Patru ore printre locuitorii oraşului Palilula

„Undeva la Palilula“, cu un buget de 1.600.000 de euro, este primul film al regizorului de teatru Silviu Purcărete. Peste 50 de actori recreează atmosfera înecată în beţie şi orgii a unui orăşel românesc din anii ’60. Filmările pentru acest proiect spectaculos au început la mijlocul lunii octombrie şi se află în plină desfăşurare, într-o hală dezafectată a Uzinelor Republica din Bucureşti.

De 26 de zile încoace se repetă şi se filmează pentru „Undeva la Palilula“. Multe zile au fost cumplite, repetiţiile având loc mai mult noaptea, la aproape zero grade Celsius. Nici seara de miercuri, 4 noiembrie, când am poposit pe platou pentru aproape patru ore, n-a fost una care să ţină cu toţi cei implicaţi în proiect. Actorii şi echipa au făcut faţă cu ceaiuri fierbinţi şi cu sendvişuri calde. O seară de 23 august din anii ’60 a fost filmată la 2 grade Celsius.

Universul din Palilula a fost conceput, în întregime, într-o hală industrială, de 10.000 de metri pătraţi, ideală pentru decorurile impresionante gândite de scenografii filmului, Helmut Stürmer şi Dragoş Bu-hagiar. Pe platou au fost amenajate, în mărime naturală, un spital de provincie, un lac cu broaşte, o livadă, o morgă, un cimitir şi o alimentară.

Atmosfera din platou

Drumul în sine până la orăşelul improvizat Palilula este anevoios, mai ales pe o ploaie măruntă şi pe un frig ce-ţi taie faţa. Altădată zgomotoasă, uzina, împărţită pe din două de o şină de cale ferată, este acum un loc neprimitor, chiar sinistru.

Imediat cum intri, în dreapta, actorul Constantin Ghenescu, întins pe un scaun şi înfăşurat în pături groase, se odihneşte cu ochii închişi, cu braţele ridicate şi murmură printre dinţi.

Pe partea stângă, dai peste o motocicletă, care a lăsat urme de ulei pe podea. Lângă ea, o maşină de salvare. La câţiva paşi, o clădire cu geamuri mari de sticlă adăposteşte morga. Mai sus, este o alimentară la care au fost aşezate, la coadă, câteva manechine fără suflet.

De-o parte şi de alta, stau de strajă câteva felinare specifice anilor ’60, când se petrece acţiunea filmului. În dreapta, o maşină de pompieri, patru mese pe care au fost aşezate pahare goale şi sticle de ţuică de prune şi vin Riesling, pe jumătate pline, şi un lac cu o barcă. Pe puntea de pe lac, Silviu Purcărete le dă indicaţii prin portavoce figuranţilor: „Domnilor, dacă sunteţi atenţi, munciţi mai puţin“.

Aceştia, în număr mare, vorbesc, glumesc şi, din când în când, strigă: „Să trăieşti, domn Popescule!“ şi „Să trăiască domnul Barză!“ Pătrunşi de frig până în măduva oaselor, cu greu ţin minte cele câteva cuvinte pe care trebuie să le rostească.

„Vă rog să scrieţi pe o foaie dacă nu ţineţi minte replicile“, le spune asistentul de regie la portavoce, plimbându-se printre scaune. Lângă mese, pe malul lacului au fost puse la foc puternic tuciuri, în care clocoteşte apa pentru a fi gătită tocăniţa de broaşte. În jurul tigăilor şi tuciurilor mişună bucătărese sprintene şi durdulii.

Figurant de 27 de ani

„Vă rog să mă ascultaţi acum! Atenţie, domnilor, vreau să văd gesturi! Să-l întâmpinăm pe domnul Barză, care este un fel de Becali. Nu uitaţi că mâncaţi pe banii lui“, a strigat la portavoce asistentul de regie. Într-o scurtă pauză, Tănase Alexandrescu, figurant cu o vechime de 27 de ani, m-a tras de mânecă pentru a-mi spune că el şi colegii lui sunt mulţumiţi de condiţiile de la filmare şi de cum se poartă echipa cu ei. „Ne dau o masă caldă pe zi, cafea, ceai cald, sendvişuri“, a povestit Tănase Alexandrescu, care a mai făcut figuraţie pentru filmele „Regii blestemaţi“, „Cold Mountain“ sau „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile“.

