Nadia Tunsu, directorul ICR Istanbul: „Emoţia actului cultural în sine a fost înlocuită subit de emoţia unei aşteptări copleşitoare şi la Istanbul”

Nadia Tunsu este doctor în filologie şi coordonează activitatea Institutului Cultural Român „Dimitrie Cantemir” din Istanbul de la mijlocul anului 2015. Anterior a fost directorul Direcţiei Relaţii Internaţionale şi Afaceri Eurpene din cadrul Ministerului Culturii.

„Am văzut dintr-odată un Istanbul bizar de pustiu şi de silenţios, într-un contrast teribil cu natura însăşi a acestui imens şi fascinant oraş în care pare imposibil să te simţi singur.”

Oltea Şerban-Pârâu : Istanbul are un alt profil decât celelalte capitale europene, iar ceea ce s-a întâmplat în Turcia se ştie mai puţin. Ce s-a întâmplat exact din Martie încoace la Istanbul din punctul de vedere al vieţii culturale.

Nadia Tunsu: Cu un oarecare decalaj faţă de România sau alte state, în Turcia, începând cu 16 martie, cortina a căzut brusc, iar din păcate, şi în acest moment continuă să închidă scena culturală din Istanbul şi nu numai.

Mijlocul lunii martie a însemnat debutul unor serii lungi de restricţii, care s-au tradus prin închiderea tuturor sălilor de concerte, spectacole, expoziţii etc., anularea sau amânarea evenimentelor culturale, suspendarea cursurilor în sistemul preuniversitar şi universitar, închiderea frontierelor, impunerea unei caratine pentru persoanele de peste 65 de ani şi pentru tinerii sub 20 de ani, carantină totală în fiecare week-end, o etapă neobişnuit de lungă şi extrem de apăsătoare.

A fost o perioadă profund nefirească aş spune, cu atât mai mult din perspectiva culturală şi socială. Am văzut dintr-odată un Istanbul bizar de pustiu şi de silenţios, într-un contrast teribil cu natura însăşi a acestui imens şi fascinant oraş în care pare imposibil să te simţi singur. Doar chemarea muezinului, singura muzică a oraşului de altfel, întrerupea liniştea  şi dădea viaţă pentru câteva momente întregii metropole. 

Emoţia actului cultural în sine a fost înlocuită subit de emoţia unei aşteptări copleşitoare şi la Istanbul. Şi la fel de brusc, a trebuit să ne oprim şi să punem proiectele şi programele noastre culturale într-o aşteptare nedeterminată. 

De altfel, ultimele evenimente cu public au avut loc la începutul lunii martie, când am vernisat expoziţia Poveşti şi semne din arta populară românească, semnată de Teli Iacşa la Centrul de Artă şi Cultură Galatasaray, aflat pe bulevardul Istiklal, iar câteva zile mai târziu, am organizat o expoziţie de mărţişoare la sediul ICR Istanbul.  

Ar fi trebuit să urmeze o perioadă efervescentă, aveam în agenda noastră participări la cele mai importante şi valoroase festivaluri internaţionale din cele mai mari oraşe din Republica Turcia, festivaluri care au fost fie anulate, fie amânate. Luiza Zan, Michael Acker şi Albert Tajti ar fi trebuit să ne reprezinte la Festivalul European de Jazz de la Izmir, membru al Europe Jazz Network, cel mai mare festival de acest gen din Turcia, Izmirul ocupând un loc extrem de important pe harta mondială a jazzului. Iar de cinci ani, ICR Istanbul este un partener constant al festivalului, suntem invitaţi la fiecare ediţie, graţie numelor importante pe care le-am adus la Izmir. 

Tot la Izmir, două teatre româneşti cu două spectacole şi opt reprezentaţii, este vorba despre compania de teatru Animo Puppets Studio din Baia Mare şi Teatrul de Artă Bucureşti ar fi trebuit să se găsească pe scena Festivalului ”Izmir International Puppet Days”, ediţia a XIII-a, care iată, a fost una cu ghinion. Şi la Ankara, actori timişoreni ar fi trebuit să ne reprezinte la Festivalul Internaţional pentru Copii şi Tineret “Little Ladies, Little Gentlemen”, ediţia a XV-a.  

La Istanbul, cel mai mare festival internaţional de film, IKSV, ediţia 39 a fost anulată. Subliniez că IKSV este Fundaţia de Artă şi Cultură Istanbul, cea mai importantă instituţie privată de cultură din Turcia şi care organizează anual cele mai mari festivaluri de film, muzică, artă, teatru. Şi ca în fiecare an, ICR Istanbul susţinea participarea unor nume grele din industria cinematografică românească. 

Am anulat apoi un recital susţinut de pianistul Nicolae Dumitru la Centrul Cultural Yeldeğirmeni aflat pe partea asiatică a oraşului; am amânat ediţia a IV-a a festivalului de film românesc, am anulat prezenţa românească la ”International Blacksea Theatre Festival din Trabzon”.

La fel, a trebuit să amânăm un concert extraordinar ce urma să se desfăşoare la Opera de Stat Süreyya, un dialog muzical româno-turc în interpretarea mezzosopranei Roxana Constantinescu şi a pianistei Fügen Yiğitgil.

Un alt proiect inedit şi grandios în acelaşi timp, ar fi trebuit să se întâmple la Izmir, la începutul lunii iunie. Actorii Teatrului de Balet din Sibiu într-o colaborare de excepţie cu marele coreograf turc Mehmet Balkan lucrau la punerea în scenă a spectacolului “Dama cu camelii”, pe scena mare a sălii Ahmet Adnan Saygun Sanat Merkezi, într-un proiect organizat de Fundaţia Izmir pentru Cultură, Arte şi Educaţie şi ICR Istanbul.

„Mai avem un drum destul de lung şi anevoios până la recăpătarea normalităţii de odinioară.”

O.Ş.P. Chiar era un program de anvergură care, iată, a dispărut... Cum arată Istanbulul în august 2020, se simte lipsa turiştilor? In ce mãsurã evenimentele culturale s-au reluat? Ce fel de spectacole sunt permise acum şi cu ce participare şi cât de mult a stagnat viaţa culturală?

N.T. Astăzi Istanbulul este ceva mai animat, dar mai avem un drum destul de lung şi anevoios până la recăpătarea normalităţii de odinioară.

Istanbulul a fost şi continuă să fie cel mai afectat oraş din Turcia, cu cele mai multe cazuri de infectări la nivel naţional. Iar efectele sunt vizibile peste tot. Încă nu sunt multe hoteluri redeschise în Istanbul, încă nu s-au reluat în număr mare zborurile internaţionale, iar turişti sunt foarte puţini în continuare. De exemplu, Institutul Cultural Român ”Dimitrie Cantemir” se găseşte chiar în Piaţa Taksim, de altfel punctul zero al atracţiei turistice de pe partea europeană a metropolei, iar cu toate acestea, altădată un adevărat furnicar, un spaţiu suprapopulat în care te pierdeai printre o mulţime de culturi, de sunete şi arome, ei bine, Piaţa Taksim se simte încă stingheră.

În privinţa mult aşteptatei redeschideri, sunt deja câteva săptămâni de când autorităţile turceşti au anunţat reluarea parţială, uşor timidă a unor activităţi.

Dar abia peste câteva zile va avea loc un concert în aer liber, susţinut de artişti turci, în proximitatea Pieţei Taksim şi organizat de municipalitatea Beyoğlu. Regulile sunt foarte stricte, nu poţi asista la eveniment fără mască, fără o rezervare prealabilă, iar audienţa nu poate depăşi 150 de persoane. Este primul eveniment cultural organizat de o instituţie publică, într-un spaţiu special amenajat pentru a găzdui concerte, spectacole de teatru sau proiecţii de film. Fireşte, suntem deja în legătură cu autorităţile locale faţă de care ne-am manifestat intenţia de a colabora.        

Cât despre spaţiile închise, sălile clasice de concerte, de teatru, de expoziţii etc., din păcate acestea vor rămâne închise până cel puţin în a doua parte a lunii octombrie, dar desigur, sunt doar supoziţii.

Alte instituţii culturale de prestigiu, cum ar fi Opera de Stat Süreyya din Istanbul, au anunţat că suspendă programele internaţionale şi participarea sau implicarea artiştilor străini până în luna mai 2021.

„În Istanbul este obligatorie purtarea măştii oriunde: pe stradă, în mijloacele de transport, pe plajă, în spaţiile închise sau deschise”

O.Ş.P. Care sunt reglementările exacte privind viaţa de spectacol şi respectiv accesul la celelalte obiective culturale şi religioase ? Este necesară purtarea mãştii ?

N.T. În Istanbul este obligatorie purtarea măştii oriunde: pe stradă, în mijloacele de transport, pe plajă, în spaţiile închise sau deschise. La intrarea într-un muzeu, la fel ca la intrarea într-un magazin, eşti obligat să porţi mască, să îţi dezinfectezi mâinile şi negreşit, se va lua temperatura fiecărei persoane. Dacă dintr-o întâmplare nu mai ai masca, cu siguranţă vei găsi la discreţie atât măşti, cât şi dezinfectanţi la fiece intrare. Accesul este permis doar într-un număr limitat de persoane, astfel încât poţi sta la coadă fie la un muzeu, fie la intrarea într-un magazin, de orice natură ar fi acesta. Şi în moschei au fost reluate slujbele religioase, de la începutul lunii iunie, cu respectarea normelor de distanţare fizică şi de igienă.

O.Ş.P. Şi în Turcia, şcolile au fost închise aporoape complet în luna martie.? Cum s-a revenit şi ce se preconizează pentru toamnă în privinţa lumii şcolare şi universitare?

N.T. Într-adevăr, în data de 16 martie s-a luat decizia suspendării tuturor cursurilor, atât în şcoli, cât şi în universităţi sau alte instituţii de învăţământ. Iniţial s-a vorbit despre o închidere temporară de 1-2 săptămâni, dar măsura a fost prelungită până spre finalul lunii iunie. Este greu de anticipat în acest moment ce se va întâmpla realmente din toamnă, sunt opinii care vorbesc despre o decalare de aproximativ o lună, sunt voci care lansează ipoteza unui debut online al şcolilor; vom mai avea încă de aşteptat până la o decizie fermă. S-au dat doar examenele din anii terminali şi încă nu s-a încheiat procesul de înscriere la liceu. Şi pentru că multe şcoli sunt închise publicului am văzut chiar zilele trecute în Piaţa Taksim câteva corturi amenajate de varii licee tocmai pentru a-i ajuta pe să îşi îndeplinească toate formalităţile procedurale de înscriere la colegiu.    

“Ca peste tot în lume în această perioadă, artiştii au fost foarte afectaţi de suspendarea aproape brutală a activităţilor”

O.Ş.P. Cât de mare e diferenţa între Turcia şi restul Europei din punctul de vedere al artiştilor profesionişti? Vorbim despre un domeniu care face parte dintre primele închise şi ultimele deschise… Cum funcţionează în Turcia acest domeniu, mai mult pe baze private, sau din subvenţie publică ?

N.T. Din punctul de vedere al artiştilor, diferenţele nu sunt mari, conţinutul cultural poate fi diferit, interesul publicului poate fi altul decât în multe alte spaţii europene, dar ca peste tot în lume în această perioadă, artiştii au fost foarte afectaţi de suspendarea aproape brutală a activităţilor, proiectelor, programelor, mobilităţii. Sistemul cultural din Turcia este unul cu preponderenţă public, mediul privat primind susţinere financiară publică doar pentru proiecte punctuale.

O.Ş.P. Cum aţi parcurs această perioadă la nivel personal şi ca director al ICR Istanbul?

N.T. Din ambele perspective, atât personală, cât şi profesională, întreaga perioadă a fost una cu totul specială şi neobişnuită. Unica maniera de a rezista a fost aceea de a găsi varii soluţii pentru o adaptare rapidă la tot ce se întâmpla în jurul nostru. Nu a fost uşor, nici acum nu este, doar că pe parcursul drumului înveţi să te acomodezi şi să te (re)echilibrezi. Este ca un execiţiu tactic de supravieţuire.  

„Perioada aceasta s-a instalat pe neaşteptate şi foarte abrupt”

O.Ş.P. Ce impact asupra activităţii ICR Istanbul a avut anularea sau amânarea tuturor proiectelor din această primăvară şi vară? Nu pot să nu imi amintesc entuziasmul tuturor, arişti si public la concertul Violoncellissimo din ianuarie 2020, unul dintre ultimele concerte live „în deplasare” ale artiştilor de muzică clasică din România înainte de lockdown.

N.T. Cum spuneam, perioada aceasta s-a instalat pe neaşteptate şi foarte abrupt. Ne-am aflat în situaţia de a anula sau amâna foarte multe proiecte pentru un interval nedefinit.

Am început anul în forţă, cu un concert de clasă, un enorm succes la public, un concert de celebrare a Zilei Culturii Naţionale susţinut de ansamblul Violoncellissimo, unul dintre cele mai vestite ansambluri instrumentale româneşti din ultimii 15 ani, format la iniţiativa maestrului Marin Cazacu. Un eveniment despre care s-a scris mult şi în presa românească, dar şi în cea turcească, motiv pentru care lansasem deja invitaţia organizării unui alt concert Violoncellissimo în marja Zilei Naţionale, la Istanbul.

Ce a urmat la scurtă vreme după bucuria şi satisfacţia unor evenimente pe deplin reuşite de echipa ICR Istanbul, a fost o avalanşă de veşti dezolante şi îngrijorătoare despre evenimente anulate sau amânate, despre săli închise, despre proiecte abandonate, un scenariu complet aiuritor. Ca o consecinţă, planurile noastre, programarea pe care am gândit-o şi realizat-o încă de la finele anului trecut a trebuit să fie reconcepută, repoziţionată şi recalibrată în forma cea mai convenabilă şi adaptabilă contextului. A fost o situaţie cu totul nouă, cu multe provocări, inclusiv de natură tehnică, dar cred că ne-am acomodat foarte bine situaţiei de facto.       

O.Ş.P. Ce proiecte online aţi realizat sau aveţi în plan la ICR Istanbul?

N.T. ICR Istanbul a debutat în mediul online cu o frumoasă iniţiativă pentru care am şi fost felicitaţi de altfel, preluarea unui regal muzical, „o campanie la vreme de izolare”, cum am numit-o, având titlul „ICR Istanbul îţi aduce cultura română la tine acasă. Ne ocupăm timpul cu frumos şi cu folos”, preluând şi prezentând pe pagina noastră de facebook concerte din cadrul Festivalului „George Enescu” şi concursului Internaţional „George Enescu”.

Nu am uitat segmentul cel mai tânăr al publicului nostru şi am preluat concerte captivante puse în scenă de Opera Comică pentru Copii din Bucureşti sau minunate spectacole  live montate de artiştii Teatrului de Animaţie Ţăndărică din Bucureşti.  

La începutul lunii aprilie, am lansat un program amplu de promovare a unor artişti români de succes din Republica Turcia, o serie intitulată Bijuterii muzicale online, serie dedicată inconfundabilei soprane Otilia Rădulescu-Ipek, solistă a Operei din Istanbul, profesorului de trompetă Julian Lupu, prim-trompetist concertist al Orchestrei Simfonice Bilkent din Ankara şi membru al cvintetului de suflători Golden Horn Brass, trompetistului Renato Lupu, solist al Orchestrei Simfonice Academice Hacettepe. Seria a fost continuată de promovarea unei ceramiste de origine română, Yıldız Ibram, recunoscută internaţional pentru creaţiile sale.  

Un eveniment foarte apreciat de publicul nostru şi cu un impact consistent l-a reprezentat vernisajul online al expoziţiei de fotografie Pieţe din Europa şi poveştile lor, un proiect semnat de conf. dr. Cătălin D. Constantin. În urma postării acestui interesant proiect de antropologie vizuală, ICR Istanbul a primit solicitarea de a publica într-un număr special, un articol cuprinzător despre expoziţie; astfel că, în ediţia iulie – august, revista GEZGINFOTO, una dintre cele mai cunoscute reviste foto-documentare din Republica Turcia,  a inclus un articol extins dedicat exclusiv acestei expoziţii de fotografie.

Prin toate programele pe care le derulăm încercăm să fim ai spaţiului şi ai timpului şi să acoperim toate domeniile de maxim interes local. Ne-am oprit şi asupra literaturii şi a traducerilor din literatura română contemporană în limba turcă. Am postat testimoniale, înregistrări, filmări cu traducători, colaboratori ai ICR Istanbul în cadrul atelierelor de traduceri literare. Fiecare traducător a vorbit despre cartea tradusă, despre dificultăţile şi provocările traducerii din limba română în limba turcă, despre nevoia de a adapta traducerea la exigenţele culturale ale spaţiului turcesc, despre literatura română văzută prin ochii traducătorului etc. Proiectul se numeşte „Randevu” cu literatura română contemporană, randevu fiind termenul turcesc pentru întâlnire.   

În dorinţa de a continua promovarea valoroasei literaturi române contemporane şi a de contribui la impulsionarea traducerilor în limba turcă, foarte curând vom lansa un nou proiect online dedicat susţinerii autorilor români şi literaturii române. Proiectul se numeşte ”Kaymak literar”, iar talentaţi scriitori români vor fi invitaţi să vorbească despre literatura proprie, despre scriitura proprie, teme de interes, eventuala experienţă literară în Istanbul şi vor lectura câteva pasaje din capitolul tradus deja în limba turcă şi publicat în antologia ”Autori români contemporani în cadrul Atelierului de traduceri literare organizat de ICR Istanbul.”

De Ziua Internaţională a Muzeelor împreună cu partenerii noştri naţionali am pregătit câteva tururi virtuale ale unor muzee inedite şi chiar legendare am spune, Muzeul Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa” şi Castelul Bran.

Basme populare româneşti au fost citite şi interpretate în limba română de maestrul Niculae Urs şi cunoscuta scriitoare de literatură pentru copii, Victoria Pătraşcu, iar în limba turcă au fost interpretate de talentata actriţă Gülsüm Odabaş, într-un program destinat zilei internaţioanle a copilului.

Nu am omis muzica din programele noastre şi în marja celebrării anului aniversar Beethoven, am invitat-o pe cunoscuta pianistă Mădălina Paşol, cu care am şi colaborat în trecut, să ne încânte virtual, cu un frumos recital de pian – tribut Beethoven.

De ziua universală a Iei, în parteneriat cu Muzeul Naţional al Ţăranului Român, am prezentat un material video cu piese excepţionale aflate în patrimoniul muzeului, un film subtitrat în limba turcă, şi care a adus în prim plan varietatea de simboluri şi valori spirituale, în încercarea de a acoperi toate arealele culturale româneşti. Aş vrea să subliniez faptul că tot ce ţine de patrimoniul cultural imaterial, în variile sale forme de exprimare, prezintă un interes enorm aici pe plan local, motiv pentru care proiectul a fost extrem de bine receptat. 

Printre alte programe derulate pe pagina de facebook a ICR Istanbul, dar şi pe contul youtube, pe care l-am deschis relativ recent, aş aminti colaborarea cu Muzeul Naţional de Artă al României pentru prezentarea unui film cu lucrări de artă consacrate, având ca temă principală lupta de devenire naţională din operele lui Aman, Grigorescu, Volkers, Szathmari etc.

De Ziua Internaţională a Dunării am prezentat expoziţia foto-documentară, Sulina – istorie, cultură, diversitate ce a surprins câteva dintre momentele importante din evoluţia arhitectonică, culturală şi istorică a oraşului simbol dunărean.

Nici Ziua Aviaţiei nu a trecut neobservată la Istanbul, astfel că alături de partenerul nostru, Statul Major al Forţelor Aeriene, am prezentat câteva materiale de impact: imagini cu exponate reprezentative despre evoluţia şcolii aviatice româneşti, fotografii surprinse în Muzeul Naţional al Aviaţiei Române din Bucureşti, şi un film cu un zbor demonstrativ, un show aviatic experimental.

Un  program excepţional, special înregistrat pentru ICR Istanbul şi pe care l-am promovat în contextul Zilei Imnului Naţional, cu un oarecare decalaj datorat Sărbătorii Sacrificiului (Kurban Bayram), a fost concertul Romania Intemporel, susţinut de talentaţii muzicieni de la Traffik Strings.

În fiecare an, ICR Istanbul se preocupă de organizarea unor evenimente culturale dedicate cu prioritate comunităţii Ada Kaleh din Republica Turcia. Anul acesta, la 50 de ani de la dispariţia paradisului dunărean, am prezentat expoziţia interactivă de fotografie – FotoKaleh. Patrimoniul uitat din fotografii, în parteneriat cu Direcţia Patrimoniu Istoric şi Turism Cultural Drobeta – Turnu Severin. Filmul surprinde fotografii de colecţie, unice şi inedite, recompuse tehnologic şi relaţionate secvenţial, fiind astfel reprodusă vizual strada principală a insulei, locul unde se aflau Bazarul şi Geamia, vitalitatea de altădată a insulei dunăreane; un proiect emoţionant, nostalgic şi primit cu multă căldură.

Tocmai am încheiat un alt proiect video impresionant, „Lizica Codreanu – o reconstituire”, o producţie 2020 a Centrului Naţional al Dansului din Bucureşti, o reconstituire coregrafică a unei personalităţi care a revoluţionat codurile dansului contemporan.

Pe agenda noastră, în perioada ce urmează sunt planificate alte proiecte interesante şi incitante - prezentarea de către prof. univ. dr. Nicolae Gheorhiţă, cadru universitar la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti a expoziţiei „Muzicile elitelor: Orient şi Occident în muzicile saloanelor princiare şi boiereşti din Principatele Române în secolul al XIX-lea”. Expoziţia abordează o tematică pe deplin adecvată spaţiului cultural în care ne desfăşurăm activitatea, cu evidenţierea confluenţelor muzicale  şi  a spiritului oriental.

Va urma apoi, prezentarea online a volumului „Dimitrie Cantemir: un principe român în zorile Luminilor europene”,  de către autorul însuşi Ştefan Lemny. Prezentarea de carte ar fi trebuit să întregească programul ediţiei a III-a a simpozionului Dimitrie Cantemir, istorie, cultură, patrimoniu, dar pe care, din păcate, nu îl vom putea organiza anul acesta.   

„Publicul turc pare mai degrabă reţinut, încă temător şi precaut”

O.Ş.P. Cum este publicul turc în relaţie cu restricţiile de participare la viaţa din zona de culturî şi entertainment. Dornic să revină în săli sau reţinut ?

N.T. Publicul turc pare mai degrabă reţinut, încă temător şi precaut. De puţină vreme au fost organizate câteva concerte de muzică, doar cu ansambluri mici şi în spaţii ample, deschise, cum ar fi amfiteatrul Aspendos din Antalya sau Bodrum sau Efes Kulesi, Izmir.

