Apariţia unor scrisori dezvăluie încercările lui Charles Dickens să-şi interneze nevasta intr-un azil de nebuni

Analiza unor scrisori proaspăt descoperite de către un un profesor de la University of York pune într-o nouă lumină relaţia dintre soţii Dickens,  marele scriitor încercând la un moment dat să se debaraseze de soţia sa, Catherine şi să o interneze intr-un azil de nebuni, pentru a putea trăi cu actriţa  Ellen Ternan, amanta de numai 18 ani.

Până în zilele noastre, majoritatea poveştilor despre căsnicia  soţilor Dickens, care a luat sfârşit în anul 1858 a fost prezentată mai curând din perspectiva marelui scriitor.

Contextul societăţii victoriene la acea epocă atrăgea oprobiul opiniei publice faţă de situaţiile de divorţ. Mai mult, barbaţii erau favorizaţi în cadrul proceselor, fiind mult mai simplu să-şi acuze soţia pentru un oarecare cusur, decât ar fi putut aceasta să-si denunţe soţul pentru adulter.

Cu toate acestea,  scrisorile ieşite la iveală, analizate de profesorul  John Bowen prezintă şi punctul de vedere al soţiei abandonate.

Studiul academic arată că încercările scriitorului de a o interna intr-un spital pentru bolnavi psihic au eşuat într-un final, medicul, un prieten al lui Charles Dickens, refuzând să se lase convins de insistenţele lui, motivând că nu există dovezi ce ar putea demonstra tulburări mintale ale soţiei

Cele 98 de scrisori sunt conservate la Universitatea Harvard, iar John Bowen este primul profesor care a avut privilegiul  de a avea acces la arhivele lor.

"Biografii şi cercetători au documentat  destul de mult comportamentul condamnabil  al lui Dickens la momentul destrămării căsniciei, dar scrisorile demonstrează cum a încercat să încalece legea pentru a plasa soţia, mamă a celor zece copiii ai săi, într-un azil de nebuni, în ciuda sănătăţii sale mintale evidente."

 Firul descoperirii a pornit de la mărturiile descoperite în unele scrisori semnate de Edward Dutton Cook, un vecin al lui Catherine din Camden, un cartier din nordul Londrei, unde aceasta locuia după separarea de Dickens. Destinatarul  acestor scrisori era prietenul  şi colegu său jurnalist William Moy Thomas.

Cook era şi un bun prieten al celui mai mare fiu al lui Dickens, Charley,  fiind totodată şi un apropiat al lui Catherine. Pe măsură ce starea sa de sănătate se înrăutăţea, sotia scriitorului a simţit tot mai mult nevoia să-şi facă ştiute durerea şi umilinţele la care fusese supusă de Dickens după ce acesta cunoscuse tânăra actriţă Ellen Ternan, punând astfel capăt la ceea ce părea a fi o căsnicie trainică şi fericită.

Catherine era foarte bolnavă, injectându-şi doze de morfină de două ori pe zi pentru a-şi reduce durerea, şi se pare că în jurul Anului Nou se destăinuie din nou vecinului Edward, o scrisoare din ianuarie 1879 fiind o nouă mărturie a tentativelor scriitorului de a se descotorosi de nevastă:

„Spunea că şi-a pierdut multe calităţi din aspectul ei fizic după ce născuse zece copii, îmbătrânea, înfăţişarea ei nu mai surâdea soţului la fel ca la început. A încercat chiar să o închidă într-un azil de nebuni, sărmana femeie! Dar oricât de prost e concepută  legea în ceea ce priveşte demonstrarea unei maladii mintale, Dickens nu şi-a îndeplinit stratagema.” 

De-a lungul cercetărilor, profesorul Bowen a studiat şi termenii de amiciţie pe care Dickens îi avea cu medicul Thomas Harrington Tuke pe care încerca să-l înduplece să emită un document care să poată declara soţia cum că ar suferi de o boală mintală pentru a legitima divorţul în ochii societăţii victoriene şi să capete custodia copiilor.

"Se întâmplase ceva ce făcuse ca amiciţia atât de strânsă dintre doctorul Tuke şi Dickens să se răcească în urma acestui episod, iar motivul cred că a fost refuzul doctorului de a-l ajuta în complotul urzit împotriva lui Catherine ", a explicat John Bowen.

Cercetătorii care s-au aplecat asupra cazului soţiei marelui scriitor Charles Dickens au fost motivaţi în special de imboldul revalorificări şi istorisirii unei vieţi pe care societatea din acea vreme nu putea decât să-i acorde o poziţie marginală.

„În unele privinţe este vorba despre o poveste care aminteşte de campania „ #MeToo” pentru că ea vorbeşte despre puterea unei elite de bărbaţi capabilă să domine femeile. De asemenea, este şi povestea încercării de manipulare a unei persoane adusă în punctul de a se îndoi de propria sănătate mintală, iar partea cea mai luminoasă din această întâmplare e capacitatea de a se împotrivi celor bogaţi şi influenţi.”, a adăugat profesorul Browen