VIDEO Dan C. Mihăilescu, la Adevărul Live: „România e un car cu boi care trece prin istorie cu o linişte nesfârşită”

0
Publicat:
Ultima actualizare:

„Le-am compătimit fragilitatea spirituală, sărăcia etică, debusolarea estetică, dizarmonia. Şi nerăbdarea de a se consuma frenetic întru inutilitate“, scrie Dan C. Mihăilescu despre tinerii secolului XXI. Despre epoca fast-forward şi despre alternativa rânduielii, armoniei şi echilibrului, a vorbit, la Adevărul Live, Dan C. Mihăilescu, autor al volumului epistolar „Despre nerăbdarea de a fi răbdător“, alături de Ciprian Măceşaru.

Despre cultul clipei, despre relaţia noastră cu trendurile ca un perpetuum mobile, despre telefonul mobil, internet, Facebook, despre viteza nefirească şi despre cealaltă lume, a măsurii, a chibzuinţei şi a profunzimilor, a vorbit, la Adevărul Live, Dan C. Mihăilescu.

„Nerăbdarea de a fi răbdător“, captivant dialog epistolar între doi neliniştiţi asumaţi, este apologia – adesea, deloc subtilă – a justei măsuri. Autorul a vorbit, la Adevărul Live, despre această apariţie editorială inedită şi despre moderaţie, toleranţă şi ierarhie. Despre construcţia temeinică atât de necesară României.

Volumul „Despre nerăbdarea de a fi răbdător” – Dan C. Mihăilescu şi Ciprian Măceşaru, dialog epistolar va fi lansat vineri, 21 noiembrie, la ora 18.00, la Târgul de Carte Gaudeamus, care se va desfăşura la Romexpo între 19 şi 23 noiembrie.

Tot timpul prezent a idealizat trecutul şi a diabolizat viitorul. Insa nu e chiar aşa... Tot ce e cumplit acum, va fi normal mâine, spune Dan C. Mihăilescu în direct în studioul Adevărul Live.

Ce faci cu răul când e estetic ambalat? Trebuie să faci un meniu echilibrat, în aşa fel încât să le dai tinerilor şi acces la literatura de calitate. Însă tinerii, vedeţi, sunt deprimaţi, sunt nevrozaţi, undeva sufletul lor simte nevoia de a fi căptuşit... Şi cine îţi dă asta? Cultura. Până la urmă totul e să fii un om armonios.

Eu sunt un paradox viu. Vin aici şi în loc să vorbesc despre răbdare şi să dau citate din Pateric, eu vorbesc într-un ritm dement.

„Nevoia de a avea un telefon de ultimă generaţie, de a fi pe intyernet în permanenţă îţi dă acces la informaţie, dar nu ne mai dă repaos pentru a trăi, lucrurile trec pe lângă noi, nu mai avem timp să le digerăm”, a spus Ciprian Măceşaru, care a ajuns între timp în studioul Adevărul Live.

„România e un car cu boi care trece prin istorie cu o linişte nesfârşită”, a spus Dan C. Mihăilescu.

„Sunt tot mai mulţi oameni care vor să meargă în Siberia, să stea singuri câteva luni printre zăpezi, tineri care visează să meargă în TibetŢ, crede dan C. Mihăilescu, vorbind despre felul cum oamenii vor totuşi să evadeze din viteză...

„Noi nu facem o pledoarie anti-tehnică, noi facem doar o pledoarie împotriva superficialităţii”, completează Ciprian Măceşaru. „Răbdarea trebuie să fie o răbdare lucidă”.

image

„Răbdarea vine şi cu vârsta”, consideră Dan. C Mihăilescu. „Ca să ajungi să propovăduieşti ce spun eu trebuie să treci printr-un infarct, prin al doilea şi aşa mai departe. Pentru tine fiecare zi de la Dumnezeu este un dar. Pentru asta trebuie să stai mult în spitale, să suferi mult, să mori mult... Fiecare vârstă are nerăbdarea ei.”

„Noi nu dăm lecţii, nu ţinem predici, în această carte”, mai spune Dan. C Mihăilescu, iar Ciprian Măceşaru spună că a fost chiar un fel de a-şi căuta propria răbdare, în aceste „şedinţe” cu domnul Mihăilescu...

„Noi, românii, suntem maeştri în improvizaţie, în a ştereg etapele”, spune mai departe Ciprian Măceşaru. „Civilizaţiile din Vest pe care noi încercăm să le copiem peste noapte nu sunt chiar aşa uşor de asumat.

„Există o doză de vulgaritate uriaşă în lumea noastră”, mai spune el. „Aş vrea oameni de mai bună calitate în lumea noastră. Aţi observat că noi nu ştim să mergem pe stradă”.

„E un timp bun acum pentru redefinire”, spune Dan C. Mihăilescu în finalul dialogului din studioul Adevărul Live.


Dan C. Mihăilescu, în studioul Adevărul Live FOTO Florin Şuler

image

Scrisoare către cititor, de Dan C. Mihăilescu.

Ziua bună, boieri dumneavoastră.

image

                Vă scrie - speriat de ce i se întâmplă, încă nevindecat de vanitate, pripeală şi autorisipire – un sexagenar care tot luptă să-i vină mintea şi la cap, nu doar sub condei.

Aproape de capătul unei vieţi de fugit intens după o infinitate de iepuri, m-am gândit că-i vremea pentru răbdare. Adică pentru înţelepciune, armonie, cuminţenie şi echilibru în toate cele. Nu lene, indolenţă, dolce farniente, amânare indefinită, nepăsare şi lucru la plesneală, ci, dimpotrivă : ucenicie, rânduială, statornicie, calmul nobleţii senine şi stoicismul bunei resemnări.

Într-o lume copleşită internetic de speed, fastfood, instant, short, quick, click, să dai întâietate încetinelii. Slow-ului : în educaţie, alimentaţie, loisir, sex, locuire, turism, viaţă conjugală, îmbătrânire. Mersul desculţ ce sfidează alergarea şi îţi oferă all the time in the world.

Să fim nişte buni întârzietori, cum ar spune Noica.

În vechile scrieri creştine, răbdarea este suportul credinţei, iubirii şi nădejdii. Iată pentru ce Ciprian Măceşaru, un scriitor mai tânăr cu un sfert de veac decât mine, m-a provocat la un dialog epistolar pe tema răbdării ca aşteptare şi îndurare. A încetinelii temeinice ca fiu, soţ, părinte şi bunic. A improvizaţiei ne-răbdătoare şi disolutive ce caracterizează încă fiinţa românească.

Nu ştiu câte răspunsuri valabile vom fi dat, dar sunt sigur că am pus câteva întrebări incitante.

Dan C. Mihăilescu

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite