Noi „portrete de familie“

Artista Ilina Schileru expune, la The Ark din Bucureşti, lucrări fotografice care pun în aceeaşi „ramă“ trecutul şi prezentul lumii rurale a bunicilor noştri. Ilina Schileru a pornit de la fotografiile-portret care decorează camerele de oaspeţi de la sate şi a ajuns să vorbească despre lenta dispariţie a unei lumi al cărei concept contrazicea schimbarea.

Coborând în subsolul tenebros al „Arcăi" din Calea Rahovei, în spaţiul Galeriei MINUS UNU, vizitatorul curios poate descoperi, până la sfârşitul acestei săptămâni, lucrările de artă fotografică ale Ilinei Schileru, reunite în expoziţia „Portret de familie".

Titlul ales de artistă pentru expunere este înşelător; te lasă să ghiceşti despre ce-ar putea fi vorba şi, în acelaşi timp, îţi ascunde, indicându-ţi o pistă falsă, sensul real al lucrărilor, sens ce se lasă descoperit numai la o privire mai atentă. Demersul Ilinei Schileru este, în primă instanţă, unul nostalgic: artista se întoarce spre ceea ce numim „spaţiul paradisiac" al copilăriei, cel al vacanţelor la ţară, la bunici, populat de figurile arhaice, statornice ale familiei rurale.

Însurăţei şi pionieri

Treptat, intenţiile devin mai largi, capătă o coloratură sociologică şi antropologică, iar lucrările ajung să vorbească despre ireversibilitatea dispariţiei unei lumi şi a unui mod de viaţă. „Proiectul îşi propune investigarea anumitor aspecte ale spaţiului rural contemporan, cu aplecare pe o zonă geografică familiară mie. Proiectul revelează ochiului contemporan o lume pe care urbanitatea a ales să o uite cu mult timp în urmă. Pentru acest ochi neobişnuit cu o realitate a unei lumi care funcţionează după alte reguli, imaginile prezentate oferă o încărcătură exotică", spune artista.

Ceea ce o fascinează pe Ilina Schileru (şi nu numai pe ea) şi i-a dat punctul de plecare în conceptul expoziţional sunt fotografiile de familie, portretele unor fiinţe pe care, chiar dacă mai sunt printre noi, îmbătrânite şi gârbovite, le vedem aşa cum nu le ştiam: copii în braţele părinţilor sau pe picioarele lor, cupluri fericite proaspăt căsătorite, îmbrăcate în costumele de nuntă specifice, scrutând încrezătoare un viitor pe care-l văd cât mai promiţător, mai încoace pionieri cu cravata scoasă cât mai în evidenţă, bucuroşi că au trecut la „next level" etc.

Într-adevăr, ce poate avea o „încărcătură mai exotică" pentru ochiul contemporan decât fotografiile de epocă, mai noi sau mai vechi, de la noi sau de aiurea? „Argumentul principal care stă la baza conceptului fotografic este dezvăluirea unei lumi care, spre deosebire de lumea modernă şi puternic urbanizată, funcţionează încă pe ideea de identitate prin legături de familie. Ca punct de pornire în proiectul meu am folosit fotografia de familie, una dintre formulele prin care oamenii îşi păstrează amintirile", explică Ilina Schileru.

În acest moment, artista avea două variante: să-i fotografieze pe oamenii satului, bătrâni, familii etc., în contextul actual - în camera „bună", camera de oaspeţi, cu hainele „bune" etc. -, aşadar să execute noi „fotografii de familie", sau să strângă toate imaginile de epocă pe care le putea recupera din arhivele localnicilor şi să construiască o expoziţie documentară.

În loc de acestea, a ales-o pe a treia: personajele sunt fotografiate acum, în odaia de oaspeţi a casei, purtându-şi şi expunându-şi vechile fotografii „de familie" înrămate şi păstrate cu grijă. Trecutul şi viitorul se (re)unesc în aceeaşi imagine, arc peste timpul biologic al vieţilor unor oameni, dar şi peste timpul istoric al lentei şi sincopatei tranziţii de la arhaitate la (post)modernitate.

Baiadera în serai

Lucrurile nu-s deloc simple: din fiecare cameră „de oaspeţi" nu lipseşte marca actualităţii, dată de kitschul postmodern al carpetelor - familia de lei, baiadera dansând în serai, cerbul şi căprioara, cele două balerine etc. „Pornind de la ideea de referinţe de familie, păstrate foarte bine, vizual, în intimitatea căminului propriu, în spaţii special concepute pentru conservarea amintirilor - camera «cea bună» (deseori numită şi camera de oaspeţi şi folosită ca atare, în anumite ocazii), am cercetat deschiderea oamenilor unei comunităţi în a face publică intimitatea şi sentimentul de apartenenţă la istoria propriei familii", mai spune Ilina Schileru.

În mod evident, este vorba despre un demers de căutare şi de (re)găsire a identităţii: a identităţii proprii, personale, a artistei - marcată de pierderea copilăriei şi de apropiata dispariţie a figurilor tutelare ale acestei vârste (bunici, rude etc.) -, dar şi a identităţii colective, pentru o societate trăind şocul cultural al trecerii - câteodată bruşte - de la o lume tradiţională, stabilă la o modernitate (de multe ori) haotică.

Info

„Portret de familie", expoziţie de fotografie semnată Ilina Schileru
Curator: Irina Cios
Unde: Galeria MINUS UNU, subsol The Ark - Bursa Mărfurilor (Calea Rahovei, nr. 196A)
Când: până duminică, 11 iulie, între orele 11.00 şi 19.00