Se fac pregătiri pentru deschiderea în luna septembrie a festivalului naţional de operă la Istanbul, dar condiţiile efective şi întregul ansamblu de rigori nu sunt încă limpezi.   

„Am încheiat un 2019 fabulos, un an al premierelor excepţionale pentru ICR Istanbul”

O.Ş.P. Care ar fi momentele reper din ceea ce s-a întâmplat la ICR Istanbul, în ultimele luni? Ce planuri au fost reevaluate şi cum ?

N.T. După ce am încheiat un 2019 fabulos, un an al premierelor excepţionale pentru ICR Istanbul, o plasare pe locul II în topul celor mai active centre culturale europene din Istanbul, după ce am asigurat preşedinţia clusterului EUNIC Istanbul şi un debut minunat pentru 2020, cu un buget generos în comparaţie cu anii precedenţi, iată că ne-am oprit aproape brutal, fiind nevoiţi să închidem uşa publicului, să întrerupem conexiunea cu acesta şi implicit acţiunile culturale, aşa cum le cunoşteam până atunci.    

În dorinţa de a ne respecta planul anual pregătit cu multe luni înainte, am fost nevoiţi să transferăm parte din proiecte în mediul online, fireşte, acolo unde natura evenimentului era adecvată unui astfel de nou suport. De exemplu, expoziţia „O poveste din Nepos”, semnată de Mirela Trăistaru şi care ar fi trebuit să aibă loc în luna iunie într-un somptuos hamam de sec. XVI devenit spaţiu expoziţional, va fi prezentată de autoare într-un film tradus şi subtitrat în limba turcă şi prezentat pe pagina de facebook a ICR Istanbul.    

Un alt eveniment amânat încă din luna aprilie a fost recitalul de pian semnat de Nicolae Dumitru şi care de data aceasta, va fi alături de noi prin intermediul unei înregistrări din minunatul Muzeu Naţional ”George Enescu” de la Bucureşti. La fel vom proceda şi cu recitalul de pian proiectat pentru marcarea zilei limbii române.  

O.Ş.P. Ce se întâmplă cu cursurile de limba română de la ICR Istanbul?

N.T. În fiecare an organizăm câte două sesiuni de cursuri de limba română dedicate atât adulţilor, cât şi copiilor, cu menţiunea că pentru aceştia din urmă, cursurile sunt gratuite. Anual, înregistrăm peste 200 de persoane interesate de învăţarea limbii române şi de absolvirea cursurilor. Încercăm în perioada ce urmează să găsim modalitatea cea mai potrivită şi înţeleaptă de a continua organizarea cursurilor, fie în maniera clasică, în sediul ICR Istanbul, fie online. Doar că cea de-a doua modalitate este destul de neuzuală în acest spaţiu, unde legătura directă, apropierea, dialogul nemijlocit sunt condiţii sine qua non ale interacţiunii. 

„Ne găsim în aceeaşi stare de aşteptare, ne proiectăm speranţe pentru perioada următoare”

O.Ş.P. Cum vedeţi reluarea activităţii cu public pentru ICR Istanbul ?

N.T. Pentru moment, ne găsim în aceeaşi stare de aşteptare, ne proiectăm speranţe pentru perioada următoare, dar premisele de faţă ne conduc mai degrabă către o amânare a reînceperii normale, fireşti a activităţilor noastre.

Totuşi, în pofida acestui context schimbător, suntem foarte animaţi de bucuria reîntâlnirii directe cu artişti români, dar şi cu publicul local. Sîmbătă, 29 august, în somptuoasa grădină a Muzeului Sakip Sabancı şi în cadrul Festivalului de Muzică Clasică în aer liber din Istanbul, vom susţine participarea Ansamblului Baroque Transylvania. Evenimentul este organizat de Hakan Erdoğan Productions, un partener mai vechi al ICR Istanbul. Sperăm ca lucrurile să evolueze spre bine şi vă aşteptăm la Istanbul la un minunat concert de muzică barocă pe malurile Bosforului.