Un pictor interbelic călător prin Europa

Un pictor interbelic călător prin Europa

Expoziţia „Nicolae Dărăscu – magician al culorii“ este deschisă la Muzeul Naţional Cotroceni din Bucureşti până la 3 august. O selecţie de 60 de lucrări marchează împlinirea a 50 de ani de la moartea acestui artist, a cărui creaţie ocupă un loc special în arta românească interbelică.

Nicolae Dărăscu (1883-1959) este peisagistul prin excelenţă. Abordarea celorlalte genuri (natură statică, portret, scenă de interior) are o pondere nesemnificativă în creaţia lui.

Cu studii la Şcoala Naţională de Arte Frumoase din Bucureşti (1902-1906), unde i-a avut profesori pe G.D. Mirea, Ipolit Strâmbu şi D. Serafim, la Academia Julien din Paris (cu Jean Paul Laurens) şi la Academia de Arte Frumoase din capitala Franţei (cu Luc Olivier Merson), artistul a fost influenţat de impresionism şi neoimpresionism, fără a deveni un epigon al acestor mişcări.

Din România în restul Europei

Este interesat de călătorii şi de peisaj încă din Franţa. Două oraşe îşi vor pune amprenta asupra creaţiei lui de început: Saint-Tropez, locul de întâlnire al postimpresioniştilor, şi Veneţia. Debutul expoziţional în ţară are loc în 1911, cu o personală la Ateneul Român.

Urmează o perioadă de creaţie intensă, cu expoziţii la Haga, Amsterdam şi Bruxelles. Interesul pentru lumină şi pentru posibilităţile expresive ale culorii, deprinse din arta impresionistă a cărei teorie a studiat-o cu seriozitate, îl îndreaptă, în ţară, către peisajul dobrogean.

Tulcea, Sulina şi, evident, Balcicul, sunt vizitate frecvent şi devin subiectul mai multor lucrări, câteva dintre ele fiind prezente în expoziţia de la Cotroceni.

„Piaţă din Tulcea“, „Marină“, „Peisaj cu bărci“ sunt exemplare pentru capacitatea de a comunica, prin intermediul culorii, atmosfera specifică locului, dar şi sentimentul de împlinire, de admiraţie, de vibraţie sensibilă a artistului în faţa naturii.

Peisajul, stare de suflet

Perioada marcată de impresionism este dublată, mai ales după descoperirea satului Vlaici, de preferinţa pentru o gamă cromatică restrânsă (verde, roşu, galben), care atestă aderarea la estetica fovismului. Un peisaj din Vlaici, din expoziţie, este relevant pentru această viziune estetică a artistului, ce se va permanentiza în opera ulterioară.

Viaţa şi opera lui Dărăscu sunt formate din călătorii dese, din Bucureşti la Balcic, de aici la Vlaici, din Olt la Veneţia, la Chioggia, la Paris sau în sudul Franţei. Peisajele din Franţa stau alături de cimitirele tătăreşti din Dobrogea, palatele veneţiene alternează cu ţiganii turci, iar „Calea Victoriei pe ploaie“ rămâne un exemplu de peisaj urban în opera lui.

Anul 1942 aduce două evenimente importante în viaţa artistului: participarea la Bienala de la Veneţia şi numirea, ca profesor suplinitor, la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti. În plus, Dărăscu s-a implicat în viaţa artistică bucureşteană nu numai prin expoziţiile sale, dar şi prin înfiinţarea, alături de Camil Ressu, Ştefan Dimitrescu, Iosif Iser, Dimitrie Paciurea, Cornel Medrea, a Asociaţiei „Arta Română“.

Lucrări rare pentru Publicul Bucureştean

Nicolae Dărăscu - „Peisaj din Balcic“

Interesul expoziţiei de la Muzeul Naţional Cotroceni rezidă nu numai în operele acestui artist intrat oarecum într-un con de umbră pentru marele public, dar şi în prezenţa lucrărilor împrumutate de la muzee din ţară (Craiova, Brukenthal, Constanţa, Timişoara) sau de la Muzeul municipiului Bucureşti (fosta Pinacotecă a oraşului), pe care publicul bucureştean nu are prilejul să le vadă prea des.

Apoi, selecţia de la Cotroceni are meritul de a aminti vizitatorilor ce înseamnă pictura „frumoasă“, arta menită să comunice sentimentul artistului în contemplarea naturii, a oamenilor, a faptelor vieţii, aflate, în arta de până la postmodernism, sub semnul exclusiv al esteticului. Se remarcă, de asemenea, atenta organizare a expoziţiei şi catalogul remarcabil care o însoţeşte.