Portretistul secolului

Pentru prima dată în ultimele trei decenii,  MoMa din New York găzduieşte o retrospectivă de amploare Henri Cartier-Bresson. Expoziţia pune în lumină atât valenţele artistice, cât şi dimensiunea jurnalistică a imaginilor surprinse de celebrul fotograf francez.

Nimic din ce s-a întâmplat în tulburatul veac XX nu i-a fost străin fotografului care şi-a început lunga şi intensa carieră în Parisul anilor ‘20, în cercul de suprarealişti al lui André Breton.

Henri Cartier- Bresson, pasionat de descoperirea lumii de aproape şi de departe, a fost „copil al secolului": etern curios, dinamic, angoasat, contrariat, oprimat de război, revoltat. Intitulată „Henri Cartier-Bresson: The Mo­­­­dern Century", expoziţia care va rămâne la Muzeul de Ar­­­­­tă Modernă din New York până la 28 iunie, după care va călători în alte centre artistice până în 2011, argumentează convingător, prin ex­­­ponate numeroase, funcţia de martor al secolului pe care o exercită instantaneele surprinse de fotograful francez, dispărut dintre noi în 2004, unul dintre cele mai influente nume ale celei de-a şaptea arte.

Familie de georgieni luând masa lângă o mănăstire medievală (1972)

Piesele unui puzzle uriaş

Din primele decenii ale veacului trecut şi până în anii '70, când, potrivit variantei oficiale, a renunţat la fotografie pentru a se apuca de desen, Cartier-Bresson a străbătut lumea în lung şi-n lat şi i-a pus oglinda în faţă. Imaginea ei, în nuanţe infinite, se compune din piesele unui puzzle uriaş: imaginea secolului, alcătuită din imaginile personalităţilor (Ghandi, Matisse, Chanel, Capote, Giacometti), dar şi ale anonimilor istoriei, din instantanee care imortalizează marile evenimente (cum ar fi urmările celui de-al Doilea Război Mondial, când a fost prizonier al nemţilor aproape trei ani) şi micile întâmplări ale existenţei de zi cu zi.

Curatorul expoziţiei, Peter Galassi, a ales un concept deloc nou, dar de impact: dis­cursul tematic. Astfel, retrospectiva cuprinde treisprezece secţiuni, care ţin cont şi de criteriul cronologic, începând cu primele fotografii din anii '20. Ideile principale după care a fost concepută selecţia sunt „După război - sfârşitul unei epoci", „Lumi vechi" şi „Lumi Noi" (acestea cuprind instantanee din universul oriental şi din lumea occidentală deopotrivă), lor adăugându-li-se „Portrete", „Frumuseţe", „Întâlniri şi Adunări", „Vremuri moderne".

În calitate de fotoreporter, profesie pe care şi-a ales-o în anii '30, Cartier-Bresson a surprins toate chipurile lumii sale: Germania anului 1945 (după Al Doilea Război Mondial, în care a fost prizonierul nemţilor) şi Europa reconfigurându-se, înmormântarea lui Ghandi, India şi Indonezia la momentul independenţei, China revoluţionară, Uniunea Sovietică după moartea lui Stalin.

De la fotoreportaj la artă

Marea istorie, astfel portretizată, este indisociabilă de mica istorie. Expoziţia cuprinde imagini din existenţe personale, întotdeauna seducătoare pentru fotograf: după-amiază anonimă la Paris, puşti mergând pe bicicletă, familie georgiană la picnic, lângă o mănăstire ortodoxă, un irlandez odihnindu-se sub un copac, muzicant mexican adormit în crâşmă etc.

Pentru fotoreporterul născut în Franţa, fotografia nu era o artă în sensul convenţional al cuvântului. Instantaneul surprins cu celebrul său aparat Leica era un comentariu la o stare de fapt sau la o stare pur şi simplu, un instrument ce servea un scop practic, acela de a sugera sau chiar de a explicita o realitate, o imagine a clipei căreia autorul nu-i vedea valenţele artistice. Însă posteritatea le vede.