Magnetul Angela Gheorghiu
0
Spectacolul de la TNB, cu Ion Caramitru şi Dan Grigore ca gazde şi invitată specială Angela Gheorghiu, a adunat peste 1.000 de spectatori. La sfârşitul primei părţii a spectacolului, aproape toate lumânările din decor se topiseră. Timpul şi-a pierdut valoarea, curgând într-un ritm ce nu ţine seamă de reperele obişnuite.
Angela Gheorghiu a apărut pe scenă după mai bine de 100 de minute de aşteptare a unui public care a umplut Sala Teatrului Naţional din Bucureşti până la refuz.
Apariţiile ei sunt ca un magnet pentru spectatori, dar de această dată contextul în care a oferit câteva momente vocale publicului bucureştean a fost unul construit pentru ea şi cu asentimentul ei.
Mai rezistă spectacolele de muzică şi poezie în anul 2009? Sau sunt ele reflexul unei epoci în care acest tip de discurs era un tip de reacţie intelectuală la multiplele montaje literar-artistice mai mult sau mai puţin convenţional patriotice, abundente în urmă cu 20-30 de ani...
Acum ele nu mai pot fi o reacţie la ceva. Reprezintă pur şi simplu o întâlnire între artişti din domenii diferite, în principiu muzicieni şi actori, care împărtăşesc publicului capodopere ale istoriei artei pe care o reprezintă.
O astfel de întâlnire, avându-i ca amfitrioni pe Dan Grigore şi pe Ion Caramitru şi ca invitată specială pe Angela Gheorghiu, a adunat la Sala Mare a TNB peste 1.000 de oameni, atraşi în primul rând de numele protagonistei, dar şi de context. Alţi şase muzicieni şi actori (Radu Beligan, Victor Rebengiuc, Horaţiu Mălăele, Mihai Ungureanu, Gabriel Croitoru şi Johnny Răducanu) s-au succedat pe scenă pentru a-i oferi Angelei Gheorghiu cadrul pe care şi-l dorea pentru această episodică revenire în faţa publicului de acasă.
În ultimii ani am văzut-o sau am auzit-o mai mult prin intermediul CD-ului sau DVD-ului, descoperind de fiecare dată cu aceeaşi uimire cum glasul ei oferea ceva ce nu auzi la niciuna dintre divele ultimelor decenii.
Perfecţiunea vocii
Alături de acea perfecţiune fără de care nu se mai poate rămâne în prim-plan, Angela Gheorghiu comunică prin fiecare inflexiune vocală, transmite, vibrează, există prin acea muzică. Şi aceasta fie că este vorba despre acele delicate şi simple cântece pe teme folclorice ale lui Tiberiu Brediceanu, pe care ni le-a oferit la Bucureşti în prima parte a serii, fie că abordează culmile repertoriului de operă sau lied – Massenet, Puccini ori Richard Strauss –, ce au putut fi ascultate în a doua parte a serii.
Angela Gheorghiu reprezintă un tip de performanţă a domeniului ei care poate respira normal doar dacă se raportează la vârfurile lumii muzicale internaţionale. Totuşi, ea nu pierde ocazia de a-şi oferi plăcerea de a se reîntâlni cu publicul primilor ei ani de carieră, atunci când i se oferă prilejul.
Acordându-ne din mers la ritmul vieţii muzicale din anul 2009, cred că este răspunderea noastră să-i oferim tot mai multe prilejuri de a putea fi ascultată şi în România. A cui răspundere, veţi întreba? A celor care au drept de decizie în viaţa culturală românească, a celor care ştiu să facă presă culturală şi, cu siguranţă, lista ar putea continua.
Se încarcă comentariile...