Peste 30 de figuranţi au sărit cu sticlele în mână să-l salute pe „binefăcătorul“ lor, domnul Barză Popescu  Foto: Marian Iliescu

Urma să se tragă scena în care italianul Barză (Cristi Stanca, actor la Teatrul Naţional „Radu Stanca“ din Sibiu), îmbrăcat în costum alb, coboară dintr-o barcă salutându-i pe localnicii din Palilula. „La locuri! Ne pregătim de filmare“, a comunicat regizorul secund de pe punte.

Toată lumea s-a ridicat de pe scaune, cu sticla în mână, năpustindu-se spre lac pentru a-l primi cum se cuvine pe domnul Barză. „Mult mai vioi!“ a adăugat Silviu Purcărete.

În decor, apare şi actriţa Ioana Crăciunescu, îmbrăcată în rochie albă, cu o eşarfă albă pe cap şi cu o coroniţă din flori roz. După câteva indicaţii, Ioana Crăciunescu se aşază în barcă, lăsându-şi trupul moale ca şi cum ar dormi.

E nevoie de valuri...

Barca este cârmuită de actorul Cristi Stanca, adică vestitul domn Barză, binefăcătorul Palilulei. E nevoie de valuri, pentru că barca pluteşte pe un lac cu o adâncime de zece centimetri. Imediat sar în apă câţiva oameni care împing, trag şi fac valuri cu o lopată. Pe punte, îmbrăcat la frac, actorul Andi Ştefănescu cântă la pian, iar două domnişoare, îmbrăcate în verde, la flaut. Lângă ei, orăcăie câteva broaşte.

Cu ochelarii pe nas şi cu ţigara aprinsă, Silviu Purcărete priveşte într-un monitor cum se derulează filmările. „A fost bine?“ a întrebat o bucătăreasă de pe malul celălalt al lacului. Răspunsul primit a fost unul pozitiv. Din fericire. „Scoateţi paiele! Să nu le mai puneţi în apă! Stop! Schimbaţi cadrul!“ a decretat Silviu Purcărete. A urmat o pauză binemeritată pentru a scoate frigul din oase. Se simţea deja mirosul de cafea fierbinte.

Cum s-a născut „Undeva la Palilula“

ll Povestea ţesută în jurul acestui orăşel, Palilula, „un teren al jocului tardiv“, în care adulţii n-au trecut de pragul copilăriei, are la bază un sâmbure de adevăr. Silviu Purcărete s-a întâlnit, în urmă cu ceva timp, cu un medic din Brezoi (judeţul Vâlcea), care i-a spus regizorului viaţa lui, cum a ajuns el stagiar în acel oraş.

De aici a luat naştere, timp de cinci ani, o altă lume, uşor hiperbolizată. Totul se întâmplă la un sanatoriu TBC. Personajul principal este medicul Serafim (Dimény Áron, actor al Teatrului Maghiar din Cluj), proaspăt absolvent al Şcolii de Medicină, care primeşte repartiţie la spitalul din Palilula. În sânul comunităţii de aici s-au rătăcit nişte italieni, care i-au contaminat pe localnici cu obiceiurile lor.

Filmul urmăreşte periplul medicului Serafim prin Palilula, pe perioada mai multor ani şi anotimpuri. Răzvan Vasilescu, Ioana Crăciunescu, Ilie Gheorghe, Ofelia Popii, Marius Manole, George Mihăiţă, Constantin Gheorghe sunt doar câţiva dintre cei peste 50 de actori ai distribuţiei filmului „Undeva la Palilula“.

La primul film...

Silviu Purcărete, 59 de ani, este unul dintre cei mai apreciaţi regizori de teatru din România şi din Europa. În cei peste 30 de ani dedicaţi scenei, a realizat spectacole memorabile: „Campiello“ de Goldoni, „Titus Andronicus“, „A douăsprezecea noapte“ de Shakespeare sau „Danaidele“ după Eschil. A câştigat în 1995 „Golden Globe Peter Brook Prize“.

Cel mai recent spectacol al său, „Faust“, a fost capul de afiş al Festivalului de la Edinburgh de anul acesta. Despre primul său proiect cinematografic, regizorul afirmă: „Palilula nu e nicăieri, adică e pretutindeni. Este o mică insulă în câmpia valahă, compusă din pulberea unei planete îndepărtate, unde nu se ştie prea bine dacă oamenii mint, visează sau trăiesc cu adevărat. La Palilula, animalele (broaşte sau ţapi) mint şi delirează ca şi oamenii, cu care, de altminteri, coexistă într-un spirit de solidaritate fraternă“.

Întâmplări de la filmări

Broaştele care au fost sacrificate în seara dezmăţului au fost îngrijite de membrii echipei cu preţul vieţii, pentru că au fost „pescuite“ cu mare greutate. Au fost ţinute la cald şi hrănite cu insecte vii şi viermi.

Într-una din zile, cel care a construit locomotiva a dărâmat un zid. Regizorului i-a plăcut că zidul a fost dărâmat din greşeală. S-a gândit să refacă zidul şi să treacă din nou locomotiva prin zid. Problema e că ideea a venit pe ultima sută de metri şi nimeni nu era pregătit. Trebuia să iasă din prima. Au construit un scut la locomotivă pentru a intra prin toate cărămizile şi tocmai scutul a rămas înfipt. Locomotiva şi-a arătat numai nasul.

Într-o altă întâmplare haioasă a fost implicat Dimény Áron. El a învăţat în Bucureşti un cuvânt nou: „bobârnac“. Regizorul i-a spus să dea un bobârnac la o oală. El n-a avut nicio reacţie, deoarece nu ştia ce e acela un bobârnac.

 Lui Sorin Leoveanu (în rolul unui negru) i se lipeşte păr pe corp în fiecare zi.

Silviu Purcărete: „Palilula este patria“

„Când lucrez mi-e foarte greu să vorbesc. Facem un film, suntem în mijlocul lucrului. E primul meu film. Toţi oamenii păţesc câte o nenorocire dintr-asta. În general, proiectele unor filme durează destul de mult din momentul în care ai intenţia să le faci, până scrii un scenariu, după care urmează partea cea mai lungă şi cea mai grea: strângerea banilor, etapă care nu se încheie niciodată“, ne-a declarat Silviu Purcărete, într-o scurtă pauză. „Este vorba despre patrie şi despre popor. Despre noi. Palilula este patria. Nu este un film documentar, ci de ficţiune“, a mai dezvăluit regizorul.

Cristi Stanca: „Orice lucru frumos merită sacrificii“

„Personajul meu se numeşte Popescu Barză. El are un contract cu nişte italieni, cărora le vinde broaşte. O parte din banii pe care-i încasează îi revine lui, iar din cealaltă dă mese sătenilor“, a povestit Cristi Stanca. Pe scena teatrului, a jucat în 14 spectacole în regia lui Silviu Purcărete. În film, este la primul... „Este foarte interesant proiectul, păcat că este vremea aceasta friguroasă şi condiţiile de lucru sunt dificile, dar sperăm să iasă ceva bun. Orice lucru frumos merită sacrificii. Faţă de teatru, filmul este altceva, este alt spaţiu, este alt ritm, alt metabolism“, a adăugat actorul. ;

George Mihăiţă: „Purcărete este inventiv şi perfecţionist“

„Proiectul este extraordinar, pe un scenariu fabulos. Suntem la jumătatea filmărilor. Prima jumătate a fost grea, dar interesantă, şi a meritat efortul. Actori de la mai multe teatre din ţară ne-am întâlnit şi am format repede o familie, pentru că Silviu Purcărete ştie să creeze în jurul lui o atmosferă benefică lucrului. Este prima oară când lucrez cu Silviu şi consider că este încă o şansă a vieţii mele de a fi cu un mare regizor, care este inventiv şi perfecţionist. Sper ca despre rolul meu, un fel de Jolly Joker, un ţăran destul de hâtru care învârteşte multe în oraşul respectiv, să se vorbească din când în când“, a precizat George Mihăiţă.