Un prinţ din Levant

Albumul „Gheorghe I. Anghel“, editat de ICR, prezintă opera unui artist „obsedat“ de „spaţiul originar“ al antichităţii greco-latine. „Întoarcerea lui Odysseus“, tragedia atrizilor, satyriconul şi eroticonul, hetairele şi efebii, precum şi Alexandria lui Kavafis, sunt teme cărora artistul le-a dedicat întreaga viaţă.

Editura Institutului Cultural Român (ICR) îşi continuă seria de albume dedicate unor remarcabile personalităţi artistice româneşti - au apărut de-a lungul timpului, de pildă, cărţi despre Vladimir Zamfirescu, Devis Grebu, Mircia Dumitrescu, Corneliu Baba, Henry Mavrodin, Tudor Banuş, Teodor Moraru şi alţii - cu o apariţie recentă, dedicată pictorului Gheorghe I. Anghel. La fel de elegant ca şi restul albumelor editate de ICR, actualul volum se ocupă de opera unui artist cu destin atipic (autor, de altfel, şi de literatură cu iz balcanic şi levantin), care a încercat şi încearcă să îmbine în creaţia sa mitologia „spaţiului originar" al Eladei şi al Egeii cu prelungirile bizantine din zona în care autorul s-a format şi cu o tehnică modernă şi originală.

Nu întâmplător, pictorul este un „fiu" al Galaţiului (cu toate că s-a născut, în 1938, la Cluj, dar întreaga copilărie şi-a petrecut-o aici), fascinantul oraş mitic de la gurile Dunării („cântat" şi în literatură de scriitori importanţi, precum Iordan Chimet - „Închide ochii şi vei vedea Oraşul" - şi Camil Baciu - „Grădina zeilor"); de la Galaţi pân'la Brăila nu-i decât un pas (într-un viitor utopic, cele două porturi vor forma un singur megalopolis), iar aici spiritul marelui scriitor Panait Istrati este la el „acasă", cu toate distrugerile aduse celor două localităţi de comunişti. De mic, Anghel a studiat cu legendara pictoriţă gălăţeană Lola Schmierer Roth, care l-a convins să urmeze o carieră de artist plastic: prima opţiune a tânărului fusese şcoala militară de marină, pe care a şi absolvit-o.

Un Ulise modern

Planşele cu lucrările cele mai semnificative ale artistului (plus câteva fotografii ale acestuia, în atelier sau împreună cu fiul său, Crisant, căruia îi şi dedică această carte) sunt intercalate de câteva texte critice dedicate lui Anghel, toate traduse şi în franceză, şi în engleză. Se perindă, astfel, un fragment din discursul rostit de academicianul Răzvan Theodorescu la vernisajul din 1998 de la Muzeul Naţional de Artă al României, un amplu studiu al profesorului universitar Cristian R. Velescu şi un text mai scurt al Ruxandrei Demetrescu (având ca titlu celebrul adagiu al lui Joachim du Bellay, „Heureux qui, comme Ulysse, a fait un beau voyage..."). „Călătoria lui Anghel în lumea picturii durează de o viaţă şi se confundă, în mare măsură, cu propria sa biografie: umană, intelectuală, spirituală, artistică", consideră aceasta din urmă. Aşadar, o „odisee", precum cea a eroului preferat al lui Anghel, grafiat de acesta „Odysseus".

Tot Ruxandra Demetrescu rememorează întâlnirea esenţială, la vârsta de 12 ani, a viitorului artist cu Lola Schmierer Roth: „Momentul providenţial în formarea sa ca pictor l-a constituit, înainte de frecventarea Academiei de Artă bucureştene, întâlnirea (întâmplătoare) cu Lola Schmierer Roth în Galaţiul adolescenţei sale. Prin această remarcabilă artistă, Anghel a avut un acces privilegiat la o mare lecţie, hrănită din exemplul lui Derain şi al expresioniştilor. A fost, pentru a-i relua amintirile, unul dintre cei câţiva aleşi care au putut intra în atelierul pictoriţei, loc ce trebuie să-i fi părut fabulos, unde putea vedea şi mai ales asimila un model cultural ce stătea, fără îndoială, sub semnul excepţiei".

Universul kavafic

Cristian R. Velescu preferă, în textul său, să-l plaseze pe Anghel între termenii binomului apolinic/dionisiac: „Pe suprafaţa uneia şi aceleiaşi imagini, ori poate în adâncul ei, stau faţă în faţă cele două ipostaze - deja de multă vreme canonizate - ale oricărui act cultural, şi, prin extensie, ale oricărui act creator: apolinicul şi dionisiacul. Cel dintâi a îmbrăcat - în pictura lui Gheorghe I. Anghel - hainele tematice ale clasicismului elin, în vreme ce al doilea - aidoma unui duh neliniştit şi rătăcitor - pare a fi împrumutat vremelnic chiar persoana artistului, trupul şi poate chiar fiinţa sa. Nu rareori o asemenea interpretare e determinată de împrejurarea că viaţa se amestecă în operă şi viceversa".

La rândul său, Răzvan Theodorescu face trimitere la „universul poetic precis al unui seducător din Levant": „alexandrinul preţios (...), cetăţeanul Mediteranei Constantinos Kavafis" (unul dintre favoriţii pictorului, de altfel). „Eros şi Thanatos stau parcă alături în universul kavafic (...), într-un Răsărit grecesc care era şi al fastului barbar, dar şi al întunericului şi al sângelui", consideră Theodorescu, care conchide: „Ceea ce putea fi un exerciţiu superior livresc şi «fin de siècle» devenea aici, la remarcabilul pictor, desenator şi modelator care este Gelu Anghel, o transfigurare - în termeni plastici de o derutantă modernitate - a părţii aceleia de poveste balcanică străveche şi mereu repetată, unde dragostea fierbinte a trupului şi morţile lente sau violente dau zvâcnet, culoare şi patimă colţului nostru de lume".

Info

Album Gheorghe I. Anghel, ediţie română-franceză-engleză

Editura: Institutul Cultural Român, 2010

Texte de: Răzvan Theodorescu, Cristian Robert Velescu, Ruxandra Demetrescu

Concepţie grafică şi copertă: Anca Anghel Coller, Gheorghe Anghel

Fotografii: Mihail Şerbănescu, Alexandru Ioan Mărgineanu, Anca Anghel Coller

Număr pagini: 208

Preţ: 70 de lei