Ce înseamnă „Educaţie şi pace“, în viziunea Mariei Montessori VIDEO

Ce înseamnă „Educaţie şi pace“, în viziunea Mariei Montessori VIDEO

Maria Montessori  (1870 -1952)

„Educaţie şi pace“ este un nou volum de Maria Montessori, despre educaţia făcută cu dragoste, blândeţe şi calm şi pacea interioară care se poate construi astfel în sufletul copiilor, precum şi pacea mondială care s-ar putea instaura într-o lume ai cărei locuitori ar fi educaţi în spiritul Montessori.

Ştiri pe aceeaşi temă

Pacea este un obiectiv care se poate realiza numai printr-un acord şi există două mijloace care conduc la această uniune pacificatoare: unul este efortul imediat de a rezolva conflictele fără violenţă, adică evitând războiul; celălalt este efortul prelungit de a construi în mod stabil pacea între oameni. Evitarea conflictelor este misiunea politicii. Construirea păcii este misiunea educaţiei. Este urgent necesar să facem să se înţeleagă necesitatea unui efort concertat şi colectiv pentru construirea păcii”, se arată în prezentarea volumului "Educaţie şi pace", de Maria Montessori, publicat la Editura Vremea.

Volumul se compune din conferinţe susţinute de Maria Montessori şi intervenţii ale acesteia în cadrul unor congrese internaţionale pe tema păcii – care e soluţia instaurării păcii în lume pe termen lung? Educaţia copiilor ar fi răspunsul. Însă Maria Montessori nu pune problema păcii exclusiv sub forma lipsei conflictului armat, ci o redefineşte drept a doua natură a omului.

„Fie masele se vor organiza şi vor pune stăpânire pe lumea mecanică, fie lumea mecanică va distruge omenirea. Acest pas formidabil şi această cursă universală a omenirii spre progres cer ca omenirea să se organizeze pentru a le susţine. Este urgent necesar ca omenirea întreagă să intervină şi să remedieze un defect care pune în pericol existenţa civilizaţiei. Omenirea trebuie să se organizeze pentru că zidul este gata să cedeze şi pe acolo intră duşmanul, adică războiul, nu cel material, dintre naţiuni, ci lipsa de pregătire a omului şi izolarea individului. Trebuie să dezvoltăm viaţa spirituală a omului şi să organizăm apoi omenirea pentru pace. Pacea reprezintă latura pozitivă a reconstrucţiei societăţii umane pe baze stabilite ştiinţific. Armonia socială paşnică trebuie să aibă o singură bază, iar aceasta nu poate fi alta decât omul însuşi.

Reconstrucţia, adică o aşezare stabilă şi definitivă, nu este luată în considerare de practică, deoarece aceasta porneşte de la punctul de vedere al conservării. Este clar că evoluţia neprevăzută şi fantastică survenită în organizarea mediului din ultimii cincizeci de ani datorată descoperirilor ştiinţifice a generat condiţii atât de diferite în viaţa oamenilor încât este absolut necesar să se ia în considerare latura umană, pentru a ajuta la evoluţia oamenilor ca atare. Şi tocmai aceasta este misiunea educaţiei.”

Scurt istoric al educaţiei Montessori în România


"În perioada interbelică, educaţia Montessori era bine cunoscută în România. Operele principale ale Mariei Montessori publicate până la cel de-al Doilea Război Mondial au fost traduse şi în limba română. Educatori şi profesori români au participat la congrese internaţionale Montessori, au fost deschise şcoli în diferite oraşe ale ţării. A fost înfiinţată Asociaţia Montessori România (AMR), avându-l pe Constantin-Rădulescu Motru drept preşedinte şi pe Ion Rădulescu-Pogoneanu drept vicepreşedinte; Nicolae Titulescu a fost numit preşedinte onorific, iar secretar era Ilie Şulea Firu. Din comitetul onorific făceau parte şi Dimitrie Gusti, Constantin Angelescu şi Constantin Kiriţescu. Nicolae Titulescu era, de asemenea, şi membru onorific al comitetului organizaţiei Association Montessori Internationale (AMI), organism internaţional înfiinţat de Maria Montessori însăşi. AMI are menirea de a proteja şi continua opera Mariei Montessori şi deţine standardele de calitate ale educaţiei Montessori la nivel internaţional. În 1931, Maria Montessori l-a numit pe Ilie Şulea Firu, cu care a avut o corespondenţă bogată, director general al mişcării Montessori din Romania. În 1977 apare în limba română cartea Descoperirea copilului în traducerea lui Ilie Şulea Firu, care devine preşedintele AMR şi va păstra această funcţie până la stingerea sa din această viaţă.

Acest entuziasm extraordinar din perioada interbelică se va stinge treptat odată cu instaurarea regimului politic ce a urmat.  

Atmosfera Montessori s-a revigorat în România după evenimentele din decembrie 1989. Au fost traduse în limba română cărţile Mintea absorbantă şi Secretul copilăriei.

Au fost înfiinţate grădiniţe şi şcoli Montessori în cadrul favorizant al recunoaşterii metodei prin Legea Educaţiei. Ministerul Educaţiei aprobă curriculumul Montessori.

Relaţia cu AMI se restabileşte treptat şi se semnează, la 28 mai 2012, acordul de afiliere cu Asociaţia pentru Dezvoltarea Educaţiei Montessori din România (ADEMR), reprezentant AMI în România, cu scopul de a promova educaţia Montessori, de a contribui la formarea comunităţii şi la menţinerea standardelor educaţiei Montessori în ţara noastră.

Acţiunile ADEMR se doresc a fi o continuare a eforturilor depuse în perioada interbelică şi după decembrie 1989 de către AMR. Din 2013, Montessori Institute of Bucharest (MIB) organizează cursuri de formare pentru educatori acreditate de AMI şi astfel devine posibilă creşterea constantă a numărului de grădiniţe şi şcoli Montessori în ţara noastră.

 Încet, încet, se aprinde din nou flacăra Montessori în România, care pune în lumină, pe soclul firescului, copilul, această fiinţă necuprins de frumoasă şi minunată în ochii celor care o înţeleg", spune Mariana Uliţă, membru fondator al Asociaţia pentru Dezvoltarea Educaţiei Montessori din România.

 

citeste totul despre: