de întrebări a încercat să răspundă Tatiana Niculescu, scriindu-i povestea. Aut6oarea consideră că dincolo de procesul de canonizare al lui Arsenie Boca şi de controversele pe care le-a stârnit, dincolo de turismul religios, biografia acestuia este una pasionantă, „ca un pelerinaj la locurile secrete din noi înşine, unde se nasc deopotrivă spaimele şi speranţele” 

-FRAGMENT-

„Argument

Cine este Arsenie Boca? Dacă cineva s­ar fi ostenit să pună această întrebare cu treizeci de ani în urmă, puţini ar fi ştiut să răspundă în vreun fel. Pusă în zilele noastre, întrebarea primeşte nenumărate răspunsuri: un sfânt, Sfântul Ardealului, un făcător de minuni, un vindecător, un vrăjitor, un călugăr luminat, un ascet intelectual, un ocultist, un impostor etc. Oricare ar fi răspunsul, chipul lui Arsenie Boca reprodus de pe o fotografie de tinereţe te întâmpină pretutindeni: la piaţă, la spital, în autobuz, în taxi, la supermarket, pe tarabe, în librării, la frizerie, în instituţii publice şi private, adică oriunde cineva speră că omul acesta are puterea de a face viaţa mai bună, mai frumoasă, mai uşoară şi de a alina suferinţa de orice fel. Este, cu siguranţă, mai prezent în viaţa multor credincioşi decât Iisus Hristos. Pe internet circulă petiţii pentru canonizarea lui. Firme de turism fac oferte de pelerinaj la Prislop, promiţând că acela e un loc unde se întâmplă minuni. 

Acum câţiva ani, prin împrejurimile Clujului se vindeau sticluţe cu apă vindecătoare de la mormântul lui Arsenie Boca. În cutiile poştale se strecoară câte o coală de hârtie împăturită cu grijă despre mărturia cuiva care l­a cunoscut şi care povesteşte cum Părintele Arsenie l­a lecuit de o boală gravă prin puterea rugăciunii. La sfârşitul mărturiei, ţi se indică să dai foaia mai departe dacă vrei să ai şi tu parte de binecuvântarea lui Arsenie Boca. 

Cine este, aşadar, acest om care, mai mult decât oricine în România contemporană, reuşeşte să dea sens şi speranţă atâtor vieţi deznădăjduite, lipsite, altminteri, de orice sprijin din partea instituţiilor statului sau a Bisericii? Este cultul lui o vastă operaţiune de marketing religios şi­atât? Are viaţa lui datele recognoscibile ale vieţilor de sfinţi ai creştinătăţii? Cum se face că un om preocupat de profunde căutări intelectuale şi care s­a declarat în re petate rânduri împotriva „minunismului“ a ajuns să fie asociat atât de insistent cu miracolul, cu fantasticul, cu paranormalul? Iată câteva întrebări din care a rezultat, până la urmă, această carte. E vorba despre o biografie a lui Arsenie Boca bazată pe documente şi mărturii din Arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (ACNSAS), pe amintiri şi evocări publicate de­a lungul timpului în cărţi, ziare şi broşuri, pe scrierile lui, puţine şi greu de autentificat, pe o hermeneutică a frescelor pictate de el, pe lecturile lui, atât cât pot fi ele urmărite şi intuite de­a lungul vieţii sale. 

Dosarele CNSAS conţin multe declaraţii făcute de Arsenie Boca cu prilejul diferitelor anchete. Nu există dovezi că i­ar fi fost smulse sub tortură. Conţin, de asemenea, rapoarte ale unor informatori, colaboratori ai Securităţii sau turnători, precum şi declaraţii ale unor oameni care i­au fost apropiaţi. Am reţinut din dosare date, fapte, situaţii reale. Am ignorat, în schimb, interpretările, adesea inepte, ale angajaţilor Securităţii, preferând să le citesc mai curând printre rânduri decât să le iau în serios. Biografia este un gen literar de graniţă – între document şi roman istoric – mai puţin practicat şi cunoscut în România, unde se confundă adesea abordarea romanţată, care face portretul idealizat al unei personalităţi, cu abordarea documentară, prin care se redă literar, dar cât mai aproape de adevărul istoric, povestea vieţii unei personalităţi. Cartea de faţă, ca şi celelalte biografii pe care le­am scris, aparţine, cel puţin în intenţia mea, genului biografiei documentare. Sunt încredinţată că, dincolo de procesul de canonizare a lui Arsenie Boca şi de controversele pe care acesta le stârneşte, dincolo de turismul religios şi de politicile bise‑ riceşti, povestea vieţii lui este cel puţin la fel de pasionantă ca un pelerinaj la locurile secrete din noi înşine, unde se nasc deopotrivă spaimele şi speranţele.” (Copyright: Editura Humanitas)

Tatiana Niculescu  (foto: dreapta) a debutat cu romanul Spovedanie la Tanacu (Humanitas, 2006) ce a devenit piesă de teatru în dramatizarea autoarei şi în regia lui Andrei Şerban. Acelaşi roman a stat la baza filmului După dealuri, care a obţinut premiul pentru cel mai bun scenariu la Festivalul de Film de la Cannes în 2012. Între 1995 şi 2008, a fost redactor, prezentator şi apoi redactor-şef al secţiei române a BBC World Service. La Editura Humanitas a îngrijit volumul Cine mi-a ucis fiul? Dosarul Frumuşanu–Crăiniceanu se redeschide, semnat de Ştefan Frumuşanu (2015), a coodordonat volumul colectiv Iubirea din oglindă. Despre sex şi identitate (2017) şi a publicat volumele Regina Maria: ultima dorinţă (2015; ed. a II-a 2016), Mihai I: ultimul rege al românilor (2016) şi Mistica rugăciunii şi a revolverului. Viaţa lui Corneliu Zelea Codreanu, bestseller Humanitas 2017.