Organizatorii actualei stagiuni nu l-au invitat acum pentru prima oară! La nici treizieci de ani dispune de o bună autoritate profesională, de o susţinere impresionantă a spaţiilor mari ale discursului simfonic, de o reacţie sensibil condiţionată privind balansul sonorităţilor ansamblului; aşa cum se dovedeşte acest lucru în realizarea celei de a cincea simfonii, în mi minor, de Ceaikovski. A fost primit cu imensă simpatie atât de marele public dar şi de colectivul simfonic al S.R.R. care i-a acordat întregul concurs. Cu mai bine de doi ani în urmă, Kunhardt (foto stânga jos) a fost câştigătorul distincţiei supreme a Concursului James Conlon din Aspen - Colorado, Statele Unite. Se află la începutul unei promiţătoare cariere dirijorale; dispune deja de o anume circulaţie în spaţiul muzical euro-arlantic şi asiatic!

Nu poţi să nu observi, colectivele simfonice al căror management acţionează dinamic, cu promptitudine, culeg beneficiile acestei mişcări globaluzate astăzi, cea a tinerelor personalităţi aflate în vertiginoasă ascensiune. Primele angajamente, primele programări, primele onorarii, debutul relaţiilor profesionale se petrec altfel decât în cazul maeştrilor consacraţi; iar beneficiile colaborării se extind pe lungă durată.

În cazul, spre exemplu, al recentelor concerte aniversare prilejuite, în luna decembrie, de împlinirea a opt decenii de existenţă a celebrei orchestre a Filarmonicii israeliene, marele Zubin Mehta a încrediţat bagheta dirijorală, pentru un concert, tânărului muzician Lehav Shani; a apărut atât în calitate de şef de orchestră cât şi de pianist; la douăzeci şi şapte de ani dezvoltă o puternică determinare interioară, o gândire operativă pe relaţiile timbrale ale ansamblului.

Tot în Studioul de Concerte din str. Berthelot, cu concursul aceleiaşi O.N.R. s-a putut desfăşura un eveniment diferit; prezentarea în versiune de concert a unei importante opere datorate lui Giuseppe Verdi, anume Simon Boccanegra. 

Unul dintre marile evenimente ale stagiunii actuale! A fost construit la nivel de excelenţă! …dată fiind participarea a doi importanţi solişti ai vieţii muzicale internaţionale actuale, baritonul George Petean în rolul titular şi soprana Cellia Costea. Trebuie să o recunoaştem, meritul special privind construcţia acestui complicat edificiu muzical-dramatic i-a revenit, însă, dirijorului italian David Crescenzi (foto dreapta), un apropiat al vieţii noastre muzicale, un spirit dinamic, operativ, cel care a împlinit construcţia dramatică a celebrei opere verdiene.

De această dată în compania Orchestrei de Cameră Radio, dirijorul german Christoph Adt (foto stânga) se arată, o dată în plus, a fi un stilist impecabil în zona clasicismului muzical vienez.

L-am urmărit şi acum, în live streaming, dar şi cu ani în urmă. Este un obişnuit al sălilor noastre de concert; colaborează de ani buni cu O.C.R, colectiv simfonic cameral care a evoluat de o manieră cu totul îmbucurătoare în ultimele stagiuni. Muzica lui Joseph Haydn îi este structural apropiată; descoperă latura simfonică a uverturii oratoriului Revenirea lui Tobias; luminează şi valorifică strălucirea solourilor instrumentale ale simfoniilor de tinereţe ale autorului, lucrări pitoresc intitulate Dimineaţa şi Amiaza.

La Atheneul Român, la Filarmonica bucureşteană…; aflat la zenith-ul unei cariere temeinic construite, temeinic consolidate, Horia Andreescu (foto dreapta) a fost numit, cum era firesc, în calitatea de director artistic al primei orchestre simfonice a ţării.

În recentul concert al domniei sale, prima Simfonie de Jean Sibelius păstrează datele cunoscute ale demersului său artistic; …anume, construcţia bine structurată a edificiului simfonic, pe de-o parte şi, pe de alta, vivacitatea interioră ce animă fiecare moment al discursului simfonic; …vivacitate ce animă, în consecinţă, întregul aparat orchestral.

Invitat permenent al Filamonicii; …într-unul dintre ultimele concerte ale anului precedent, dirijorul Christian Badea (foto stânga) împlineşte un demers temerar în domeniul muzicii lui

Piotr Ilici Ceaikovski; nu se lasă pradă romanitsimului cuceritor al celei de a patra simfonii în fa minor; dinpotrivă, îl stăpâneşte autoritar; …realizând o construcţie simfonică de o logică imbatabilă; cea care aduce stabilitate, credibilitate; iar aceasta în temeiul unei înţelegeri cu totul coerente ce vizează substanţa filozofică a lucrării.

Un pasionat al expresiei directe, nesofisticate, veridice, dar atent întreţinute, este dirijorul Misha Katz (foto dreapta); …foarte simpatizat de publicul nostru de concert. Marele său moment simfonic l-a reprezentat, realizarea

Simfoniei a IV-a, în mi minor de Johannes Brahms, un opus clasico-romantic care împlineşte raportul dintre fermitatea, dintre claritatea construcţiei clasice şi consistenţa romantică a expresiei orientate de o atitudine umanistă care urmează, în acest caz, exemplul beethovenian.

În ciuda unei mişcări scenice exagerate pe care o practică şeful de orchestră, mişcare ce pare a exacerba latura expresivă a discursului muzical, construcţia logică a acestuia se dovedeşte a fi clar definită în valorile ei esenţiale; iar dovada supremă o reprezintă realizarea passacagliei finale a acestui magnific opus, o formă polifonică a Barocului muzical european, reluată în viziunea simfonic-orchestrală a lui Johannes Brahms.

Materialul a apărut anterior în revista România Literară.